9.23.2020

Bolnavii nimănui

 


Spitalul Municipal din Râmnicu Sărat, cu 405 paturi, este menținut în continuare ca spital COVID deși sunt sub 50 de pacienți internați, spune liderul PSD. Cei care ar avea de suferit sunt bolnavii cronici, așa cum s-a întâmplat în mai toată țara. În acest context, Marcel Ciolacu îl ia de guler pe Ludovic Orban, transmițându-i că „bolnavii cronici nu sunt cobaii guvernării peneliste”.

„Politica nu se face în spitale, domnule Orban! Bolnavii cronici nu sunt cobaii guvernării peneliste! Spitalele trebuie deschise pentru bolnavii cronici! Este inadmisibil ca, după atâtea luni de zile, Guvernul Iohannis-Orban să-și bată în continuare joc de bolnavii cronici și să-i pună pe drumuri, riscându-le de multe ori viața!
Spitalul Municipal din Râmnicu Sărat, un spital cu 405 paturi, este menținut în continuare Spital COVID. Deși sunt sub 50 de pacienți internați! Deși autoritățile locale au investit enorm pentru ca acest spital să poată primi, în condiții de siguranță, toți bolnavii!
Nu vă mai jucați cu viața oamenilor! Lăsați bolnavii cronici să se trateze!”, a scris Ciolacu miercuri pe pagina sa de Facebook.
Tot miercuri, liderul PSD i-a acuzat pe guvernanți că au aruncat 3 milioane de euro  pe un spital fantomă, pompos intitulat ”Spitalul Modular Bacău”: „3 milioane de euro! 3 milioane de euro furați de Orban și ai lui! 3 milioane de euro aruncați pe un spital fantomă, pompos intitulat ”Spitalul Modular Bacău”!
Iată unde sunt #banii de alocații și pensii! Și apoi Orban se plânge peste tot că nu are bani!
Bani sunt! Dar doar pentru ei, pentru asigurarea mandatelor lor, pentru îmbogățirea firmelor lor! Pentru dublarea alocațiilor copiilor sau majorarea pensiilor cu 40% pentru cei care au muncit o viață întreagă, pentru antreprenorii și agricultorii români – NU! Pentru că Guvernarea Iohannis-Orban atât poate: să-și bată joc de banii românilor!”

sursa:https://www.cotidianul.ro/da-i-inainte-cu-aceleasi-naravuri/

Democrația a murit. Să-i salvăm măcar chipul !

 


Alegerile locale și parlamentare se apropie. Fi-vor ele cu adevărat libere? Fi-vor ele corecte? Fi-vor ele reale? Dacă nu, cum ar trebui să ne raportăm la ele? Răspunsul la aceste întrebări necesită o analiză lucidă a istoriei deceniilor postcomuniste și a realității prezente. În final, doar opțiunile raționale vor justifica speranța pentru recuperarea democrației pierdute.

REVOLUȚIILE EST-EUROPENE CA EPISOD AL RĂZBOIULUI RECE

Cine a privit cu ochii deschiși ceea ce s-a întâmplat din 1990 până astăzi, și a mai și cunoscut realitatea românească din culisele politicii, poate înțelege destul de bine unde am ajuns și cum am ajuns acolo unde suntem. Istoria respectivă trebuie plasată în contextul Războiului rece și al urmărilor sale.

Scenariul demolării regimurilor comuniste est europene a fost simetric cu acela al instaurării lor. Ambele s-au petrecut gradual, astfel încât, pe principiul acțiunii și reacțiunii, din fizică, rezistența față de schimbare să nu fie prea mare.

Mai întâi, pe fondul dificultăților economice interne și în condițiile schimbării raporturilor de putere la scară globală, au fost aduse la conducere guverne ideologicește moderate, fiind dați la o parte, nu neapărat violent, intransigenții regimului luat în cătare. Printr-un paradox psiho-social, o asemenea relaxare nu a liniștit o populație nemulțumită de viața sa și convinsă că libertatea și justiția socială se găsesc în afara zidurilor redutei naționale. Dimpotrivă, presiunea externă a fost înlocuită de una internă, consecutivă sentimentului popular potrivit căruia cu cât situația este mai bună cu atât ea este mai intolerabilă. Rezultatul urmărit era trecerea de la o guvernare legitimistă la una revoluționară. A reforma era prea puțin; trebuia revoluție.

Un asemenea salt fractura însă societatea, o polariza, șubrezind astfel sistemul imunitar al statului. Prin radicalismul terapiei, unii erau aduși în situația de a se teme de schimbare, alții de neschimbare și cu toții de viitor, tot mai nebulos, și de celălalt, tot mai suspect. Teama naște ura, iar ura se transformă în violență. O violență care nevrozează și contaminează comunitatea zi de zi, ceas de ceas și în proporție de masă, ostilitatea tuturor îndreptându-se împotriva tuturor.

Pentru a ține lucrurile sub control, în asemenea împrejurări, există doar două remedii clasice: teroarea (de stat) și apelul la sprijinul extern. De transformarea celui din urmă în dominare externă nu te poate apăra decât lupta dintre puterile „disponibile” să îți acorde „protecția”.

ROMÂNIA, CALUL NĂRĂVAȘ DIN HERGHELIA DEMOCRAȚIILOR POSTCOMUNISTE

În România acest scenariu nu a putut fi aplicat întocmai. De ce?

În primul rând, pentru că în cadrul regimului comunist nu s-a putut forma o guvernare „moderată” care să declanșeze reformele menite a duce, conform „planului”, la revoluție. Structurile partidului-stat (PCR) nu au fost în măsură să ofere o asemenea alternativă.

În al doilea rând, întrucât, poate printr-un noroc sau poate printr-un miracol, prin iuțeala acțiunii unora și nebăgarea de seamă a altora, vidul de putere apărut odată cu prăbușirea structurilor amintite a fost ocupat de o mână de oameni, nu din eșalonul doi al partidului unic sau din rândul instituțiilor de securitate, ci din eșalonul întâi al elitelor naționale născute – cum s-ar fi putut altfel? – în sânul vechiului regim. Aceștia au „confiscat revoluția” numai în măsura în care ea era un produs de import, indigenizându-o. Ceea ce începuse, din impuls extern, cu alibiul revoltei populare, ca lovitură de stat, a devenit astfel revoluție națională.

Dacă procesul ar fi reușit, s-ar fi putut spune, parafrazându-l pe Churchill, că niciodată în istoria lor atât de mulți români nu au datorat atât de mult atâtor de puțini. Din păcate, eșecul Planului A, a dus la punerea în aplicare a Planului B, iar acesta și-a atins obiectivele, chiar cu ajutorul românilor.

Conducerea țării instalată pe valul evenimentelor din decembrie 1989 nu era formată nici din comuniști nici din securiști – în sensul de dogmatici sau de nostalgici ai comunismului real. Deși aceștia continuau, desigur, să trăiască în societate și să își caute poziții de pe care să își apere interesele. Din câte știu – și eram bine plasat pentru a ști – cei din urmă nu au avut nici o tentativă majoră de a opri transformările preconizate de noii lideri, principala preocupare fiind aceea de a folosi respectivele transformări – prin utilizarea „capitalului lor social” (format din informații și relații) – în interes propriu – adică spre a transforma averea publică în avere privată, obiect al proprietății lor.

Dacă ar fi să îi clasificăm cumva pe membrii conducerii revoluționare a țării din acel moment ei ar putea fi împărțiți în romantici și pragmatici, în maximaliști și minimaliști, în adepți ai terapiei de șoc și adepți ai tranziției graduale.

Cu toate acestea, o propagandă parcă venită de niciunde i-a acuzat, mai înainte ca ei să apuce a face ceva, de „neo-comunism” și „cripto-comunism”, de autoritarism și naționalism. Așa cum mai târziu avea să fie demonizat fără nici un argument palpabil PSD (pentru antioccidentalism și rusofilie, printre altele), așa și guvernele FSN aveau să primească etichete care s-au fixat în mentalul colectiv în așa fel încât noua putere să poată fi răsturnată fără a trezi vreun protest sau vreo reacție populară de sprijin. Acesta este scopul propagandei demonizatoare.

SCURTĂ ISTORIE A CONTRAREVOLUȚIEI ÎN ROMÂNIA POST-COMUNISTĂ

Prima lovitură a fost încercată în martie 1990 la Târgul Mureș, sub forma unor violențe interetnice. Atunci a fost avută în vedere chiar împărțirea teritorială a României. Motivul? România nu renunța la conducerea națională.

A doua a fost cea intrată în istorie sub numele de „fenomenul Piața Universității”. Printr-un complex manipulativ amplu, care avea să fie folosit mai târziu cu succes în Piața Maidan din Kiev, rezultatul alegerilor din 20 mai 1990 a fost contestat, după ce protestul încercase să tulbure atmosfera scrutinului spre a-i pune apoi sub semnul întrebării corectitudinea (rămâne de lămurit ce căuta tânărul Victor Ponta, azi șeful unui partid de laborator cu aere che-guevariste, printre protestatari), ceea ce a oferit un pretext perfect pentru intervenția, pe de o parte, tardivă, pe de alta disproporționată, a forțelor de ordine, urmată de dispariția lor misterioasă din peisaj și de contraatacul bunicilor mișcării #rezist de azi, soldat cu incendierea sediului unor instituții publice, pentru ca totul să se încheie prin asaltul „pacificator” al minerilor din Valea Jiului, aduși nici până în prezent nu se știe de cine. Regimul postcomunist a supraviețuit, dar România a ieșit de pe harta lumii civilizate.

A treia lovitură, care va fi cu adevărat letală, a avut loc în septembrie 1991, când minerii din iunie 1990, pe atunci, chipurile, susținători ai „neo-comuniștilor” care „confiscaseră revoluția”, au venit să o restituie pe aceasta titularilor ei, dărâmând guvernul „cripto-comunist” în aplauzele (la propriu și la figurat) opoziției „cripto-democrate” susținute de Occident. Din acel moment elanul transformator al revoluției s-a pierdut fără să își mai poată reveni vreodată.

Guvernele care au urmat până în 2004 nu au fost nici ele „comuniste” sau „securiste” dar, speriate de gloanțele care le-au trecut pe la ureche predecesoarelor lor, au pornit pe calea tergiversării reformelor interne și a concesiilor externe. Acestea au pregătit terenul pentru „vânzarea” (adică trădarea) de mai târziu.

CORUPȚIE ȘI ANTI-CORUPȚIE, SAU MECANISMUL DESCOMPUNERII NAȚIUNII ROMÂNE

Un alt fenomen apărut în contextul unei tranziții care, după 1991, avansând cu frâna trasă, nu a mai apucat să se termine, a fost cel al corupției. Spre deosebire de ceea ce se crede, caracterul (pretins) excepțional al corupției de la noi, nu își are rădăcinile în specificul românesc, ci într-un plan pregătit pentru distrugerea URSS, dar care a fost adaptat spre a pune la pământ împotrivirea la colonizare a României de la începutul anilor 1990. Despre ce este vorba?

Întrucât puterea eminamente politică (legislativul și executivul) se dovediseră greu de capturat, s-a dat prioritate capturării altor puteri și anume cea economică, cea mediatică și cea judecătorească. Obiectivul (și acesta fixat în strategia de destructurare a puterii sovietice după încetarea Războiului rece) era crearea unei oligarhii economice locale, gata ca, pentru a-și apropria averea statului comunist defunct, să faciliteze trecerea sectoarelor cheie ale economiei naționale sub controlul corporațiilor occidentale. Apariția acesteia nu ridica probleme de concurență întrucât apetitul său se situa la nivelul redus al capacității sale de a digera capitalul economico-financiar moștenit.

Pentru ca un asemenea proces să se desfășoare cu bine era nevoie de o triplă protecție: mediatică, judiciară și informativă. Așa s-a creat o triadă letală care a sufocat libertatea presei, a politizat justiția și a externalizat comanda serviciilor secrete.

Speriați de perspectiva de a rămâne și bătuți și cu bani luați, mulți politicieni au cooperat pentru ca planul descris să reușească, neînțelegând că la sfârșitul zilei oricum vor fi sacrificați.

Ei nu au fost, însă, cei mai corupți. Corupția lor a fost supralicitată, ca și cea a puținilor oameni de afaceri români care acumulaseră, chiar și prin metode primitive (unde a fost altfel?), capital național semnificativ, pentru a acoperi adevărata corupție prin care se transfera în mâni străine avuție națională, profiturile realizate din exploatarea resurselor românești fiind expediate în afara țării fără a contribui cu nimic la dezvoltarea, ci numai la înrobirea ei.

DE LA PLURIPARTIDISM LA PARTIDUL UNIC AL SERVICIILOR SECRETE

Așa ajungem în anul 2004 sau, mai exact, în anul 2007, când, pentru a-și păstra poziția dominantă pe plan intern, Traian Băsescu și camarila sa, predau serviciile de informații românești unor centre de putere străine, nu neapărat statale. Până atunci, zisele servicii fuseseră făcute să renunțe la supravegherea celor pe care noi îi voiam aliați, fără a fi sigură reciprocitatea acestei dorințe, și să își împartă secretele cu aceștia. După numirea lui George Maior, ca rezultat (potrivit unor surse bine informate) al unor negocieri purtate în afara țării, în fruntea SRI, contraspionajul românesc se întoarce împotriva românilor spre a lichida orice urmă de apărare a interesului național în fața exigențelor impuse de interesele străine și, în acest scop, realizează fuziunea cu autoritatea judecătorească pe care, practic, și-o subordonează.

Sub lucrarea acestui binom antinațional și antidemocratic, numit de unii „stat paralel” sau „stat subteran”, întrucât deține capacitatea de a bloca acțiunea statului oficial fasonat de Constituția României, elita politică și partidele politice dispar, fiind absorbite de el. Așa s-a revenit la sistemul partidului unic.

Dacă, însă, fostul partid comunist își asuma deschis rolul de singură forță conducătoare, în cadrul unui sistem caracterizat de o ordine statală egalitară și autoritară strictă, oculta oligarhică românească de azi preferă să își exercite puterea din umbră, de o manieră inegalitară și autoritară tot mai apropiată de modelul fascist. Două butaforii politice – PNL (altădată partid principal al dreptei democrate, azi defunctă) și PSD (altădată partid principal al stângii democrate, azi defunctă) – sunt încă ținute la vedere pentru a acoperi realitatea că democrația este doar o impostură care maschează regimul oligarhic – să subliniem și acest aspect important – de obediență externă.

Unii ne spun că la alegerile care vin democrația trebuie salvată. Ce să mai salvăm? Democrația este moartă. Trăiască oligarhia!

Până și câinele de pază al democrației a fost otrăvit. Puținii jurnaliști care încearcă să rămână liberi se găsesc sub presiuni extreme, fiind adesea obligați la autocenzură, mai ceva decât pe vremea comunismului. Ceilalți, mai exact vectorii de presă cei mai penetranți sunt ținuți fie în lesa fiscului și a milei publice (adică a subvențiilor guvernamentale), fie în aceea a publicității oferite de corporațiile protejate de sistemul politic. Presa on line este discret dar eficient controlată de cei care dețin sistemele de comunicare virtuală. Pur și simplu jurnaliștii, obligați de constrângerile financiare să utilizeze această modalitate de distribuție a produsului lor, constată că ceea ce dau publicității nu mai ajunge la cititori.

Vechile „partide-balama” care aveau și ele rolul lor în a spori atât reprezentativitatea cât și stabilitatea guvernării, nu mai există. Locul lor a fost luat de partide inventate în laboratoarele puterii secrete sau subterane (precum ProPonta sau USR/Plus), care au misiunea, pe de o parte, de a mări confuzia populației (căci despre electorat nu mai putem vorbi), făcându-o și mai manipulabilă, iar pe de altă parte, de a permite diferitelor substructuri ale păpușarului unic, aflate uneori în rivalitate (oligarhia are și ea pluralismul ei), să producă, potrivit intereselor și viziunii fiecăreia, formule de rezervă pentru cazul „accidentării” actorilor titulari.

OBIECTIVELE ALEGERII ÎNTRE PARTIDE APARENTE

În asemenea circumstanțe la ce mai sunt bune alegerile? Evident, alegerea presupune alternativă, variante, oferte diferite. Când în ambalaje diverse ți se oferă o singură marfă, și aceea modificată genetic, nu ai nici o opțiune reală de exprimat. Nici măcar răul cel mai mic nu mai este la dispoziție. Răul este unic și fiecare parte a sa este la fel de rea cu cealaltă. Scrutinul devine o formă fără fond.

Și totuși… nu putem opri raționamentul aici. Nu trebuie să încetăm lupta, ci să o ducem mai departe cu mijloacele pe care încă le mai avem, distingând între acțiunile tactice și cele strategice. Uneori și forma poate naște fond.

Principalul obiectiv tactic este eliminarea „trădătorilor” – persoane fizice și partide. Principalul obiectiv strategic este acela ca, acceptând, în mod convențional, ficțiunea pluralismului oligarhic, să împărțim, prin așa zisul vot, puterea simbolică (întrucât cea reală ne-a fost confiscată) între concurenții aparenți, echilibrul formelor putându-i împinge pe aceștia, inclusiv grație orgoliilor, egoismului și lăcomiei care sălășluiesc în liderii de mucava, către confruntări și anihilări reciproce.

Dacă acceptăm aceste obiective ca valabile, prima concluzie este aceea că absența de la vot nu mai este decât o soluție de ultim recurs, a cărei oportunitate trebuie evaluată de la caz la caz. Altminteri regula este participarea. Neparticiparea riscă – în condițiile prăbușirii, pe deplin justificate, a PSD, survenită pe fondul decapitării sale și a capitulării subsecvente acesteia, în fața oligarhiei oculte – să asocieze monismului puterii reale, monismul puterii formale, omorând pluralismul, fie el și oligarhic, inclusiv în formă. Or, în lipsa democrației, este important să păstrăm măcar iluzia ei, alimentând totodată contradicțiile interne ale regimului și, astfel, împingându-l spre implozie.

Aceste contradicții sunt rezultatul pluralismului intrinsec unei oligarhii coloniale ai cărei membri locali sunt în situația de a fi ei înșiși puși să opteze între centrele de putere care compun oligarhia globală. Pluralismul celor care își dispută controlul asupra României a determinat ori a accentuat fracturarea oligarhiei naționale, și așa marcată de fragmentarea statului sub acțiunea micilor potentați locali. Această dezordine neofeudală trebuie exploatată, cu instrumentele formale ale ordinii moderne, pentru a recuceri democrația, respectiv pentru a ne (re)câștiga dreptul de a ne conduce singuri în calitate de cetățeni, precum și de națiune suverană.

CÂND DEMOCRAȚIA ESTE MOARTĂ, CETĂȚEANUL CU CINE VOTEAZĂ?

Cu acestea în minte, la alegerile locale ar trebui votați primarii performanți, cu condiția ca la precedentul scrutin să nu fi fost aleși sub sigla altui partid decât a celui sub care candidează acum. Acest tip de migrațiune politică a omorât democrația întrucât a sfidat chiar principiul său fundamental: cel care conduce este poporul, iar alesul nu poate exercita puterea decât conform mandatului primit de la popor.

Oricâte realizări a avut primarul, dacă este traseist nu trebuie (re)votat. Scuza că trecând de la un partid de guvernământ la altul a urmărit să capete sprijin guvernamental spre a face viața cetățenilor mai ușoară, este o speculație ce nu are cum fi acceptată. Această tactică a oprit lupta principială, în favoarea oportunismului, și a distrus partidele politice, care sunt jucătorii indispensabili ai oricărei democrații, până la a desființa democrația cu totul.

Un tratament similar ar trebui să primească partidele-balama care au fraudat Constituția permițând accesul la putere a unor partide minoritare, creând haos politic, crah economic și injustiție socială, și oferind, astfel, România pe tavă pentru tranșare tuturor străinilor doritori să își însușească resursele ei. Fără asemenea trădări nu s-ar fi ajuns la formula neconstituțională a „guvernelor prezidențiale” precum „guvernul de tehnocrați” și „guvernul penelisto-covidist”, responsabile pentru dezastrul țării. În această categorie intră, fără îndoială, ProRomânia și ALDE, cu tot regretul pentru valoarea personală a unora dintre membrii lor. Ele au știut că prin piruetele lor oportuniste vor arunca țara în criză și totuși au făcut-o. Dacă au fost silite de către forțe oculte, la șantajul cărora nu au putut face față, acesta este un alt argument pentru a fi ajutate să părăsească scena. „Dacă mâna-ți slabă sceptrul ți-o apasă, / Altuia mai harnic locul tău îl lasă.”

Votul trebuie cu certitudine refuzat (pseudo)partidelor puse să joace cartea extremismului neo-fascist. Pe primul loc al unei asemenea liste este USR/Plus. Merită de mers la vot și pentru a nu permite a se înrădăcina, în mintea păpușarilor interni și externi, ideea că românii ar simpatiza, în număr mare, cu „ciuma brună”. Cine știe ce orori s-ar naște dintr-o asemenea idee.

În rest, ținându-se de nas, fiecare ar fi util să voteze cu cei cu care a votat și în trecut. Nu pentru că ar mai avea încredere în ei, ci pentru a nu lăsa ca toate ouăle să fie puse într-un singur coș.

Orice alte calcule și procedee riscă să elimine chiar și forma democrației abolite în fond. Or, nu este rău ca, în lipsă de altceva, să salvăm măcar forma. Aceasta până când forțele vitale ale națiunii vor reuși – dea Domnul! – să se ridice spre a reafirma puterea poporului împotriva „tagmei jefuitorilor” lui, dinăuntru și din afară.

sursa:https://www.cotidianul.ro/democratia-a-murit-sa-i-salvam-macar-chipul

Vai de leul nostru!

 


Leul se prăbușește iar. Euro a atins miercuri un nou maxim istoric. Moneda europeană a fost cotată la 4,8641 lei, față de precedentul maxim, din 17 septembrie, de 4,8595 lei.

Acesta este al treilea maxim istoric pentru moneda europeană atins în septembrie.

Dolarul american a fost cotat la 4.1528 lei, francul elvețian la 4,5153 lei, iar lira sterlină la 5,2908 lei.

Analiştii financiar prognozează, în cadrul celui mai recent studiu CFA Romania, că euro va ajunge la 5 lei până la finele lunii martie 2021 şi că tendinţa de scădere a leului în raport cu euro va continua.

Pe plan internațional euro a atins un minim al ultimelor șapte săptămâni, în scădere cu 0,12% la 1,1693 dolari, pe fondul temerilor legate de evoluția pandemiei și efectelor acesteia asupra economiilor europene.

sursa:https://www.cotidianul.ro/vai-de-leul-nostru/


Campanie colorată Prima doamnă a României, prinsă pe centură

 


Liderul PSD, Marcel Ciolacu, l-a numit, miercuri, la Bacău, pe Ludovic Orban ”prima doamnă a României” , acuzându-l totodată pe premier că a făcut ”pe ascuns filme la Centură”.

”Aici, la Bacău, diferenţa între noi şi ei, între PSD şi PNL, se vede cel mai bine, între o echipă administrativă (…) şi o echipă de panglicari, oameni care vin, îşi fac poze şi îşi asumă munca altora. (…) Anul acesta ar fi trebuit să prindă în bugetul de stat 350 de milioane, astfel încât centura Bacau să fie finalizată. 

Au alocat doar 64 de milioane, în schimb au făcut cel mai urât lucru şi cel mai ruşinos în politică: au venit şi au făcut pe ascuns filme la centură  – prima doamnă a României, domnul Orban – să-şi asume şi această investiţie tot în dreptul PNL. N-am mai văzut un asemenea gest decât când s-au plimbat cu metroul – tot o investiţie a PSD şi a  guvernărilor PSD – sau cu trenul, doar de dus, până la Otopeni”, a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă la Bacău, Ciolacu.

Klaus Iohannis şi Ludovic Orban au participat, luni, la un test cu trenul pe conexiunea feroviară ”Gara de Nord – Aeroportul Internaţional Henri Coandă”.

sursa:https://www.cotidianul.ro/prima-doamna-a-romaniei-prinsa-pe-centura/

Toate tunurile mediului de afaceri pe majorarea pensiilor cu 40% !

 




Economia României nu poate susţine creşterea cu 40% a cheltuielilor cu pensiile, în condiţiile evoluţiei negative a economiei la nivel mondial şi, implicit, naţional, cauzată de pandemia Covid-19, au transmis reprezentanţii Coaliţiei pentru Dezvoltarea României (CDR) miercuri, cu referire la decizia Parlamentului.

„Coaliţia pentru Dezvoltarea României reclamă populismul manifestat ieri în Parlament prin decizia de creştere a pensiilor cu câteva zile înainte de alegeri. CDR subliniază că economia ţării nu poate susţine creşterea cu 40% a cheltuielilor cu pensiile, în condiţiile evoluţiei negative a economiei la nivel mondial şi implicit naţional, cauzată de pandemia Covid-19. Mediul de afaceri este profund îngrijorat de modificările structurale pe care măsurile adoptate de Parlament le vor genera în bugetul de stat, care nu va mai avea resurse pentru investiţii, deşi ele ar trebui să fie motorul relansării economice”, se arată într-un comunicat al CDR transmi miercuri.

Pe de altă parte, potrivit oamenilor de afaceri, România va trebui să facă faţă unui cost suplimentar atunci când se va împrumuta de pe plan internaţional pentru a finanţa creşterea pensiilor, cost ce va adânci deficitul bugetar şi, astfel, se poate declanşa spirala către o criză economică.

„CDR face apel ca decidenţii responsabili să acţioneze în sensul evitării intrării României într-o criză financiară, care este iminentă, cât timp rămâne în vigoare măsura adoptată ieri (marţi, n.r.) de Parlament”, se mai arată în comunicatul citat.

La rândul lor, reprezentanţii investitorilor germani în România susțin că decizia Parlamentului de a mări pensiile cu 40% reprezintă un risc major pentru economia României şi pune în pericol relansarea economică.

„Decizia Parlamentului de a mări pensiile cu 40% reprezintă un risc major pentru economia României şi pune în pericol relansarea economică. O nouă creştere în zona bugetară ar trebui să fie exclusă, în condiţiile în care economia suferă deja din cauza pandemiei”, se arată într-un comunicat al Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germană (AHK România) transmis miercuri.

Potrivit sursei citate, creşterea pensiilor, adoptată de Parlament în urma rectificării bugetare, duce la cheltuieli bugetare nesustenabile şi la un deficit bugetar excesiv, generând astfel o criză financiară care va adânci şi mai mult efectele actualei crize.

„Se pun de asemenea în pericol proiectele de investiţii şi aşa amânate de ani buni. Un buget sustenabil ar da încrederea investitorilor în România ca amplasament investiţional şi ar spori competitivitatea ţării. Desigur, ne dorim cu toţii, mediul de afaceri, autorităţile şi mai ales angajaţii şi pensionarii, creşterea salariilor şi a pensiilor în România şi un nivel de trăi mai ridicat. Dar acest lucru nu se poate face fără studii serioase de impact şi fără a ţine de cont de actualul context economic”, se mai susține în comunicat.

AHK România este reprezentanţa oficială a economiei germane şi totodată cea mai mare Cameră de comerţ bilaterală din România. Înfiinţată în 2002, AHK numără circa 600 de firme-membre

Au mai reacționat la decizia Parlamentului Consiliul Național al IMM-urilor din România (CNIPMMR), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), organizația femeilor antreprenoare CONAF, Camera de comerț Româno-Americană AmCham, Confederația Patronală Concordia și Consiliul Investitorilor Străini (CIS).

Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) atrage atenția asupra faptului că marea provocare a României pentru anul 2021 o reprezintă relansarea economiei. Numai în acest mod se vor crea resursele financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare creșterii nivelului veniturilor populației, inclusiv ale pensionarilor.

Generarea unor cheltuieli bugetare nesustenabile, din motive pur electorale, reprezintă un factor de risc major pentru România.

Creşterile votate de către Parlament, spune CNIPMMR vor avea ca efecte punerea în pericol a sustenabilităţii creșterii economice a României, deteriorarea deficitului de cont curent, având în vedere consumul care depăşește valoarea exporturilor, lipsa resurselor pentru investiţii, care să asigure o dezvoltare durabilă şi sustenabilă, creşterea deficitului public și crearea de tensiuni suplimentare pe piaţa forţei de muncă, în special în domeniul privat.

“Creșterea pensiilor cu 40% este nesustenabilă în contextul pandemic dat, iar iresponsabilitatea parlamentarilor care au votat această majorare va conduce pe viitor la o povară bugetară greu de acoperit”, este de părere președintele CONAF, Cristina Chiriac.

„Țara noastră avea deja cea mai mare proporție a cheltuielilor cu salariile, pensiile și asistența socială ca procentaj din buget din toată Uniunea Europeană. Banca Națională a României a avertizat că deficitul poate ajunge la 11% din PIB în urma acestei decizii, cea mai mare valoare de la Revoluție încoace. Ne întrebăm ce se întâmplă dacă pandemia nu se oprește sau se agravează și vor fi necesare resurse publice suplimentare la anul?”, a subliniat patronatul Concordia.

Camera de comerț româno-americană AmCham subliniază că România se află într-o situație fără precedent și că transmite un mesaj confuz comunității investiționale, riscând o retrogradare a rating-ului de țară în aceeași săptămână în care a devenit aplicabilă promovarea pieței de capital românească.

AmCham Romania face apel la responsabilitate din partea decidenților politici astfel încât măsurile și politicile publice adoptate să nu creeze dezechilibre bugetare ci, dimpotrivă să contribuie la sănătatea macroeconomică a țării.

Consiliul Investitorilor Străini adaugă că problema majoră a unui deficit bugetar atât de mare este dificultatea sau chiar imposibilitatea finanțării acestuia pe piețele financiare. „În plus aceste măsuri, ar putea declanșa revizuirea ratingului de țară pentru România, prin urmare, creșterea în continuare a costului datoriei publice ceea ce ar genera un efect negativ asupra întregii economii românești, mai ales în absența unei strategii de rambursare credibile. Astfel, competitivitatea României va fi slăbită chiar din interior, iar recâștigarea pozițiilor de avantaj pierdute vor aduce costuri suplimentare pe termen mediu.
România se află deja sub procedura de deficit excesiv și trebuie să prezinte în această lună Comisiei Europene o strategie de consolidare fiscală, precum și Planul Național de Relansare și Reziliență care să fundamenteze alocarea și finanțarea din partea Uniunii Europene.

Conlucrarea tuturor factorilor de decizie Parlament, Guvern, Președinte, și luarea în considerare a tuturor acestor aspecte, atunci când agenda publică impune adoptarea unor măsuri ce pot afecta întreaga societate este, în opinia noastră, singura cale de rezolvare a problemelor ce stau în fața redresării economice a României”.
Rectificarea bugetară a fost aprobată marți de deputați și senatori, principala modificare adusă de parlamentari proiectului Guvernului fiind revenirea la majorarea punctului de pensie cu 40%. Liberalii au anunțat că vor ataca decizia la CCR.

sursa:https://www.cotidianul.ro/toate-tunurile-mediului-de-afaceri-pe-majorarea-pensiilor-cu-40/

Ludovic Orban: „este foarte dificil” de pus în practică o astfel de măsură”

 


Premierul Ludovic Orban a declarat, miercuri, în contextul existenţei mai multor solicitări privind testarea de coronavirus a membrilor secţiilor de votare, că „este foarte dificil” de pus în practică o astfel de măsură.

Întrebat, la Galaţi, cum răspunde solicitării făcute de colegul său Rareş Bogdan potrivit căreia ar trebui ca toţi membrii secţiilor de votare din ţară să fie testaţi, Orban a spus că aceasta depăşeşte capacitatea de testare de la nivel naţional.

„Este foarte dificil de pus în practică. Am mai auzit astfel de solicitări. Deşi am crescut constant capacitatea de testare, ea este la nivel naţional de 32-33.000 de persoane. Obligaţia centrelor de testare este aceea de a asigura testarea pentru cei aflaţi în situaţia de definiţie de caz, cei care au simptome, cei care au istoric de deplasare, cei care au participat la situaţii în care se puteau infecta cu coronavirus. Fiind o capacitate mică, gândiţi-vă că în fiecare birou electoral de secţie de votare sunt aproximativ 11 reprezentanţi ai partidelor, înmulţiţi cu câteva zeci de mii de secţii de votare şi am ajunge la un număr foarte mare care ar depăşi capacitatea de testare. 

Din acest motiv în ordinul comun şi în hotărârea de guvern am prevăzut nişte măsuri care să reducă la maximum riscul de răspândire”, a spus premierul.

sursa:https://www.cotidianul.ro/nici-asta-nu-i-in-stare-sa-faca-guvernul-orban/

Cum ne refacem tenul după vară

 


Temperaturile ridicate, expunerea îndelungată la soare, deshidratarea, clorul din piscină și sarea din mare ne lasă pielea uscată și fără strălucire. Prin urmare, odată cu finalizarea verii, specialiștii ne recomandă o serie de tratamente pentru ten.

Adriana Bican, tehnician, a demonstrat cum se poate curăța tenul după vară. Pentru curățarea tenului Adriana a folosit un dispozitiv special, care garantează rezultate mult mai bune decât cele obținute prin metoda clasică.  

„Primul lucru, o să facem un test al pielii pentru a afla ce fototip al pielii are şi dacă pielea este hidratată în exces sau nu”, a explicat specialista. 

Odată aflat gradul de hidratare poate începe tratamentul propriu-zis. „Cu acest aparat putem să scoatem în profunzime punctele negre, excesul de sebum de la nivelul ţesutului. Iar diferenţa este că prin curăţarea clasică nu putem să îndepărtăm în totalitate punctele negre, coşuleţele care apar la nivelul pielii. Iar cu acest aparat putem, pentru că utilizează ultrasunete, iar noi când trecem cu spatula, ele pur şi simplu ies din piele”.



Procedura nu este deloc dureroasă și este potrivită pentru toate tipurile de piele

„Persoanele care au tenul uscat pot să îşi realizeze acest tratament la o perioadă de două-trei luni. Persoanele care au tenul mixt recomandăm la o lună şi jumătate - două luni, iar persoanele cu tenul gras din cauza excesului de sebum recomandăm tratamentul o dată pe lună”, a mai spus Adriana. 

În mai puțin de 30 de minute, tratamentul ajunge la final. În ziua în care se realizează procedura este indicat ca pacienta să nu se expună la soare, să nu se machieze și să aplice o cremă hidratantă.

sursa:https://www.antena3.ro/life/numai-de-bine/cum-ne-refacem-tenul-dupa-vara-pasii-pe-care-trebuie-sa-ii-urmezi-582422.html

Arafat: Pentru binele nostru, să lăsăm dezinformarea şi manipulările

 


Secretarul de stat, Raed Arafat, este convins că persoanele care instigă românii să nu poarte masca de protecție în timpul pandemiei de coronavirus sunt plătite ca să manipuleze cetățenii.

Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență a dat ca exemplu campania “Sus Inimile”, care prin intermediul unui clip îi îndeamnă, în special pe tineri, să renunțe la mască.

“Exemplul campaniei Sus Inimile. Clipul e încă acolo. E foarte bine gândit și țintit: o anumită categorie, de tineri până în 35 de ani. Filmul e făcut profesionist. Asta înseamnă că cineva a plătit bani. Asta înseamnă că avem o campanie cu specialiști. Nu poate să vină că a venit un specialist…

Cineva de sus crede că în două luni se închide un cont. Nu neapărat să sesizez eu SRI! Nu SRI închide un cont. Poate acum câțiva ani mergea așa. Trebuie să convingi Facebook că acel lucru e rău și malefic. Abia atunci se ia decizia suspendării. Depinde cum e dat mesajul și cât de bine dăm noi mesajul că asta e un fake. Am avut un grup de voluntari, mai ales la început, care făcea cartonașe în care explicau”, a declarat Raed Arafat, potrivit Gândul.

Arafat: Pentru binele nostru, să lăsăm dezinformarea şi manipulările

Pentru binele nostru, haideți să lăsăm dezinformarea și manipulările la o parte, să fim mai înțelepți decât cei care încearcă să ne folosească ca unealtă sau un produs pentru rating, pentru profit sau pentru alte interese, și să privim ce se întâmplă peste tot în jurul nostru și în lume punând un singur interes în fața noastră și anume cel al comunității și al celor apropriați nouă.

Numărul cazurilor este în creștere în mai multe țări, în România avem zilnic peste 1000 de cazuri și un număr semnificativ de decese din cauza infecției cu Sars-Cov2.

sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/raed-arafat-acuzatii-grave-cineva-a-platit-bani-582475.html

Firea, anunţ pentru bucureşteni înainte de votul de duminică: Am luat toate măsurile

 


Primarul Capitalei, Gabriela Firea, spune că a luat toate măsurile pentru ca bucureştenii să poată vota duminică în siguranţă, având în vedere că ne aflăm în plină pandemie de coronavirus.

ALEGERI LOCALE 2020. "Votul este esența democrației! Votul este un drept constituțional al fiecăruia dintre noi, câștigat prin multă suferință.

ALEGERI LOCALE 2020. Împreună cu toți colegii mei candidați la primăriile de sector, primari și viceprimari în funcție, am luat toate măsurile ca duminică, 27 septembrie, în București să se voteze în siguranță. 

ALEGERI LOCALE 2020. Îi asigur pe toți bucureștenii că pot veni fără grijă la vot!", a scris primarul Capitalei, Gabriela Firea, miercuri, pe pagina sa de Facebook.

sursa:https://www.antena3.ro/alegeri-locale-2020/alegeri-locale-2020-firea-anunt-pentru-bucuresteni-inainte-de-votul-de-duminica-am-luat-toate-582473.html

ISTORIA FĂRĂ PERDEA - SECURITATEA din ROMÂNIA

 


“Tovarăşi ! Principalul nostru duşman este lipsurile noastre !” Aşa îşi începea cuvîntarea la 1 martie 1950 generalul Pintilie Gheorghe, fost agent NKVD cu misiune în România sub numele de Pantelei Bodnarenko şi ajuns şef al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului.




Sute de mii de români au căzut victime opresiunii din primii ani ai regimului comunist, iar cel mai temut instrumnet al acestuia a fost Direcţia Generală a Securităţii Poporului, înfiinţată în 1948 şi controlată de sovietici.

Direcţia Generală a Securităţii Poporului a fost înfiinţată oficial în 1948, printr-un decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare România. 

Potrivit istoricilor, bazele Securităţii au fost puse încă din 1944, de o divizie a NKVD condusă în România până în 1948 de colonelul NKVD Alexandru Nicolski (pe numele real Boris Grünberg). 

Misiunea ei era înlocuirea serviciilor secrete din ţările ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic. Decretul de înfiinţare conferea Securităţii rolul de „a apăra cuceririle democratice şi de a asigura securitatea Republicii Populare Române împotriva uneltirilor duşmanilor interni şi externi".

În timp ce numărul ofiţerilor de miliţie s-a redus la sfârşitul anilor 1940, Securitatea se extindea înrolând în structurile ei tot mai mulţi români, informau note secrete din anii 1950, păstrate în arhiva Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA. 

Angajamentul turnătorului la Securitate 

Ofiţerii de securitate erau recrutaţi cel mai adesea din rândul tinerilor din familii de muncitori. Angajamentele pe care românii le semnau la sfârşitul anilor 1940 pentru a deveni colaboratori ai Securităţii arătau astfel: 

„Angajament. Subsemnatul (...), îmi iau următorul angajament faţă de Securitatea Poporului, prin Biroul de Securitate Hunedoara, că: Mă oblig de a aduce la cunoştinţa Securităţii din (...) toate zvonurile ostile asupra actualului regim democratic, care le voi auzi, cu date reale şi concrete. Îmi iau angajamentul că la caz de anumite stări de fapt care s-ar putea întâmpla în comuna de unde locuiesc le voi aduce la cunoştinţa Biroului de Securitate şi voi căuta pe cât posibil de a furniza informaţiuni pentru Securitate, de a o ţine la curent cu toate evenimentele întâmplate, prin orice fel de metode. Toate informaţiunile culese din popor care ar interesa Securitatea Poporului din R. P. R. le voi aduce la timp la cunoştinţa Biroului de Securitate, în scris. Voi căuta să dau la maximum tot felul de informaţii şi îmi iau angajamentul că voi păstra secretul ce mi s-a încredinţat de către Biroul de Securitate, iar în caz că nu voi respecta prezentul angajament, cer să fiu pedepsit de legile scrise şi nescrise, din Republica Populară Română”, arăta un document al Poliţiei Secrete, datat la Hunedoara, în 19 februarie 1949 şi păstrat la Arhivele judeţului Hunedoara. 

80.000 de români, victime ale Securităţii 

Primul director al Securităţii a fost gen-lt. Gheorghe Pintilie, poreclit Pantiuşa (nume real: Panteleimon Bodnarenko), iar adjuncţii săi erau Alexandru Nicolski şi Vladimir Mazuru (nume real: Vladimir Mazurov). 

Cei 3 erau ofiţeri ai serviciilro secrete sovietice. Gheorghe Pinitilie (1902 - 1985) numit şi Pantiuşa, s-a numărat printre personalităţile cele mai controversate din România anilor 1950. 

Potrivit unor rapoarte dezvăluite de fostul şef al spionajului românsc Ion Mihai Pacepa, între 1948 şi 1952 ar fi pierit peste 80.000 de români în închisorile şi lagărele regimului comunist. 

Pantiuşa a aprobat arestarea în 15 mai 1948 a 15.000 de foşti membri ai organizaţiei fasciste Garda de Fier, afirma autorul volumului „Moştenirea Kremlinului”. Câteva zile mai târziu, a decis arestarea a 3.000 de ofiţeri ai Armatei române, consideraţi „burghezi”. Tot atunci au fost trimişi în închisori peste 2.000 de foşti membri ai Partidului Naţional Ţărănist şi Partidului Naţional Liberal, consideraţi simpatizanţi ai Occidentului. 

În 1951, scrie Pacepa, generalul Pantiuşa a ordonat arestarea în secret a peste 400 de preoţi ortodocşi şi romano-catolici, iar la începutul anului 1952 au fost trimişi în lagăre 50.000 de ţărani care se opuneau colectivizării. 

Din Bucureşti şi din centrele urbane au fost deportaţi peste 200.000 de oameni, acuzaţi de parazitism şi diverse infracţiuni, trimişi în lagărele de muncă în aşteptarea unor procese. 

Fenomenul Piteşti Agentul sovietic Alexandru Nicolski (1915 – 1992) s-a numărat printre cei mai temuţi torţionari din istoria Securităţii regimului comunist. A coordonat, susţin istoricii, „Experimentul Piteşti” care prevedea „reeducarea prin tortură” a deţinuţilor politici, mulţi dintre ei fiind tineri şi studenţi care îşi manifestaseră adversitatea faţă de comunişti. „Şef al Securităţii, un rus pe nume Sergiu Nikolov Nikolski, ia parte personal la torturarea prizonierilor politici, care cțndva  erau persoane importante”, informa o notă secretă a CIA, din 1951.

Eugen Ţurcanu (1925 - 1954), unul dintre cei mai faimoşi torţionari ai anilor 1950, ar fi fost ales să pună în practică, prin tortură, experimentul „reeducării” condus de Nicolski. „Timp de câteva săptămâni, studenţii erau torturaţi zi şi noapte, fără întrerupere, până când, rând pe rând, au căzut. Creierele le-au fost şterse, ei au fost imbecilizaţi şi transformaţi in bestii, în roboţi, care executau ordinele lui Ţurcanu cu o conştiinciozitate şi fidelitate de neimaginat. 

În felul acesta, Ţurcanu şi-a creat o echipă de aproximativ 20-30 de ajutoare cu care a distrus în continuare, în formă de avalanşă, pe toţi studenţii până la ultimul”, scria Octavian Voinea, în volumul „Masacrarea studenţimii române”. 

Mii de oameni au fost victime ale atrocităţilor comise de torţionari la începutul anilro 1950.  „Ţurcanu era folosit de autorităţile închisorii ca o forţă de poliţie internă. Toţi cei care luau parte la procesul de reeducare trebuiau ca suplimentar să scrie declaraţii despre trecutul lor politic şi să dea informaţii despre foştii lor colaboratori. 

Arestările în masă de mai târziu au fost efectuate pe baza acestor denunţuri. Prizonierii care nu aparţineau acestui grup erau adesea spionaţi şi bătuţi”, arăta o notă secretă a CIA, din 30 martie 1953. 

Mai bine hrăniţi ca miliţienii 

Direcţiile regionale ale Securităţii Poporului erau conduse la începutul anului 1950 de: Ludovic Cszeller (Oradea), Tudoriani Sepeanu (Bucureşti), Mihail Patriciu (Cluj), Emil Calushek (Braşov), Ambrus Kelemen (Timişoara), Isac Popioi (Suceava), Vasile Crăciun (Sibiu), Mircea Cândiani (Constanţa) arăta o informare a CIA din 1951. 

În 1951 existau 11 batalioane de Securitate, organizate în: Băneasa, Bucureşti, Timişoara, Ploieşti, Abrud, Oradea, Orăştie, Floreşti-Cluj, Braşov, Iaşi, Constanţa, Craiova, informa o notă secretă din arhivele CIA. 

Trupele de Securitate erau dotate cu arme şi echipamente de cea mai bună calitate. 

Deşi purtau aceleaşi culori, gri-deschis, cu ale Miliţiei, angajaţii Securităţii erau distinşi prin calitatea mai bună a uniformelor. „Soldaţii aveau atât uniforme de vară cât şi de iarnă. În general niciunul nu poate fi văzut cu haine rupte sau peticite”, informa CIA în 1953. Hrana consta în raţii de 4.000 de calorii pe zi, în timp ce în alte unităţi ale Ministerului de Interne era de 3.200 de calorii pe zi, iar programul de antrenamente avea un nivel mai ridicat.   În 1951, potrivit unor note informative ale CIA, în Bucureşti erau circa 17.000 de agenţi ai Securităţii, iar în restul ţarii numărul lor ajungea la 70.000.



sursa:https://adevarul.ro/locale/hunedoara/securitatea-anilor-50-erau-stapanii-temutei-institutii-romani-inrolat-arata-juramantul-turnatorului-1_5c2b74bddf52022f751f37b1/index.htmlhttps://www.mediafax.ro/editorialistii/istoria-fara-perdea-zeii-de-lut-ai-securitatii-romane-19559974?fbclid=IwAR0tx6tceL_xvXGS1bFuEV3N1RUhntko0r1oj4FeWkbj5j1FItjCoRZCwXw

Cum votăm duminică la alegeri, ca să nu luăm COVID

 


Doi medici cunoscuţi şi care se află în linia întâi în lupta cu coronavirusul asigură că putem merge liniştiţi la votare, chiar dacă e pandemie, cu condiţia să respectăm nişte reguli, pentru a nu risca să contractăm COVID-19.

Dacă respectăm sau avem o minimă responsabilitate, cred că nu ar trebui să fie nicio problemă. De aceea, eu îndemn oamenii să meargă la vot. Trebuie însă respectate câteva reguli: să nu piardă prea mult timp acolo, la povești cu alții, și obligatoriu să fie cu mască, chiar dacă se întâlnesc în afara secției de votare.

În sală, să voteze cât mai repede și, dupa aceea, este bine să aibă un dezinfectant sau să meargă să se spele pe mâiniDacă aceste trei reguli, de distanțare, de purtare a măștii, de igienă a mâinilor, sunt respectate, nu va fi niciun risc de contaminare.

Ce facem dacă e coadă la secţia de vot

Dacă e coadă, este recomandabil să păstrăm distanța, exact ca la magazine, 1,5 - 2 metri între persoane, ca să nu fie probleme și, bineînțeles, purtarea măștii", a spus dr. Virgil Musta, șeful secției de Boli Infecțioase a Spitalului Victor Babeș din Timișoara, potrivit gandul.ro.

La rândul său, şi managerul Spitalului de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie Victor Babeș din Timișoara spune că mersul la scrutinul de duminică poate fi sigur dacă se respectă măsurile amintite mai sus.

În plus, cei doi medici au fost consultați de autoritățile locale cu privire la normele sanitare de care trebuie să ţinem cont în secțiile de votare.

Manager spital: Dezinfectaţi ştampilele după vot

ALEGERI LOCALE 2020. "Am fost consultați din punct de vedere medical asupra zilei de duminică (n.r. – 27 septembrie), asupra procesului electoral și, din punctul nostru de vedere, autoritățile locale au luat toate măsurile ce necesită o siguranță sporită a cetățeanului care iese la vot. 

Purtatul măștii, dezinfectarea suprafețelor și a ștampilelor, inclusiv distanțarea fizică noi am prevăzut-o mai mare tocmai pentru ca cetățenii, vârstnicii și inclusiv populația tânără să se simtă în siguranță. 

Personal voi ieși la vot și îndemn pe toată lumea să își exercite acest drept constituțional", a spus prof. dr. Cristian Oancea, managerul Spitalului de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie Victor Babeș din Timișoara.

sursa:https://www.antena3.ro/alegeri-locale-2020/alegeri-locale-2020-cum-votam-duminica-la-alegeri-ca-sa-nu-luam-covid-dr-virgil-musta-daca-582469.html