AFLAȚI ADEVĂRATELE NUME DATE DE BRÂNCUȘI OPERELOR SALE

 

Toată lumea a auzit, dacă nu a și văzut, operele lui Constantin Brâncuși. Ne place să ne lăudăm că acesta e român, ne mândrim că operele sale sunt vândute cu milioane și milioane de dolari, ba, chiar, am încercat să cumpărăm, prin subscribție publică, „Cumințenia pământului“. Nu ne-a ieșit, dar aceasta este altă poveste.

Cumințenia pământului – statul român, bun de plată

Și dacă tot am ajuns la capitolul povești, iată una care circulă de ceva vreme pe net, dar care tot merită reluată, fără să intervenim vreun pic asupra ei.

„Coloana sacrificiului infinit”

„Această poveste s-a aflat de la un medic, Traian Stocoiu care a locuit lângă Tg.Jiu….

Părinții săi au fost directori la școlile din Tg Jiu: cea de băieți și cea de fete. Tatăl său, Matei Stoicoiu, a cumpărat o casa chiar în Tg. Jiu, ca să fie aproape de școală. Într-o vară, când se plimba prin parcul de la Tg. Jiu, l-a întâlnit pe Brâncuși în parc. Ei se cunoșteau, deoarece fuseseră colegi în clasele primare.

L-a întrebat de ce a venit, iar el a spus ca a venit ca să cerceteze locul în parc, unde să amplaseze niște monumente, care au fost comandate în memoria eroilor din Primul Război Mondial. Apoi, Matei i-a spus că o să-i facă cunoștință cu fiul său, medic de care v-am spus, Traian Stoicoiu. Astfel că, atunci când Traian l-a cunoscut pe Brâncuși, a rămas impresionat.

Traian era supărat când îmi povestea că comuniștii au schimbat adevăratele nume ale operelor lui Brâncuși și anume:

– Nu se chema “Coloana infinitului”, ci “Coloana sacrificiului infinit” dat de eroii noștri. Pe de alta parte, dacă numărați modulele din care este alcătuită coloana, veți obține un număr care reprezintă anul când a fost primul război mondial și se termină cu o jumătate din modul, adică reprezintă jumătatea anului respectiv.

– Al doilea monument, așa cum l-a conceput Brâncuși, este o masă înconjurată de 12 scaune. Deci nu “Masa tăcerii”, ci “Masa apostolilor neamului”, iar în mijloc s-ar afla Iisus Christos.

– Al treilea monument arată ca o poarta, dar nici pe departe nu este poarta. Deci, nu se numește “Poarta sărutului”, deoarece nu are legătură cu memoria eroilor, ci monumentul “Întregirii neamului”, deoarece fiecare stâlp este alcătuit din 4 stâlpi uniți sus cu o grindă. Deci acestea reprezintă 8 regiuni care trebuiau să se alipească patriei mame, România.

Trebuie să știe lumea ca Brâncuși a fost un sculptor simbolist. Comuniștilor nu le-au plăcut numele date de Brâncuși, operelor lui.

De atunci, a rămas așa, iar românii parcă sunt drogați, nu vor să schimbe nimic“.

Brâncuși de milioane

Și dacă tot am aflat o poveste cu  Brâncuși, poate nu ar fi rău de știut și că Muza adormită” și „La Jeune Fille Sophistiquée (Portrait de Nancy Cunard)” se află în top 10 al celor mai scumpe sculpturi vândute la licitație, alături de opere de Giacometti, Jeff Koons și Modigliani, relatează CNN, citat de Mediafax.

„L’Homme au doigt” (1947) de Alberto Giacometti este cea mai scumpă lucrare, vîndută în 2015 cu 141,3 milioane dolari, de casa Christie’s din New York. Cumpărător a fost miliardarul Steven A Cohen.

Alte două lucrări de Giacometti sunt prețuite cu mai mult de 100 de milioane de dolari: „L’Homme qui marche I” (1960) și „Chariot” (1950).

„La Jeune Fille Sophistiquée (Portrait de Nancy Cunard)” de Brâncuși a fost vândută în 2018 cu 71,2 milioane dolari, de casa Christie’s, la New York, iar „Muza adormită” s-a vândut, tot în New York, în 2017, cu 57,4 milioane dolari.

sursa:https://www.cotidianul.ro/numele-operelor-lui-brancusi-schimbate/

Crăciun la țară

 

Cînd să fac stînga, la intrarea în sat, un soare puternic, ca de vară, m-a lovit în ochi. Cu cîteva decenii în urmă, cînd le-am spus colegilor mei de facultate că mai avem de trecut un deal care abia se contura în întunericul de iarnă, au încremenit. Unul dintre ei s-a zburlit. Tu îți bați joc de noi! Avea o față de plîns și încerca să scruteze noaptea, stînd cu spatele spre primele case ale satului, unde acum bătea lumina. Prima casă pe dreapta era o moară de foc. În jurul clădrii se adunau căruțe în așteptarea măcinișului. Era ca un fel de intersecție a drumurilor pentru două-trei văi. Fata morarului a murit prinsă de o roată a motorului, moara s-a părăpădit, casa a ajuns la o mătușă care m-a lăsat vreme de o jumătate de an să mă izolez în ea ca stăruiesc zilnic pe cîteva pagini din gramatica Academiei Române. A ajuns apoi la o familie de romi, cu un copil prin Spania. De aici începea colindatul de Crăciun, numărătoarea, recensămîntul și pornea preotul cu crucea.

Pe stînga drumului, în fața fostei mori, până nu demult era un tăpșan bun pentru joacă. Acum este o casă cu acoperișul conturat în lumini jucăușe și colorate. N-are nici o legătură cu memoria mea din copilărie. Următoarea casă nu mai știu cui aparține. A fost cumpărată de la o famile care s-a prăpădit. Era singura familie din sat care avea un ceas. Dimineța la 5, cînd plecam spre gara de la Turdaș, îi strigam la fereastră să ne spună ce oră este. În funcție de răspuns, ne reglam mersul ca să prindem trenul de 6 dimineața. Peste drum se află o casă despre care nu pot spune mare lucru. După război a fost o moară, apoi sediu de CAP, un loc în care în cadrul activităților de culturalizare s-a desfășurat primul spectacol de circ (si singurul) din toată istoria satului nostru. Ne-a fost arătat un om care avea o mare parte din față acoperită cu un batic negru și care, la momentul potrivit, după ce se încasau biletele, ieșea de după o cortină și ne arăta o față stranie, de jumătate om, jumătate porc. Nici nu visam că mai apoi, prin tot felul de locuri aveam să întîlnesc atâția oameni cu sau fără față de om și de porc, dar oricum jumătate oameni, jumătate porc și poate numai pe sfert niște oameni. Şi mai țin minte că individul cu fața acoperită purta o pălărie neagră, cu boruri largi, de țigan ungur și avea sub boruri un singur ochi descoperit cu care rîdea mereu cînd întîlnea figurile noastre de copii speriați.

Nu știu cine a cumpărat toată gospodăria, după dispariția birourilor de CAP și nici cine o locuiește azi. Pentru mine a rămas o casă misterioasă, închisă, cu acoperișul jos, pitită după coroanele prunilor și ale nucilor și pe care adeseori o îngropa viscolul din iernile viscolite. Dincolo de ea se ridica prima hulă, o pantă care lega două etaje ale pămîntului și la care, iarnă de iarnă, părinții mei și bunicul erau chemați să iasă cu carele cu boi la dezăpezire. Dacă nu ar fi ieșit nimeni, toată comuna ar fi rămas izolată.

Iarna începea întotdeauna cu un cer ca o burtă plină lăsată peste sat și cu un aer cu miros de apă, care anunța slobozirea zăpezilor. Parcă oștile văzduhului cotropeau satul prea mic pentru a face față unei asemnea dezlănțuiri. Am prins ierni în care nu mă vedeam pe cărarea tăiată în nămeți. Eram ca un pitic prizonier într-o curte. Aveam cărare pînă la grajdul vitelor, pînă la cîine și pînă la o cocină. Atunci toată viața casei se strîngea într-o cameră încălzită cu lemne, cu mere puse la copt pe plită sau în cuptor, cu priviri pe fereastra care dădea la drum. Pe acolo se vedea ”jurnalul” satului. Cine trece, cu ce, cîte căruțe, ce sanie, cine a schimbat caii, cine a plecat la spital sau la tîrg etc. Şi de fiecare dată cînd ne vizita cineva, totul începea cu un tropăit îndelung și înfundat al scuturatului de zăpadă de pe cizme sau de pe bocanci și cu o invitațe prietenoasă, în genul:

-Haideți, intrați, că zăpada nu murdărește!

Colindatul nostru în trei sau patru (că mai mulți copii nici nu eram în tot satul) era pe nuci, pe mere și, rareori, pe ceva măruniș. Se mai găsea cîte unul care să ne dea și un 50 de bani. Unul singur care lucra la o fabrică, un fel de vedetă a satului, ne dădea și cîte o felie de cozonac, și două trei monede de 25 sau de 50 de bani și ne punea o placă de patefon cu cîntece interpretate de Cristian Vasile. Fructele, turta și cozonacul erau gata pînă ajungeam cu colindatul în celălalt capăt al satului, iar mărunțișul îl duceam la școală pentru fondul clasei. Şi eram de-a dreptul bățoși că am strîns mai mult decît cetele copiilor din satul vecin.

Seara de Crăciun și dimineța de Înviere de la Sărbătoarea Paștilor erau cele mai importante din tot anul. Presupuneau pregătiri minuțioase, cumpărături, făcut în cuptor, tăiatul porcului și al mielului, prăjituri, vizite, prînzuri lungi și sățioase, de care nu scăpam niciodată. La cele două întîmplări sîngeroase care făceau momentul tare al celor două sărbători dispăream dis de dimineață. Niciodată nu am putut să ajut și nici să privesc la ele. Mă întorceam acasă tărziu, spre amiază, cînd animalul tranșat era întins pe mese și cînd toți se simțeau obligați să mă consoleze și să rîdă de mine. Mesele de Crăciun și de Paști erau obligatorii și trebuiau întîmpinate cu haine noi, cu fapte bune și cu stat cuminte la locul meu pentru a asculta poveștile celor mari și complicatele încrengături de neamuri ale celor care treceau pe uliță spre satele vecine. Uneori o sanie trasă de cai în care stătea tolănit cîte un știu cine declanșa o poveste lungă, lungă ca un bildungsroman sau ca o epopee.

Desfășurarea biografiilor ținea pînă seara tîrziu, cînd povestea acelei familii se termina cu o ceartă despre un nepot căsătorit pe la Arad sau fugit din țară sau mort pe frontul din Rusia. Şi îl chema Petre sau Toader. Iar la nume nu mai cădeau de acord nici în ruptul capului.

La noi în sat, Sărbătoarea Crăciunului venea cu o tolbă cu povești, un fel de Saga țărănească nesfîrșită. De obicei, includea viața fiecăreia din cele 30 de familii din cîte număra satul nostru încă de pe la 1750. Pentru mine istorisirile din zilele de sărbătoare erau obligatorii. Parcă m-ar fi pregătit să devin depozitarul biografiilor peste care anii aveau să treacă tropăid ca turmele de mistreți. Uneori chiar nu-mi mai amintesc poreclele sau gradele lor de rudenie și nici nu știu ce s-a ales din urmașii acestora. Chiar și așa, aș putea pune la cale seri nesfîrșite despre fiecare casă și despre familiile care au trecut prin ea. Din păcate, ultimii proprietari sunt maramureșeni și nu știu mai nimic despre ei. Dar oricît de puțini ar mai rămîne din vechile familii și oricît de repede se șterg biografiile lor, o imagine din ziua de Crăciun stăruie în mintea mea ca o capodoperă din marea istorie a lumii.

Este vorba de dimineața tîrzie a zilei de Crăciun, cînd toată lumea dormea prelung după petrecerile, chefurile și colindatul din Sera de Ajun. Ulița pustie strălucea de valurile zăperii diamantate de pe marginea șanțurilor. Încremenirea era totală. Scîntierea zăpezii mi se părea de-a dreptul chinuitoare. Şi ca un solo de singurătate, zăpada scîrțăia sub tălpile bocancilor. Aș fi zburat ca să scap de orice zgomot și ca să pot auzi o mișcare într-o casă sau alta, unde cineva să se fi trezit și să-mi devină partener de joacă. Cele două-trei ore pînă la amiază erau o încremenire orbitoare de iarnă, într-o mare de alb și cu puține pete și linii de negru, cînd trebuia să înfrunt singurătatea absolută. În încercarea de a desluși trezirea celorlalți copii mă durea sufletul și mă apăsa încremenirea unei zile de iarnă în care simțeam cît de dureroasă și de apăsătoare era singurătatea. Uneori soarele cu dinți devenea puternic și storcea picuri din streșini, iar căderea apei se auzea puternic, amplificată de liniștea mormîntală. Treceam ca o stafie prin dreptul caselor din care se ridica mîngîietor fumul sobelor și pîndeam tăcerea adîncă, în care un lătrat de cîine sau se auzea pînă departe, spre Orăștie și spre Simeria.

Undeva într-un ungher al memoriei port cu mine această uriașă panoramă hibernală, egală cu o pictură de o inegalabilă puritate și păstrată cu o acuratețe de tablou celebru. Prin mijlocul lui mă trezesc călcînd de cum se apropie Crăciunul și ies din el de îndată după Bobotează, spre a mă trezi iar și iar în albul lui orbitor, în cine știe ce altă perioadă a anului sau prin cine știe ce loc din lume prin care mă poartă pașii.

sursa:https://www.cotidianul.ro/craciun-la-tara/

TUTUROR OAMENILOR CARE IUBESC ROMÂNIA, LE DORESC ”CRĂCIUN FERICIT” cu SĂNĂTATE

 

Andrei Marga: A-l urma pe Isus - „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Marcu, 5, 8);

 

Doctrinele sunt întâmpinate cu reticență astăzi, preferându-li-se vederi apopiate de ceea ce se trăiește. Sensul istoriei fiind discutabil, fiecare caută să dea sens propriei vieți. Creștinismul a devenit din nou centrul de raliere a foarte multor oameni.

În vreme ce doctrinele sunt în jurul unor postulate și principii, creștinismul are în nucleu o personalitate: Isus din Nazaret, recunoscut drept Messia. Și astăzi, după două mii de ani, atracția sa este covârșitoare. Destinul și învățătura celui care a marcat cel mai mult istoria umanității sunt cheia vieții pentru o mare parte a oamenilor.

Mulți se socotesc creștini. Să întruchipezi însă învățătura lui Isus nu este deloc ușor, căci ea a ridicat cel mai sus exigențele față de conduita omului. De pildă, în Predica de pe munte, Isus a spus: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Marcu, 5, 8); „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor” (5, 10); „Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de judecată” (5, 22); „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, faceți bine celor care vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (5, 44); „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați comori în cer…, că unde-ți este comoara, acolo îți va fi și inima!” (6, 19); „pe toate câte vreți să vi le facă vouă oamenii, întocmai faceți-le și voi lor” (7, 13)

Pentru cel care se pretinde creștin, se deschid prin urmare întrebări deloc facile. Unde ți-e inima? Ce ai făcut pentru dreptate? Cât de generos ești? Cum te-ai ferit de lăcomie și de restul păcatelor? Câtă reciprocitate ai manifestat ?

Se pot da numeroase exemple din realitatea imediată. Îmi stăruie în memorie ceea ce s-a petrecut la vizita Papei Francisc. În cuvântul său din Catedrala Neamului, Suveranul Pontif le-a cerut gazdelor „frățietate” și „să se ferească de amăgirile puterii”. Dar abia a decolat avionul întoarcerii la Roma că, după ce a încurajat ura în societate, tocmai cel care se filmează duminica mergând la biserică a cerut condamnare pentru rivali, iar inși din „justiție” s-au executat.

Evident, în acest fel, mersul la biserică devine un ritual oarecare și nu pare să aibă ceva cu mintea și inima. Iar religia se înțelege precum spunea Mussolini în discuția sa cu Hans Frank: „religia este ca ceața” – adică nu obligă la ceva!

Sunt însă și reușite certe. Destui sunt cei care întruchipează exigențele lui Iisus, dar o fac în anonimat, tăcut. Și în România actuală sunt, de pildă, oameni care iau în grijă, dintr-un imbold lăuntric, copii abandonați și-i ajută să trăiască omenește și să învețe, până pot să se susțină singuri printr-o profesie.

Cum stau lucrurile însă cu cei ajunși în ierarhiile de astăzi, care se pretind creștini? Cazuistica este diversă. De la ignoranți și farsori, trecând prin rudimentari gomoși, la cei sincer dedicați preceptelor, care le și trăiesc.

Între personalitățile care întruchipează exigențele lui Isus, îl am în vedere aici pe Joseph Ratzinger. El și-a asumat să-l urmeze necontenit pe Isus.

M-am interesat devreme de Joseph Ratzinger. Aceasta pentru că la Filosofie și Sociologie, la Cluj, în 1966-71 se studia istoria religiei și s-a examinat celebrul aggiornamento al bisericii. Profesorul ne-a prezentat schimbările aduse de Vatican II și ne-a trimis la lecturi. Nu știam atunci exact cine concepuse rezoluțiile Conciliului, dar cu timpul am descoperit autorul principal – Joseph Ratzinger. Am citit neîntrecuta sa Introducere în creștinism (1968), care te pune pe direcția unui creștinism trăit. Apoi, în Germania fiind, am citit publicații ale arhiepiscopului de München-Freissing și am fost în capela sa. Am și inițiat prima traducere la noi. Ca rector, am propus acordarea titlului de doctor honoris causa al universității clujene cardinalului Joseph Ratzinger. După ce am susținut, în 2005, o conferință la Universitatea Gregoriana din Roma, alături de cardinalul Etchegaray, acesta m-a introdus la noul papă. Ulterior am obținut pentru colegii de la Universitatea Babeș-Bolyai o primire în grup la Sfântul Scaun. Benedict al XVI-lea s-a îndreptat spre noi cu brațele deschise și a exclamat „Eu sunt unul dintre ai voștri!”. Semnul unei umanități adânci!

Ca papă, Joseph Ratzinger a scris monografia Isus din Nazaret (2006), care propunea lumii asumarea explicită a lui Isus. De altfel, teologul intră în istorie ca prag al revenirii la Isus adevărat şi reasumării căii creştine de viaţă plecând de la Isus Cristos. „Şi în zilele noastre – scria papa – salvarea constă în devenirea noastră «în mod veritabil reală». Putem să atingem aceasta numai dacă descoperim din nou adevărata realitate a lui Isus Cristos şi dacă descoperim prin el calea spre o viaţă verticală şi justă” (The Essential Pope Benedict XVI. His Central Writings and Speeches, Harper, San Francisco, 2007). Problema care s-a profilat de la început pentru Joseph Ratzinger, în succesiunea lui Romano Guardini, era aceea de a-l regăsi pe Isus în aşa fel încât să fie scos din dependenţa de cel care îl abordează. Isus trebuie să conteze așa cum a fost. „Adevăratul chip al lui Iisus” a redevenit astfel temă, înăuntrul reasumării „misterului lui Dumnezeu”.

Joseph Ratzinger a îmbrățișat această optică și a elaborat o teologie cristocentrică, construindu-se, în același timp, pe sine. El a reafirmat înțelesul originar al credinței – să crezi în existența lui Dumnezeu, să-i urmezi poruncile și să-ți pui soarta în mîinile sale. Joseph Ratzinger a devenit cel mai profilat gânditor al contemporaneităţii care și l-a asumat explicit pe Isus Cristos.

Mai mult decât oricine, Joseph Ratzinger a interogat credinţa în Isus nu doar în teologie, ci și pe terenul istoriei înseşi. El a și contribuit la schimbarea conceperii bisericii. Deja în scrierea de doctorat, Volk und Haus Gottes in Augustinus Lehre von der Kirche (1954), tânărul teolog lua distanţă de neoscolastică, pe care unii o mai iau și astăzi drept culminația creștinismului, în favoarea „omului frământat, suferind, întrebător”. Autoconstrucţia lăuntrică a persoanei a socotit-o mereu culminaţia istoriei pământeşti.

Din orizontul autoconstrucţiei au plecat iniţiative teologice şi larg culturale ale profesorului, apoi, ale Cardinalului Ratzinger și, în final, ale Suveranului Pontif (detaliat în A. Marga, Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, Meteor Press, București, 2018, ediția a doua). De exemplu, de aici a început distanţarea sa de neoscolastică. De aici asumarea bisericii drept cadrul înnoirii creştinismului. De aici contribuţia sa creatoare de epocă la Vatican II şi pledoaria pentru asumarea ca întreg a deciziilor Conciliului. De aici necurmata sa argumentare pentru cristocentrism. De aici distanțarea sa polemică de teologii politizante. De aici opţiunea pentru un aggiornamento prudent, ce ia în seamă derapajele modernităţii. De aici originalele sale evaluări ale evoluţiei bisericii, Europei şi ale lumii de azi. De aici convingerea că „a fi om nu este simplu, un dat static, ce-i revine individului de-a gata, ci ceva ce include totdeauna noul imperativ de a deveni om”.

Avem din acest an prima biografie adusă la zi a lui Joseph Ratzinger – cartea lui Peter Seewald, Benedikt XVI. Ein Leben (Droemmer, München, 2020, 1250 pagini) – o scriere monumentală ce epuizează sursele de documentare. Constatarea tulburătoare este aceea că “viața lui Joseph Ratzinger a fost dedicată întrebării dacă omul din Nazaret este efectiv Messia, Fiul lui Dumnezeu” (p.1015), și dezlegării ei. Ampla monografie Jesus von Nazaret, prima în istorie scrisă de un papă, a dat răspunsul teologic, filosofic și larg cultural.

Răspuns este însă, aș adăuga eu, și conduita în viață pe care și-a ales-o Joseph Ratzinger. El a formulat argumentul că examinarea istorică ne poate spune mult despre Isus, dar nu ne poate reda Cristosul din el. Isus Cristos este profund unic și ne adresează exigențe neobișnuite. Odată satisfăcute, acestea sunt sursa unei bucurii incomparabile. Joseph Ratzinger a și completat, de altfel: “Cristos nu ne-a promis o viață confortabilă. Isus nu este adresa potrivită pentru cine vrea confort” (p.803). Isus a configurat o cu totul altă conduită a omului în lume.

Joseph Ratzinger a ales să-l urmeze pe Isus și a fost consecvent. În preajma Crăciunului din 2020, provocările la adresa vieții oamenilor sunt mari și stârnesc multe întrebări. De aceea mă opresc la această viață care l-a urmat pe Isus și caut să o captez sub cîteva opțiuni elocvente.

Cu ani buni înainte de a fi ales pontif, Joseph Ratzinger i-a cerut papei Ioan Paul al II-lea în mod repetat aprobarea să se retragă din fruntea Congregației pentru Puritatea Credinței și să se întoarcă în Germania, spre a-şi desăvârşi opera teologică. Ioan Paul al II-lea i-a dat celebrul răspuns: nici pe Isus nu l-a coborât nimeni de pe cruce în viaţa din această lume, încât misiunea continuă. Așa s-a ajuns ca ultima discuție a lui Ioan Paul al II-lea pe Pământ să fie cu cardinalul Joseph Ratzinger.

Convingerea mereu afirmată de Joseph Ratzinger este aceea că nu puterea trebuie să-l preocupe pe cel care-și asumă roluri publice, ci răspunderea. Deja la Conciliul Vatican II, el a pledat pentru „deschiderea orizonturilor, reflecție asupra izvoarelor creștinismului, autenticitatea propovăduirii, redescoperirea acelei liturgii care mijlocește bucuria în fața cuvântului lui Dumnezeu” (p.837). Ca papă, a pus în aplicare toate acestea. De altfel, în fiecare zi în care îi reprezenta pe cei 1,2 miliarde de creștini catolici, el s-a întrebat dacă este pe măsura răspunderilor, nu ce putere îi conferă funcția (p.806). El spunea colaboratorilor săi că „noi nu muncim, cum spun mulți despre munca noastră, pentru a extinde o putere. …Noi muncim în adevăr, încât rutele lumii să fie deschise pentru Cristos” (p.814-815). El a și cerut renunțarea la privilegii ecleziale. Benedict al XVI-lea a renunțat, între altele, la denumirea „patriarhul Occidentului” (p.814), veche de o mie cinci sute de ani, tocmai pentru a semnala voința de înțelegere cu celelalte biserici, în locul oricărei aspirații la supremație.

Pentru Joseph Ratzinger, Isus a fost nu numai tema de studiu, ci și pilda. Să rămâi tu însuți în dedicarea față de o cauză înaltă, fie și atunci când opiniile despre tine sunt nedrepte, a fost continuu deviza sa.

De exemplu, Joseph Ratzinger a fost una dintre cele mai discutate personalităţi de pe glob mult înainte de a fi ales papă. Probabil că nimeni nu a fost mai atacat decât neînduplecatul Prefect al Congregaţiei. „Panzerkardinal” şi „Rottweiler-ul lui Dumnezeu” erau doar două dintre sintagmele răuvoitoare puse în circulaţie. Mai ales că pe lume sunt destui inși obsedați să atârne etichete personalităţilor greu de atacat cu argumente!

Joseph Ratzinger şi-a continuat însă neabătut drumul şi a surprins lumea cu fiecare ocazie. În 1988, de pildă, credincioşii de la Lutheran Center on Religion and Society (New York) au fost uimiţi să-l vadă pe responsabilul temutului Sanctum Ufficium promovând teologia drept „conversaţie”.

După dispariția lui Ioan Paul al II-lea, cardinalul Meissner i-a spus lui Joseph Ratzinger că va trebui să accepte scaunul petrin. Răspunsul a fost neașteptat: „tu ești de-a dreptul nebun… Nu sunt cel mai sănătos. Roagă-te să fiu ocolit” (p.767). Contracandidatului principal la scaunul petrin, prestigiosului biblist Martini, Joseph Ratzinger i-a spus din vreme că nu vrea să fie papă: „Nu vreau și vă sunt recunoscător să spuneți aceasta prietenilor Dvs.” (p.781).

Cei din jur i-au amintit lui Joseph Ratzinger reflecția lui Isus: „fie voia ta, Doamne”. Iar un venerabil cardinal i-a spus: „dacă Domnul îți va cere <urmează-mă!>, atunci amintește-ți ceea ce ai predicat. Nu te opune! Fii ascultător, așa cum tu ai spus despre marele papă plecat acasă”. Este adevărat, Joseph Ratzinger și-a amintit nu numai ce a spus el însuși la plecarea în lumea drepților a fostului papă, ci și îndemnul adresat de Ioan Paul II contemporanilor: „nu vă fie frică!”.

În Conclavul din aprilie 2005, cardinalul Ratzinger s-a apropiat surprinzător de repede de majoritatea de două treimi plus unu de voturi, presupusă de alegere. După propria mărturisire, „eram în colimator şi mă rugam lui Dumnezeu să nu-mi pună pe umeri această soartă. Dar, evident, Dumnezeu nu m-a ascultat… Credeam că încheiasem opera vieţii mele şi speram la ani mai liniştiţi”.

La câțiva ani după alegerea lui Benedict al XVI-lea (2005), cardinalul Bergoglio declara presei: „În acel moment al istoriei Ratzinger era unicul om cu statură, înțelepciune și experiența necesară pentru a fi ales” (p.779). Cu timpul, comparând toate datele, s-a putut spune: „Joseph Ratzinger aparține acelor oameni care spun ce gândesc și fac ceea ce spun” (p.1021). Această unitate între convingeri, gândire și faptă a fost de nezdruncinat la Joseph Ratzinger. Și astăzi, în crizele lumii el vede legate „criza credinței” și „criza existenței creștine” (p.1074). De altfel, le-a abordat pe fiecare cu rezultate de cotitură.

Premierele pontificatului lui Joseph Ratzinger încep șă fie scoase la iveală și abia se pot lista. De exemplu, nimeni nu cunoștea mai bine biserica – din studii, desigur, dar și din contacte la fața locului pe întreg globul. A condus cea mai extinsă biserică din istoria de până atunci – deja 67% dintre credincoșii catolici erau africani, asiatici, latino-americani. De la Pius II, din secolul XV, nu a mai fost o personalitate culturală de anvergura lui Joseph Ratzinger pe scaunul Sfântului Petru (p.811). El a venit, cum s-a spus exact, cu “o nouă inteligență în descifrarea secretelor credinței” (p.809). Pentru prima oară pe Scaunul petrin a urcat un teoretician de prim rang al modernității (p.808) și un gânditor capabil să abordeze cu succes postmodernitatea. A fost primul papă care a înfruntat globalizarea și a argumentat că în creștinismul ce revine la Isus este soluția mai profundă. Niciodată un papă nu a mers dincolo de condiția de preot atât de departe (p.868), intervenind în dezbaterile privind direcția spirituală a lumii. Deja în 2004, Cardinalul Ratzinger şi cel mai proeminent filosof al timpurilor de azi, Jürgen Habermas, oferiseră o dezbatere nepieritoare între cele mai profilate conştiinţe pentru a clarifica situația epocii. Niciodată un ierarh nu a lămurit atât de amplu ce este „iubirea (Liebe)”, miezul învățăturii lui Isus (p.862). Niciodată până atunci cuvântul unui papă nu a ajuns la atât de mulți oameni – reflecțiile sale, inclusiv cărțile, enciclicele și omiliile, fiind preluate instantaneu de media (p.826). „Papa scriitor” (p.1027) s-a adresat intelectualilor pe o scară și cu o adâncime fără precedent (p.829). El a și oficiat la cea mai largă reuniune liturgică a tuturor timpurilor – cu aproape două milioane de participanți, 800 de episcopi, 10000 de preoți, pe câmpia din apropierea Köln-ului – și a pledat cel mai convingător pentru intrarea creștinismului în dezbaterea publică (p.960). Benedict al XVI-lea a adus schimbări pe o gamă largă în liturgie (p.873), în unitatea bisericilor și religiilor (p.952), în combaterea sărăciei. El a pus în mișcare programul „ecologiei umane” (p.972) și o nouă înțelegere a lumii (p.985) ca bază a politicii internaționale.

Joseph Ratzinger a elaborat o viziune coerentă asupra societății moderne târzii. Chiar în prima predică în calitate de Pontif a vorbit despre „pustiul” societăților în care trăim. „Există pustiul sărăciei, pustiul foamei și al setei. Există pustiul abandonării, al iubirii distruse. Există pustiul lipsei lui Dumnezeu, al golirii sufletului, încât nu se mai știe de demnitatea și calea omului”. La ieșirea din „pustiu” nu se ajunge oricum. Apelul stăruitor a fost, cu fiecare ocazie, „lăsați-ne să construim comunitatea iubirii conform planului Creatorului, care ne-a fost făcut cunoscut de Fiul său” (p.820). Benedict al XVI-lea a adus cele mai solide argumente pentru ideea că „nu forța rezolvă, ci iubirea (Liebe)”.

Înțelegerea mai adâncă a istoriei îl caracterizează. Joseph Ratzinger a înfruntat cele mai dificile subiecte ale istoriei: de la regăsirea fundamentului iudaic în creștinism și reașezarea postscolastică a bisericii, trecând prin lămurirea diferenței dintre aplicarea forței și religie, prin raportarea la un Islam nemulțumit de realitățile lumii, la direcționarea modernității, deschiderea religiei spre noile revoluții din științe și articularea „noii sinteze umaniste”. El a respins continuu înțelegerea simplificată a istoriei, care a umplut pe nesimțite publicații și minți. Thomas Mann acuzase căderea Germaniei în anii treizeci pe mâna celor mai nepregătiți și mai agresivi („die Untersten”). Joseph Ratzinger știa, la rândul său, că istoria o fac popoare nutrite de aspirații, o fac adesea elite capabile. Dar o fac și răufăcători care ajung să decidă soarta celorlalți. Împotriva tentațiilor de a simplifica istoria trecută, pictând-o în alb și negru, el a subliniat că, în calitate de oameni, nu dezlegăm toate misterele istoriei (p.842), încât în anumite împrejurări înțelepte sunt „iertarea și concilierea (Vergebung und Versöhnung)”.

Joseph Ratzinger a făcut regulă din maxima formulată de Isus însuși că „cel care vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu, 10, 44). „Slujirea” celorlalți ar trebui să fie înainte de orice – atunci când cineva preia roluri publice. Cu cât este mai înalt rolul, cu atât trebuie să fie mai mare disponibilitatea la sacrificiu. Un ierarh trebuie să fie gata de martiriu pentru dreptate în jur. Pentru un papă, adăuga Joseph Ratzinger, ceea ce contează „nu este alegerea următoare, ci judecata de apoi”(p.55). Lumea este astfel că, „dacă un papă primește doar aplauze, ceva nu este în regulă” (p.808).

Joseph Ratzinger a arătat mereu că omul se cuvine să rămână uman în orice manifestare, inclusiv în gesturi față de cei de aproape. El însuși a făcut neabătut astfel de gesturi. De pildă, prietenilor care au trecut de la tutuire la adresarea cu Sfinte Părinte le-a spus că „între noi rămâne totul ca totdeauna” (p.806). A vizitat o închisoare din Roma și le-a spus deținuților că „mi se pare important să se gândească bine despre voi” (p.853). Cineva care lucra la cabinetul său a smuls și furnizat presei documente, dar i-a acordat iertarea. Un colaborator apropiat a și remarcat că Benedict al XVI-lea „era prea blând cu dușmanii și nu a întreprins ceva destul de clar împotriva lor”. Nu era înțelegerea lui a felului de a fi!

De aceea, Benedict al XVI-lea nu a făcut caz niciodată de răspunderea altora pentru situații pe care a trebuit să le gestioneze. El știa bine cât de aspre sunt realitățile lumii. A și spus, ca papă, „rugați-vă pentru mine, ca să nu fug înfricoșat din fața lupilor” (p.805).

Demisia unui papă nu este o premieră și se vor mai trăi demisii. Codex Iuris Canonici reglementează, de altfel, această posibilitate (p.1023). Antecesori ai lui Benedict al XVI au și semnat declarații în care cereau să fie înlocuiți dacă intervine o piedică majoră. Chiar Ioan Paul al II-lea a luat în considerare eventualitatea demisiei. Benedict al XVI a demisionat ca gest suprem de noblețe, dictat de chestiuni de sănătate, gest grăbit, poate, de o benignă trădare.

Ca lucrător în grădina Domnului, cum se considera, Benedict al XVI-lea a înțeles să folosească intens timpul în serviciul datoriei. Ne dăm seama și din orarul său diurn. Scularea era la ora 5.30. Urma rugăciunea, apoi Messa în Capelă. După micul dejun, Papa primea, în 30-45 minute, briefing-ul secretarului asupra primei corespondențe, pentru a trece apoi, în alte 45 minute, la studiul actelor și al programului primei jumătăți a zilei (audiențe și treburile diocezei de Roma). La ora 10, Papa avea pe birou oglinda presei internaționale. Între orele 11-13, se desfășurau audiențe și se examinau chestiuni de administrație și de diplomație cu responsabili de resorturi. După masa și pauza de prânz, urmau lecturi de documente și rezolvări de probleme. Între orele 18-19, Benedict al XVI-lea făcea analize cu demnitarii Vaticanului. Cardinalul Grocholewski îmi povestea că săptămânal urcau la biroul papei cam 400-500 de spețe pentru decizie. La orele 20.45, papa intra în program privat, ce includea urmărirea de concerte, competiții, filme și, de asemenea, pregătirea pentru serviciul divin și meditațiile de a doua zi. Ziua de marți era liberă, iar o zi pe săptămână Benedict al XVI-lea a dedicat-o scrisului. Și-a scris singur omiliile, discursurile, intervențiile!

Desigur, Benedict al XVI-lea a fost avantajat de solida sa calificare și de imensa sa cultură. El stăpânea limbile clasice (ebraica, greaca, latina). Vorbea oricare dintre limbile de mare circulație de astăzi. La Sorbona a uimit franceza lui. Engleza și italiana pe care le vorbea erau socotite dintre cele mai bogate. Spaniola și portugheza îi erau familiare. Benedict al XVI-lea se adapta pe loc la limba pe care o stăpânea interlocutorul. Cu Vladimir Putin discuta în germană. Benedict al XVI-lea vorbea unsprezece limbi. A învățat poloneza pentru a se adresa direct unui popor.

Unii sunt înclinați să acorde circumstanțe oamenilor care urcă în ierarhii, aproape pentru orice fac: „doar este șef!”, „așa este politica!” sunt justificările superficiale ce se dau în mod curent. La Joseph Ratzinger, nu a fost cazul de justificări de acest fel. Așa cum au observat printre contemporani chiar lideri ai celor mai mari puteri, persoana era cu totul alta. Joseph Ratzinger s-a construit în jurul deciziei mature de a-l urma pe Iisus, cu tot ceea ce implică aceasta.

sursa:https://www.cotidianul.ro/andrei-marga-a-l-urma-pe-isus/

Să ne veselim cu Camelia Grozav !

Lovitură dată ”măștii” în plină pandemie

 

Un avocat din Constanţa, oraş aflat în carantină, a obţinut la Curtea de Apel Bucureşti anularea parțială a ordinului Direcției pentru Situații de Urgență care se referea chiar la obligativitatea purtării măștii de protecție în spații deschise. 

Hotărârea nu este, însă, definitivă, şi poate fi atacată în termen de 2 zile la Înalta Curte. 

DSU, prima reacţie 

 

”Ca urmare a informațiilor apărute în spațiul public referitoare la contestarea în instanță a ordinelor șefului DSU în vederea purtării măștii de protecție în spații deschise în Constanta, facem următoarele precizări:

În temeiul Legii 136/ 18 iulie 2020, șeful Departamentului pentru Situații de urgență a emis ordinul de carantinare zonală, timp de 14 zile, pentru Municipiul Constanța în baza Hotărârii Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Constanța emisă la propunerea Direcției de Sănătate Publică a județului Constanța și în baza evaluării epidemiologice avizată de către Institutul Național de Sănătate Publică. Ulterior acestei forme legale de limitare a răspândirii noului virus, în aria teritorială anterior enunțată, șeful DSU, dr. Raed Arafat, în urma aceleași proceduri de avizare, conform Legii 136/iulie 2020 descrisă mai sus( CJSU Constanța – DSP Constanța – INSP) a emis alte două ordine de prelungire a carantinei zonele, timp de 14 zile fiecare, în vederea limitării răspândirii Coronavirusului SARS-CoV-2, în municipiul Constanța.

În ceea ce privește prevederea prin care se constituie obligativitatea purtării măștii de protecție în spații închise și deschise, reiterăm articolul prevăzut în ultimul Ordin de prelungire a carantinei zonele pentru municipiul Constanța, astfel :

Art.4 – “Se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, astfel încât să se acopere nasul și gura, pentru toate persoanele care au împlinit 5 ani, prezente în spații închise și deschise.”

Totodată, baza legală a acestui ordin o constituie Hotărârea de Guvern nr.1065 din 11 decembrie 2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 decembrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Astfel, în Anexa 2 privind măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților se prezintă următoarele:

Articolul 1

În condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) și ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, astfel încât să acopere nasul și gura, în condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 13 și art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare.

Din datele centralizate la nivelul CNCCI care indică situația/ evoluția zonelor aflate sub incidența carantinei teritoriale, prin ultimul comunicat de presă diseminat opiniei publice în data de 14 decembrie 2020 am evidențiat eficiența impunerii măsurilor de carantinare zonală luate de autoritățile direct implicate în gestionarea situației sanitare dificile existente și totodată scăderea incidenței la mia de locuitori prin respectarea tuturor măsurilor în zonele carantinate de către toți cetățenii.

În scopul menținerii sănătății populației, dorim să adresăm un apel tuturor cetățenilor care ne sunt parteneri în această criză sanitară și anume, să respecte măsurile de limitare a răspândirii noului Coronavirus, să poarte mască de protecție, să manifeste atenție sporită igienei și să evite zonele aglomerate”, transmite DSU, conform antena3.ro. 

sursa:https://www.dcnews.ro/lovitura-in-plina-pandemie-masca-ar-putea-sa-nu-mai-fie-obligatorie-pe-strada_791829.html

„Cartea Neagră” a lui Cîţu :”Cel mai mare gropar” al României

 

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a declarat, după ce Guvernul Florin Cîțu a primit votul de învestitură în Parlament, că acest guvern este, de fapt, „ciolaniada Dreptei Rapace, gata să fure tot în regim de urgență”.

„În Parlament, PSD le-a reamintit celor trei partide de dreapta că îl pun la conducerea Guvernului pe cel mai mare gropar al României! Toți parlamentarii au primit Cartea Neagră a lui Cîțu ca să știe că, votând un asemenea personaj la Palatul Victoria, sunt de acord cu următoarele aberații: tăierea bugetului Sănătății cu 22% chiar în momentul în care a izbucnit pandemia, deoarece Cîțu crede că Sănătatea nu este o prioritate; împrumuturi înrobitoare de 30 de miliarde de euro în ultimele 13 luni, adică 77 de milioane de euro în fiecare zi, respectiv aproape 1.000 de euro pe secundă; majorarea salariului minim este o măsură antisocială, distructivă pentru economie – aceasta fiind credința sinceră a marelui finanțist Cîțu despre creșterea veniturilor angajaților din România”, a scris Ciolacu pe Facebook.

Președintele PSD reamintește că formațiunea pe care o conduce a votat împotriva Guvernul Cîțu.

„Nu vrem din nou austeritate, sărăcie și privatizări cu dedicație, așa cum dreapta a făcut cât a condus țara! România nu mai poate suporta o nouă guvernare tip CDR, dar fix asta oferă azi țării – Ciolaniada Dreptei Rapace, gata să fure tot în regim de urgență”, mai scrie liderul PSD.

sursa:https://www.cotidianul.ro/citu-in-viziunea-psd-cel-mai-mare-gropar-al-romaniei/

Ce trebuie să știi dacă vrei să te vaccinezi anti COVID19

 

Persoanele care vor să se vaccineze antiCOVID 19 se vor putea programa on-line, telefonic, prin medicul de familie sau prin intermediul direcției de asistență socială din cadrul consiliilor locale, după caz. Cel puțin așa reiese din ordinul comun aprobat ieri, pentru stabilirea normelor privind autorizarea, organizarea și funcționarea centrelor de vaccinare împotriva COVID-19.

Conform acestui document, centrele sunt înființate prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, și vor fi organizate sub mai multe forme, respectiv:

• Centre de vaccinare fixe;

• Centre de vaccinare mobile: caravane sau alte formațiuni mobile, care aparțin Ministerului

Afacerilor Interne – Departamentul pentru Situații de Urgență si/sau Ministerului Apărării

Naționale, respectiv structurilor subordonate acestora;

• Echipe mobile de vaccinare, pentru vaccinarea în locații specifice;

• Centre de vaccinare de tip drive-through pentru marile orașe, destinate populației generale;

• La nivelul cabinetului de medicină de familie, după caz, în funcție de evoluția epidemiologică

și tipul vaccinurilor disponibile.

Totodată, actul normativ prevede că direcțiile de sănătate publică județene sau a municipiului

București avizează temporar funcționarea centrelor de vaccinare, pe baza metodologiei proprii, a

documentelor depuse de către deținătorul/administratorul spațiului și după evaluarea dotării fiecărui centru. Centrele de vaccinare care aparțin ministerelor cu rețea proprie vor fi organizate și avizate de către structurile proprii, cu respectarea cerințelor legale.

Vaccinarea se va realiza de către personal medical, cu aviz de liberă practică valabil, eliberat de către Colegiul Medicilor și/sau personal medico-sanitar care deține certificat valabil eliberat de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR).

Fiecare centru de vaccinare va avea un medic coordonator și va fi organizat cu respectarea circuitului unidirecțional (flux unidirecțional, fără intersectare). Toate centrele de vaccinare (fixe sau mobile) vor fi deservite de echipe medicale alcătuite din medic și personal medical auxiliar.

Vaccinarea se va realiza pe baza de programare pentru a asigura un flux organizat al beneficiarilor

vaccinării, pentru a menține un climat favorabil necesar triajului medical, vaccinării propriu-zise si

perioadei de monitorizare post-vaccinare și pentru a reduce la minimum posibil riscul de pierdere a

dozelor de vaccin. Persoanele se vor putea programa on-line, telefonic, prin medicul de familie sau

prin intermediul direcției de asistență socială din cadrul consiliilor locale, după caz.

Centrele de stocare și distribuire a vaccinului împotriva COVID-19 desemnate oficial sunt:

• Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” București;

• Spitalul Clinic Militar de Urgență „Dr. Iacob Czihac” Iași;

• Spitalul Clinic Militar de Urgență „Dr. Constantin Papilian” Cluj-Napoca;

• Spitalul Militar de Urgență „Dr. Alexandru Gafencu” Constanța;

• Spitalul Clinic de Urgență Militar „Dr. Ștefan Odobleja” Craiova;• Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” Brașov;

• Spitalul Clinic Militar de Urgență „Dr. Victor Popescu” Timișoara.

 

Colegiul Medicilor din România (CMR) recomandă, într-un comunicat postat pe site-ul propriu, vaccinarea împotriva COVID-19 şi lansează un apel către autorităţi să asigure derularea în condiţii bune a acestei campanii de imunizare, pe care o cataloghează drept „fără precedent”, notează Agerpres.

„Colegiul Medicilor din România (CMR) ia act de decizia Comisiei Europene de a autoriza rapid primul vaccin sigur şi eficient destinat prevenirii COVID-19, decizie ce a venit ca o consecinţă a recomandării Agenţiei Europene pentru Medicamente (EMA) care a fost emisă în aceeaşi zi, în urma unui proces de evaluare aprofundată a dovezilor ştiinţifice provenite din studiile clinice privind siguranţa, eficacitatea şi calitatea vaccinului produs de BioNTech şi Pfizer”, se arată în comunicatul Colegiului Medicilor.

Preşedintele colegiului, prof. dr. Daniel Coriu, spune că vaccinarea este cea mai bună opţiune pe care o avem în acest moment la dispoziţie pentru a lupta cu pandemia.

„Această autorizare era aşteptată de mult timp de către comunitatea ştiinţifică naţională, corpul medical şi populaţie, reprezentând o speranţă de limitare a răspândirii pandemiei produsă de virusul SARS-CoV-2 şi reîntoarcerea la normalitate. Profesioniştii din domeniul sănătăţii reprezintă segmentul din populaţie cel mai puternic afectat de consecinţele pandemiei, plătind un tribut dureros în lupta cu pandemia. Cu toate acestea, am fost mereu în prima linie acordând îngrijiri medicale, dar şi empatie şi compasiune pacienţilor şi familiilor suferinde. Resimţim în acest fel pe deplin povara acestei boli nemiloase”, a adăugat preşedintele CMR, Daniel Coriu.

În comunicat, Colegiul Medicilor recomandă corpului medical să se informeze din surse autorizate pentru a decide în cunoştinţă de cauză să se vaccineze, precum şi pentru a informa corect şi complet populaţia.

sursa:https://www.cotidianul.ro/ce-trebuie-sa-stii-daca-vrei-sa-te-vaccinezi-anti-covid19/

Schimb de tură în ministere

 

Schimb de tură în ministere. După ce Guvernul Florin Cîțu a trecut, miercuri, de votul Parlamentului, cu 260 de voturi „pentru” și 186 „împotrivă”, miniştrii Cabinetului Florin Cîţu vor prelua mandatele joi, 24 decembrie, după următorul program:

* Ministrul Afacerilor Interne, Lucian Bode (8.30 – sediul MAI)

* Ministrul Educaţiei, Sorin-Mihai Cîmpeanu (9.00 – sediul ME)

* Ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Cristian Ghinea (9.30 – sediul MIPE)

* Ministrul Tineretului şi Sportului, Novak Carol-Eduard (9.30 – sediul MTS)

* Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Tanczos Barna (10.00 – sediul MMAP)

* Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Raluca Turcan (10.30 – sediul MMPS; 12.00 – declaraţii de presă)

* Ministrul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Claudiu Năsui (10.30 – sediul MEAT)

* Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii, Cătălin Drulă (11.00 – sediul MTI)

* Ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare (12.00 – sediul MF – cu participarea premierului Florin Cîţu

Președintele Klaus Iohannis i-a felicitat pe miniștrii Guvernului Florin Cîțu, care au mers să depună jurământul, miercuri seara, la Palatul Cotroceni. El le-a transmis că de acum trebuie să se apuce de treabă.

„Vă felicit și vă doresc mult succes și multă energie și ambiție pentru realizarea tuturor obiectivelor și proiectelor pe care vi le-ați propus prin programul de guvernare”, a spus Klaus Iohannis.

Președintele le-a reamintit membrilor Executivului că vremea campaniilor electorale s-a închis și de acum toți trebuie să facă ce au promis.

„Oamenilor, cetățenilor români, li s-a promis restructurarea statului, reforme importante în domenii precum sănătatea, educația, reforme importante în marile sisteme publice, reducerea birocrației, dar și obiective pe termen mai scurt: combaterea eficientă a pandemiei, campania de vaccinare, relansarea economiei românești, creșterea economică folosind înțelept fondurile europene, respectul pentru contribuabili și toate aceste lucruri vor fi livrate. Trebuie să fie livrate! Noul Parlament, noul Guvern, împreună cu mine, împreună cu toate autoritățile statului, vom face ce am promis. Vom face reformele, vom repune economia pe picioare, vom face schimbări semnificative, toate în beneficiul cetățeanului. Au trecut aproape doi ani în care am avut campanii electorale, alegeri. Acum acest ciclu s-a închis. S-a închis ciclul în care noi, cei de aici, ne-am angajat și am promis. Acum, la sfârșitul acestui ciclu, vă spun sincer: <La treabă>”, a spus Klaus Iohannis.

sursa:https://www.cotidianul.ro/schimb-de-tura-in-ministere/

Președintele REAL al Românei, de 31 de ani, este George Soros !”

 

”Președintele REAL al României” - o declarație fulminantă a unui celebru avocat și om politic – un strigăt de revoltă într-o zi în care ar fi trebui să vedem o altă Românie.

Ieșire mai puțin obișnuită a celebrului avocat și om politic Aurelian Pavelescu, președinte al PNȚCD – sau, așa cum scrie el ”UN GÂND TERIBIL DE 22 DECEMBRIE, LA 31 DE ANI...”.

Gândul teribil al acestui intelectual matur și idealist este cumplit: de fapt, de 31 de ani,  Președintele REAL al României este George Soros.

”Am participat la Revoluția din decembrie 1989 cu tot entuziasmul vârstei, asumându-mi responsabilități totale, punându-mi în primejdie viața”, își aduce aminte Pavelescu.

Și după această amintire, vine un gând amar, ”acum, după 31 de ani de la fuga lui Ceaușescu”:

”L-am dat jos pe Ceaușescu pentru a fi înscăunat George Soros, singurul Președinte real al României de 31 de ani!”, scrie, aparent resemnat, președintele partidului martirilor, PNȚCD:

Sunt necesare explicații ? Nu… ”Restul e tăcere !”, încheie shakespearian Aurelian Pavelescu.

Da, de explicații nu e nevoie – pentru că vedem ce se petrece în jurul nostru. Și tăcem, pentru că… altfel NU se mai poate.

sursa:https://ro.sputnik.md/politics/20201223/32995702/Celebru-avocat-Soros-presedintele-REAL-de-31-de-ani.html

Ciolacu desființează programul coaliției: „Minciuni”-privatizarea celor mai profitabile companii de stat în plină pandemie-

 

Programul de guvernare al „noului CDR” reprezintă ”minciuni, haos și promisiuni electorale aruncate la gunoi”, afirmă liderul PSD, Marcel Ciolacu.

„Programul de Guvernare al #nouluiCDR arată adevărata față a celor care conduc România: minciuni, haos și promisiuni electorale aruncate la gunoi! Marile priorități ale Dreptei rămân aceleași ca în timpul crizei din 2010: austeritate pentru români, profituri grase pentru clientela partidelor de guvernare”, opinează Marcel Ciolacu.

El acuză că se reia în viteză maximă privatizarea celor mai profitabile companii de stat în plină pandemie, „fiindcă sponsorilor de partid le e foame mare”.

„Se bagă din nou pe gât românilor #privatizareaSănătății, prin reducerea fondurilor alocate serviciilor de stat și bani mai mulți pentru asigurări private. Se privatizează chiar și încasarea taxelor și impozitelor de către USR-PLUS vor să le dea unor firme prietene. SD se va opune în Parlament unor asemenea decizii scandaloase care vor transforma într-un coșmar viața țării! Gașca Pierzătorilor se transformă acum în #CoalițiaVânzătorilordețară care vrea să le fure cu totul viitorul românilor”, conchide social-democratul.

Programul de Guvernare al Cabinetului Cîțu promite că datoria publică nu va depăși pragul de 60% din PIB, creșterea colectării veniturilor din accize, TVA și taxe vamale, reforma ANAF, reformarea sistemului fiscal-bugetar și modernizarea infrastructurii.

sursa:https://www.cotidianul.ro/ciolacu-desfiinteaza-programul-coalitiei-minciuni/

Vai de capul liberalilor ! Sunt la mîna unui partid isteric-USR și la mîna proiectelor UDMR.

 

PNL trăiește o grabă nebună de a scăpa de toate formalitățile din Parlament. Să fie parte dintr-o majoritate în Parlament și să aibă guvern.

Felul în care au tratat totul pe fugă arată că procedurile au decăzut de tot. Au rămas doar niște formalități plicticoase. Le bagă în buzunar și le citesc acasă. Liberalii nu-și dau seama că de mîine s-au băgat cu capul într-un laț de oțel. Sunt pierduți pe termen lung. În afară de dirijarea unor contracte în ministerele pe care le conduc, nu mai pot face nimic. Nu pot face nimic pentru țară. E drept că actuala echipă nici nu poate. Este lipsită de oameni cu minte și anvergură politică. Cu un așa președinte și cu compania celor de la USR și UDMR, sunt legați de mîini și de picioare. Ba, din cauza președintelui partidului, sunt legați și la ochi. Căci, de cap, nu poate fi vorba! Sunt la mîna unui partid isteric și la mîna proiectelor UDMR.

Ca să nu piardă repede guvernarea, liberalii vor fi siliți să cedeze în toate dosarele mai complicate. Înainte de a începe să guverneze, ei sunt deja responsabili de aducerea la guvernare a USR-PLUS. Ei și Klaus Iohannis! La orice majoritate necesară unei legi, vor trebui să-i întrebe pe piețarii de la USR. Vă dați seama ce chin de comunicare și negociere îi așteaptă! Ce se va alege de domeniul Justiției, cu o așa armată de croitori isterici, aplecați cu foarfece pe domeniul legilor și al Constituției României!? Rezultatul final este greu de prevăzut. Enormitățile din capul lor pot produce dezastre Constituționale ireparabile. Incapacitatea lor de a accede la nuanțe de Drept și la pericolul unor modifiări legislative pentru statul român ar fi trebuit să ne sperie, încă, înainte de a le da acest minister în gestiune.

Desființarea SIIJ este tot o enormitate crescută ca o ciupercă pe scăfîrliile celor din PNL și USR. Desființarea unei insituții independente, creată pentru a cerceta abuzurile magistraților, nu este parte dintr-o normalizare (reparare, cum zice Klaus Iohannis), ci o modalitate de a reveni la controlul total asupra procurorilor și judecătorilor. În fapt, Klaus Iohannis și ceata sa de plecăcioși s-au speriat de existența SIIJ pentru simplul fapt că nu o mai controlează. Iar procurorii și judecătorii obedienți, din „completele morții”, nu mai execută comenzile. Dacă activitatea SIIJ se întoarce la DNA, judecătorii și procurorii sentințelor dirijate se întorc la „trai nineacă”! Printr-o simplă comandă de la Cotroceni, de la conducerea DNA sau de la SRI, li se închide orice dosar și se îngroapă orice plîngere. Klaus Iohannis și Laura Codruța Kovesi s-au temut de moarte de existența SIIJ! O activitate intensă a Secției ar fi scos la iveală toate nenorocirile executate la ordin. Cu o Secție dotată și mobilată cu profesioniști și caractere, statul paralel ar fi pierdut definitiv controlul asupra justiției de comandă. Nu întîmplător, și funcționarii de la Bruxelles au pus umărul și s-au alăturat corului cu ”Moarte SIIJ!”. Ca și în cazul ”Moarte PSD”! Procurorii și judecătorii care protejeau sau agresau multinaționalele scăpau de sub control și puteau construi dosare periculoase. Așa, nu! Toată comanda revine la DNA și la președintele României. Vă imaginați un procuror care să cerceteze serios firme ca Astaldi sau Siemens?

Simplu! Repararea legilor justiției înseamnă în mintea prședintelui, a liberalilor și a USR o recuperare a controlului asupra faptelor comise de magistrați aflați sub comandă.

La ce să ne așteptăm de la un premier, deja, vizibil rebegit de problemele de la Finanțe? Ce politică Externă vom avea cu Bogdan Aurescu, preferatul în tăceri și absență al președintelui Iohannis? Cu două nule la politica externă, vom avea o prestație internațională, în cel mai rău caz, turistică. Ce vor face liberalii cu Raluca Turcan la ministerul Muncii? Ce concesii vor fi obligați să facă UDMR-rului dacă Tanczos Barna a jurat deja pentru Ținutul Secuiesc?

Post scriptum:

Dispariția din guvern a lui Ion Ștefan, zis Grindă, a lui Marcel Vela și a Monicăi Anisie ține doar de o igienă intelectuală, nu de o performanță politică!

sursa:https://www.cotidianul.ro/vai-de-capul-liberalilor-2/

Cu UDMR în componență, Parlamentul României, și Guvernul se află într-un deficit de legalitate.

 

Există o temă care ar trebui să devină obligatoriu recurentă până la soluționarea ei, impusă de normele democratice și legale.

UDMR, deși nu este partid politic, participă la guvernare ca partid politic, nu ca minoritate etnică, în componența specifică.

Pe de altă parte, ideii tot mai șoptite că etnicii maghiari sunt mai capabili decât reprezentanții altor minorități, și decât cei ai majoritatății, nu i se poate găsi sub nici o formă un cadru de interpretare, fiind de reținut doar afacerile fabuloase derulate de cei care s-au folosit de prestigiul și inteligența unor excepționali intelectuali maghiari care au fost la începutul anilor 90 în UDMR.

Nu poate fi exclusă deloc teza cum că Guvernul de la Budapesta, în componența căruia nu se regăsește minoritatea română din Ungaria, este parte din Guvernul de la București, dacă nu cumva este un supervizor al acestuia așa cum a fost cel al URSS în anii 50.

Constituirea Guvernului actual se bazează pe o majoritate asigurată nelegal de UDMR. Și nu de azi de ieri. O asociație culturală al cărei obiect de activitate este conservarea specificului etnic, nu poate participa sub nici un aspect la conturarea unui Parlament democratic, format din structuri politice sau alte reprezentări stabilite prin lege.

Răul făcut prin admiterea UDMR în Parlamentul României este unul imens. Urmare acestei situații toate majoritățile au devenit toxice, nereprezentative interesului național, electoral și contra reformelor. Știindu-și vulnerabilitățile absolute, UDMR nu poate avea principii, fiind o simplă platformă utilă derapajului politic generalizat. UDMR se află oriunde se prefigurează o majoritate, stabilind false legitimități care au prăbușit România.

Fără actori ca UDMR peisajul politic românesc s-ar fi aflat într-o frământare care ar fi dus la unele soluții. Așa, principalul obiectiv al majorității guvernamentale a fost o stabilitate în esența ei dovedit antireformistă. UDMR reprezintă unul dintre punctele mortale pentru societatea românească, comunitatea maghiară fiind folosită, prin manipulare, simbolic într-o veritabilă alchimie a sistemului politic mafiot.

UDMR conduce România pentru că ea se află acolo unde firul legitimității se întrerupe, vine acest ONG și rezolvă lucrurile.

Cu UDMR în componență, și Parlamentul României, și Guvernul se află într-un deficit de legalitate.

sursa:https://www.cotidianul.ro/udmr-conduce-romania/

Tanczos Barna, ministru al Mediului - A votat pentru vânătoarea urșilor și a cormoranilor și are o atitudine relaxată în ceea ce privește protecția pădurilor

 

Tanczos Barna este propunerea UDMR pentru funcția de ministru al Mediului. Are 44 de ani, este economist, este senator din 2012 și a fost președinte al Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă în perioada 2008-2013. Tanczos Barna a atras atenția prin declarațiile sale în ceea ce privește vânătoarea urșilor. "Nu putem transforma România în grădina zoologică a Europei", spunea el. A votat pentru vânătoarea cormoranilor și are o atitudine relaxată în ceea ce privește protecția pădurilor, orientată spre dezvoltarea economică.

În cele două mandate de senator, Tanczos Barna s-a pronunțat în mai multe rînduri pentru controlul populației de urs, specie protejată, prin vânătoare. El provine din Harghita, care, alături de județul Covasna, are mari probleme în gestionarea acestei probleme.

În 2015, Tanczos Barna, a organizat o conferință de presă prin care anunța că va depune la Ministerul Mediului o petiție prin care cere reanalizarea sistemului de protecție a carnivorelor mari (n.r. - urși) deoarece țara noastră are prea multe exemplare și nu se poate transforma ”în grădina zoologică a Europei”.

"Nu putem transforma România în grădina zoologică a Europei, nu ne putem asuma mai mult decât trebuie în protejarea unor specii de animale sălbatice. Populația de urs creşte, a depăşit deja 10.000 de exemplare în România, iar ţara noastră şi-a asumat, printr-un angajament faţă de UE, că va păstra un efectiv de aproximativ 6.000 de urşi", declara senatorul Tanczos într-o conferinţă de presă susținută la Miercurea Ciuc, potrivit Mediafax.

El spunea la vremea respectivă că numărul urşilor din România creşte anual cu "sute, poate mii de exemplare", atingând în prezent cifra de 10.400 şi că aceste animale sălbatice şi-au depăşit habitatul natural şi reprezintă un real pericol atât la adresa oamenilor, cât şi pentru alte specii.

"Nu există, cred, în UE o ţară unde să fie atâtea pagube, atâtea atacuri ale urşilor, nu putem noi să ducem în cârcă dezideratele întregii Uniuni la nivel de populaţie de urşi, ei să aibă producţii de 10.000 de tone de porumb la hectar, de zece ori mai multe bovine pe hectar şi noi să nu putem creşte efectivele şi să pierdem cotele de lapte pentru că noi trebuie să păstrăm natura intactă, speciile protejate. (...) Este inadmisibil să tratăm acest subiect strict din punctul de vedere al protejării unui animal sălbatic", mai afirma Tanczos Barna.

În 2019, Barna Tánczos alături de grupul UDMR din Senat a făcut un amendament la proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr.407/2006. Potrivit acestuia, pentru o perioadă de 5 ani, ursul să fie trecut din lista de animale protejate cuprinse în Anexa II a legii, pe lista de animale libere pentru vânat în perioadele stipulate de lege. Proiectul de lege a fost aprobat în această formă de Senat și a ajuns la Camera Deputaților, generând un adevărat scandal la vremea respectivă.

"Pentru o perioadă de 5 ani, ursul a fost trecut în altă anexă, care permite emiterea unor autorizaţii prin care populaţia de urs poate fi optimizată. Prin reducerea în ultimii ani a intervenţiei oamenilor, populaţia de urs a scăpat practic de sub control. Dacă ne uităm la alte state UE, vedem că folosesc acest drept de derogare de la Directiva UE şi intervin în mod profesionist şi hotărât pentru reglementarea şi optimizarea populaţiei. Asta dorim şi noi de la Ministerul Mediului - să găsească în această perioadă o soluţie să negocieze cu Comisia Europeană un program de derogări prin care să se intervină, alături de asociaţiile de vânătoare, pentru optimizarea populaţiei de urs din România", declara atunci senatorul UDMR Tanczos Barna.

El a explicat la acea vreme că în prezent "nu există vânătoare, ci doar intervenţie în cazul urşilor care au generat deja pagube sau au atacat oameni".

În 2019, Tánczos a votat și pentru modificarea și completarea Legii nr.407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic

și completarea Ordonanței de urgență nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice p

rin care se pot vana cormoranii în perioada 1 septembrie- 28 februarie.

Atitudinea lui Tanczos Barna în ceea ce privește protecția mediului poate fi observată într-o declarație făcută în plen, pe 26. 02.2018, pe Propunerea legislativă de reglementare modificarea Legii nr. 46/2008 – Codul silvic, republicată și care viza scoaterea din fondul forestier național a unor suprafețe de teren, fără compensare, cu achitarea taxelor prevăzute de lege penytru lucrări miniere de interes național și declarate de utilitate publică pentru exploatarea zăcămintelor de lignit.

”Am ascultat cu multă atenție discursul antevorbitorului meu. Este bine-venit acest discurs, chiar și vehement, chiar și foarte, foarte convins de acele principii de dezvoltare durabilă, de amprentă de carbon și așa mai departe, dar trebuie să lăsăm discursul verde, câteodată, poate „habotnic”, la ușa Parlamentului, odată ce trecem de la mișcările de stradă, de la ONG-uri, în calitatea de senatori. Și aici trebuie să avem o atitudine multidisciplinară, dacă pot să folosesc această sintagmă, pentru că am văzut ce înseamnă autostrăzi blocate din cauza vehemenței unora care, poate, câteodată, pe bună dreptate, încearcă să protejeze o specie de fluturi, de șopârle, de alte ființe pe cale de dispariție, ce înseamnă blocarea unor comunități în beznă și fără infrastructură de secol XXI, odată ce anumite proiecte rămân blocate din cauza prevederilor legii pe Natura 2000, ce înseamnă să nu ai autostradă între Târgu-Mureș și Iași, pentru că nu se poate trece muntele. Peste tot în Europa se poate construi autostradă oriunde, numai în România nu se poate trece muntele din cauza prevederilor privind protecția mediului. Dacă nu avem o atitudine multidisciplinară, dacă nu încercăm să căutăm echilibrul, dacă nu susținem, câteodată, industria și nu facem concesii, poate pentru 30 de ani, pentru o anumită zonă, riscăm să ne blocăm în acest discurs, riscăm să nu ne dezvoltăm, cum s-a dezvoltat întreaga Europă, care – în ghilimele sau în paranteză fie spus – a inventat aceste proceduri foarte stricte de protejare a mediului înconjurător după ce au eliminat specii de animale, cum este ursul, de exemplu, au eliminat foarte multe zone care ar trebui să fie protejate acum, nu mai au păduri virgine. Numai România rămâne să fie grădina zoologică a Europei, o pată verde frumoasă pe harta europeană, fără infrastructură, fără autostrăzi, fără cariere și fără alte dezvoltări. Niciuna dintre abordările extremiste, așa cum am spus și în intervenția mea anterioară, nu este bună, dar nici nu putem să nu avem o atitudine multidisciplinară și să nu lăsăm acest discurs caracteristic ONG-urilor la ușa Parlamentului”, declara în parlament Tanczos Barna pe 26. 02.2018. El a votat pentru modificarea Codului Silvic.

Cine este Tánczos Barna

Tánczos Barna are 44 de ani, este economist, absolvent al Academiei de Studii Economice din București.

În perioada 2005-2007 a fost președinte al Agenției Domeniilor Statului (ADS). Pe vremea când era la ADS, Tanczos Barna a fost înjunghiat cu o baionetă, în propriul sau birou.

Între 2007 și 2012 a fost secretar de stat în ministerele Transporturilor, Dezvoltării Regionale și Agriculturii. Din 2012 este senator. În această calitate a fost membru al Comisiei pentru agricultură, industrie alimentară și dezvoltare rurală.

Din 2008 până în septembrie 2013 a fost președinte al Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă.

Conform declarației sale de avere, Tanczos Barna deține la Sincrăieni, județul Harghita, două terenuri forestiere (de 549 metri pătrați, respectiv 346 metri pătrați) și trei terenuri agricole (4.000 de metri pătrați, 24.500 de metri pătrați și 20.900 de metri pătrați). În aceeași comună, Tanczos Barna deține o casă de locuit de 283 metri pătrați.

sursa:https://www.hotnews.ro/stiri-mediu-24501891-cine-este-tanczos-barna-propus-ministru-mediului-declaratii-avut-timp-despre-vanatoarea-ursilor-cormoranilor-protectia-padurilor.htm