12.26.2020

Noua religie, patronată de Raed Arafat - „Veniţi de luaţi vaccinul !”

 


Lovitură pentru creştin-ortodoxie: chiar în ziua de Crăciun, la Vama Nădlac 2 s-a născut o nouă religie: „Coronavirusul”! Practic, ceremonia aducerii Luminii de la Ierusalim, cu care eram obişnuiţi în ziua de Paşte, a fost înlocuită de ceremonia aducerii Vaccinului anti-Coronavirus!
În locul Patriarhului Daniel, liderul creştinismului ortodox de la noi, ceremonia a fost patronată de Raed Arafat, liderul acestei noi religii, anunţată chiar după alegerile locale de către noua guvernare prin refuzul celor de la USR de a jura pe Biblie.
Şi, iată!, acum constatăm că, odată cu mişcările anti-creştine ale progresiştilor sorosişti, în locul cunoscutei formule de la miezul nopţii din bisericile creştine: „Veniţi de luaţi lumină!”, se anunţă noua formulă magică a noii religii: „Veniţi de luaţi vaccinul!”
Cine a urmărit cu atenţie ceremonia din ziua de Crăciun, a observat că acea camionetă care conţinea cele 10.000 de doze de vaccin a fost dirijată în aşa fel încît să fie poziţionată exact în dreptul PUPITRULUI cu stema României, pus cu grijă în mijlocul străzii (vezi fotografia), după modelul consacrat de Klaus Iohannis la ceremoniile de inaugurare a cioturilor de autostradă.
După această scenă de pregătire minuţioasă, am asistat la un adevărat pelerinaj la moaştele vaccinului, care, spre deosebire de pelerinajul de la Mănăstirea Sfîntului Andrei, nu numai că n-a fost interzis, ci chiar a fost transmis în direct de TVR (anunţată ca broadcaster principal în promovarea campaniei), unde se văd înghesuindu-se „enoriaşii din presă” ai noii religii guvernamentale:
Momentul culminant a fost, desigur, acela al cuvîntărilor, cînd la pupitru s-au instalat acest Papă al Covidului, Raed Arafat, cu o mască specială de tip 3M pe bot şi cu ochelarii de mafiot pe nas, şi medicul militar Valeriu Gheorghiţă, venit nu în halatul de medic, cu care putea să dea siguranţă medicală operaţiunii de vaccinare, ci în uniforma de război, care să impună nu ştiu ce dracu de stare de frică:
Ce au spus, nu contează! Au fost lucruri pe care le-am mai auzit în zilele precedente, spuse de managerul general al religiei Covid, Klaus Iohannis, căruia, deocamdată, i s-a interzis de către consilieri să devină Întîiul Stătător al vaccinului, deşi cred că se va reveni asupra deciziei, căci n-ar putea rata ocazia să fie şi el ca Joe Biden sau Benjamin Netanyahu, adică „Primul vaccinat al ţării”!
Marea întrebare este: de ce la pupitrul din Vama Nădlac nu a venit Klaus Iohannis? S-au încheiat alegerile şi nu mai are motivare?
Răspunsul l-au dat cei de la „Opinia de Sibiu”, care ne-au arătat cum, în timp ce venea Vaccinul, Klaus Iohannis ieşea din biserică de mînă cu Carmen „Răvăşitoarea”, care avea un palton atît de scurt, încît din crăpătură i se vedeau picioarele dezgolite pînă hăt departe în sus:
Noi, amărăştenii, n-am avut voie în ziua de Crăciun, cînd sărbătorim naşterea lui Isus, nici măcar să stăm la masă cu toată familia şi să primim colindători. Ei, însă, s-au îngrămădit la Vama Nădlac să facă propagandă vaccinului.
CONCLUZIE: Crăciunul din 2020 n-a mai stat sub semnul divin al lui Isus Cristos! Dacă ar trebui să i se dea un nume, cel mai potrivit ar fi: naşterea noii religii Covid cu vaccin şi genunchii goi ai Răvăşitoarei.



sursa:https://www.cotidianul.ro/veniiiiiiti-de-luati-vacciiiiiinuuuuuul/

Cod galben de ninsori și intensificări ale vântului, valabile până luni, 28 decembrie 2020

 


ANM a emis o prognoză meteo speciala pentru municipiul București, cu ploi, lapoviță, vânt valabilă până luni 28 decembrie ora 10.00.
În intervalul 26.12 ora 10:00 - 28.12 ora 10:00 vremea va fi închisă. Temporar va ploua în general moderat cantitativ - se vor acumula în jur de 15...20 l/mp, iar pe parcursul nopții de sâmbătă spre duminică (26/27 decembrie) și în primele ore ale zilei de duminică (27 decembrie) vor fi posibile și precipitații sub formă de lapoviță.
Vantul va sufla moderat, cu intensificări începând din noaptea de sâmbătă spre duminică (26/27 decembrie), când la rafală se vor atinge viteze de 40...50 km/h.
Astăzi (26 decembrie), temperatura maximă va fi în jurul valorii de 6 grade, iar cea minimă va fi de 1 grad. Duminică (27 decembrie), temperatura aerului va avea valori de 1...3 grade, însă în seara de duminică și în noaptea de duminică spre luni (27/28 decembrie), pe fondul pătrunderii unei mase de aer foarte cald, temperatura aerului va crește continuu până spre 7...9 grade, citează Mediafax.

 

În intervalul de valabilitate 26 decembrie, ora 10:00 – 28 decembrie, ora 10:00, la munte vor predomina ninsorile, în special la altitudini de peste 1500 m și se va depune strat nou de zăpadă, local mai consistent în Carpații Meridionali și de Curbură. Pe parcursul zilei de duminică (27 decembrie) și în noaptea de duminică spre luni (27/28 decembrie) vântul va avea intensificări, în special pe creste, unde rafalele vor depăși 80...90 km/h și va fi viscol.
În jumătatea de sud a țării temporar vor fi precipitații în general moderate cantitativ, local se vor depăși 15...25 l/mp și izolat 30 l/mp. Acestea vor fi predominant sub formă de ploaie, exceptând seara de sâmbătă (26 decembrie) și noaptea de sâmbătă spre duminică (26/27 decembrie), când în sudul Banatului, al Transilvaniei și al Moldovei și pe alocuri în Oltenia, Muntenia și Dobrogea, vor fi mai ales ninsori și lapoviță.
Începând din cursul zilei de duminică (27 decembrie), vântul se va intensifica treptat și în restul teritoriului, iar local mai ales în Oltenia, Muntenia și Transilvania va atinge la rafală viteze în general de 50...55 km/h, transmite Mediafax.
 În zona montană pe spaţii restrânse este posibil să se formeze polei sau ghețuș
Codul Galben este valabil în intervalul 27 decembrie, ora 06:00 – 28 decembrie, ora 10:00 și privește intensificări ale vântului, ninsori moderate cantitativ și viscol în Carpații Meridionali și de Curbură – în special la peste 1700 m, în Munții Banatului, zona joasă a jud. Caraș-Severin. În intervalul menționat, în Carpații Meridionali și de Curbură, în special la altitudini de peste 1700 m, va ninge moderat cantitativ și se va depune strat nou de zăpadă, local mai consistent. Vântul va sufla tare, cu rafale în general de 80...90 km/h, iar pe creste peste 100...120 km/h, viscolind puternic ninsoarea și determinând scăderea semnificativă a vizibilității.
Intensificări ale vântului se vor semnala temporar și în Munții Banatului și în zona joasă a județului Caraș-Severin, unde vor fi viteze la rafală ce vor depăși 70…90 km/h, iar precipitațiile vor fi mixte.
În zilele de luni (28 decembrie) și marți (29 decembrie) vântul va continua să fie tare la munte, mai ales în zona înaltă a Carpaților Meridionali, unde va spulbera zăpada.

sursa:https://www.dcnews.ro/anm-avertizare-meteo-cod-galben-de-ninsori-si-intensificari-ale-vantului-valabile-pana-luni-28-decembrie_792130.html


Proiectul cu care Cabinetul Cîțu ar putea da lovitura

 


În programul de guvernare al Cabinetului Cîțu este menționată „valorificarea superioară a zăcământului de grafit din zona Baia de Fier (Mina Cătălinu și cariera Ungurelașu) județul Gorj prin prelungirea licenței de exploatare de către SNS SALROM SA – titularul licenței de exploatare”.

Asta presupune readucerea la viață a unui proiect mort din 1994 și care ar putea genera beneficii uriașe în condițiile în care grafitul este tot mai utilizat în industria mondială. În localitatea Baia de Fier, din județul Gorj, a funcționat până în 1994 o mină din care se extrăgea grafit. Din cauza lipsei de rentabilitate și a condițiilor grele de zăcământ, activitatea minieră a fost închisă. În ultimii ani, grafitul a căpătat o importanță uriașă la nivelul întregii planete pentru că este tot mai utilizat în construcția bateriilor, a aparatelor electrice sau a aliajelor superioare. În contextul anunțării viitoarei Alianțe Europene pentru metale și materii prime rare, s-au repornit discuțiile la nivel european despre importanța industriei bazate pe metale și materii rare, considerate a fi critice pentru economia viitorului. Astfel, România ar putea profita de foamea mondială pentru grafit, material inclus lista celor 20 de materii critice, și să redeschidă mina de la Baia de Fier. Deocamdată, legislația actuală împiedică acest lucru. Un document semnat de Daniela Nicolescu, secretar de stat în Ministerul Energiei, susține că Legea minelor din 2003 nu instituie o procedură destinată redeschiderii minelor/carierelor aprobate pentru închidere definitivă prin hotărâri de guvern. Astfel, Ministerul Economiei a inițiat un proiect de act normativ de completare și modificare a legii amintite prin care să se permită redeschiderea minelor sau părților de mină care au cantități semnificative de resursă minerală. Acest act normativ se află acum în sertarele Camerei Deputaților.

În același document, se spune că ministerul a inițiat un proiect de lege privind Programul geologic național pentru următorii cinci ani, finanțat de bugetul de stat, ce are ca scop identificarea și deschiderea unor noi exploatări de grafit. ”Legea 27/2018 pentru aprobarea Programului geologic la nivelul național constituie o bază de cercetare științifică necesară intrării României în trendul european actual de valorificare a resurselor minerale critice, în care sunt incluse și rezervele de grafit. În funcție de rezultatele cercetărilor obținute prin intermediul programului menționat anterior, rezervele respective pot fi valorificate prin intermediul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, instituție aflată în subordinea directă a Secretariatului General al Guvernului, care gestionează rezervele minerale naționale”, se spune în documentul semnat de Daniela Nicolescu.

Acumularea de grafit din nordul județului Gorj a început să fie exploatat încă din 1939 și s-a făcut diferențiat prin două perimetre: mina Cătălinu, respectiv cariera Ungurelașu. Sistarea activității de exploatare la mina Cătălinu, în 1994, s-a făcut în contextul scăderii accentuate a rentabilității economice datorate condițiilor grele de zăcământ. Din 1994, obținerea grafitului s-a realizat doar prin exploatarea la suprafață în cariera Ungurelașu. Din princina pierderilor economice înregistrate și a condițiilor tot mai restrictive a obligațiilor de mediu, activitatea de la cariera Ungurelașu a fost închisă definitiv în baza HG 644/2007. Modificarea conjuncturii economice de extracție a grafitului și apariția unor noi direcții de valorificare superioară a acestuia, a făcut ca Societatea Națională a Sării, deținută de Ministerul Economiei, să solicite prelungirea licenței de exploatare, care a și fost obținută, pentru o perioadă de cinci ani. Unul dintre documentele necesare prelungiriia unei licențe este studiul de fezabilitate, înscris care se depune la ANRM. Acum se așteaptă modificarea legii minelor în sensul permiterii redeschiderii minelor care au fost definitiv închise.

Din grafit se poate obține grafen, cel mai rezistent material cunoscut. Acesta are o rezistență de până la 200 de ori mai puternică decât oțelul. În plus, este de o mie de ori mai ușor decât o foaie de hârtie. Grafenul este cel mai bun conductor de electricitate. Este utilizat la baterii și avansul tot mai agresiv al producție de mașini electrice face din grafen un material extrem de căutat.

România poate da lovitura cu o mină care are o resursă foarte rară

La Baia de Fier, totul zace în paragină și este locul unde hoții își fac de cap. Însă, bogăția de acolo a prezentat interes pentru diferiți oameni de afaceri. De exemplu, primarul Dumitru Turbăceanu a avut anul trecut o discuție telefonică cu afacerist din Bihor interesat de ce mai poate găsi la Baia de Fire. Edilul l-a trimis însă negocieze cu Salrom, deținătoarea concesiunii. “Dumnealui m-a sunat și a întrebat despre cine este proprietar al fostei mine. Ar vrea să vadă pentru început ce mai găsește aici și apoi e posibil să se decidă să investească. În 2013 a mai fost cineva interesat de preluarea minei și de atunci nu s-a mai interesat nimeni. Rezerve care să fie exploatate sunt în continuare acolo, dar e nevoie de investiții serioase pentru a demara un astfel de proiect”, a menționat edilul, citat de Gorjeanul. Când mina s-a închis, 800 de oameni au fost trimiși acasă.

În anii trecuți, presa a speculat faptul că firma Zagra Mining, care îl are printre acționari pe Gheorghe Vlasie, prin Mavgo Holding, a avut ca principal interes să ajungă la exploatare de la Baia Mare. Vlasie ar fi într-o relație de rudenie cu Ionel Arsene, șeful PSD Neamț.

sursa:https://www.cotidianul.ro/proiectul-cu-care-cabinetul-citu-ar-putea-da-lovitura/


12.25.2020

AFLAȚI ADEVĂRATELE NUME DATE DE BRÂNCUȘI OPERELOR SALE

 


Toată lumea a auzit, dacă nu a și văzut, operele lui Constantin Brâncuși. Ne place să ne lăudăm că acesta e român, ne mândrim că operele sale sunt vândute cu milioane și milioane de dolari, ba, chiar, am încercat să cumpărăm, prin subscribție publică, „Cumințenia pământului“. Nu ne-a ieșit, dar aceasta este altă poveste.

Cumințenia pământului – statul român, bun de plată

Și dacă tot am ajuns la capitolul povești, iată una care circulă de ceva vreme pe net, dar care tot merită reluată, fără să intervenim vreun pic asupra ei.

„Coloana sacrificiului infinit”

„Această poveste s-a aflat de la un medic, Traian Stocoiu care a locuit lângă Tg.Jiu….

Părinții săi au fost directori la școlile din Tg Jiu: cea de băieți și cea de fete. Tatăl său, Matei Stoicoiu, a cumpărat o casa chiar în Tg. Jiu, ca să fie aproape de școală. Într-o vară, când se plimba prin parcul de la Tg. Jiu, l-a întâlnit pe Brâncuși în parc. Ei se cunoșteau, deoarece fuseseră colegi în clasele primare.
L-a întrebat de ce a venit, iar el a spus ca a venit ca să cerceteze locul în parc, unde să amplaseze niște monumente, care au fost comandate în memoria eroilor din Primul Război Mondial. Apoi, Matei i-a spus că o să-i facă cunoștință cu fiul său, medic de care v-am spus, Traian Stoicoiu. Astfel că, atunci când Traian l-a cunoscut pe Brâncuși, a rămas impresionat.
Traian era supărat când îmi povestea că comuniștii au schimbat adevăratele nume ale operelor lui Brâncuși și anume:
– Nu se chema “Coloana infinitului”, ci “Coloana sacrificiului infinit” dat de eroii noștri. Pe de alta parte, dacă numărați modulele din care este alcătuită coloana, veți obține un număr care reprezintă anul când a fost primul război mondial și se termină cu o jumătate din modul, adică reprezintă jumătatea anului respectiv.
– Al doilea monument, așa cum l-a conceput Brâncuși, este o masă înconjurată de 12 scaune. Deci nu “Masa tăcerii”, ci “Masa apostolilor neamului”, iar în mijloc s-ar afla Iisus Christos.
– Al treilea monument arată ca o poarta, dar nici pe departe nu este poarta. Deci, nu se numește “Poarta sărutului”, deoarece nu are legătură cu memoria eroilor, ci monumentul “Întregirii neamului”, deoarece fiecare stâlp este alcătuit din 4 stâlpi uniți sus cu o grindă. Deci acestea reprezintă 8 regiuni care trebuiau să se alipească patriei mame, România.
Trebuie să știe lumea ca Brâncuși a fost un sculptor simbolist. Comuniștilor nu le-au plăcut numele date de Brâncuși, operelor lui.
De atunci, a rămas așa, iar românii parcă sunt drogați, nu vor să schimbe nimic“.

Brâncuși de milioane

Și dacă tot am aflat o poveste cu  Brâncuși, poate nu ar fi rău de știut și că Muza adormită” și „La Jeune Fille Sophistiquée (Portrait de Nancy Cunard)” se află în top 10 al celor mai scumpe sculpturi vândute la licitație, alături de opere de Giacometti, Jeff Koons și Modigliani, relatează CNN, citat de Mediafax.

„L’Homme au doigt” (1947) de Alberto Giacometti este cea mai scumpă lucrare, vîndută în 2015 cu 141,3 milioane dolari, de casa Christie’s din New York. Cumpărător a fost miliardarul Steven A Cohen.

Alte două lucrări de Giacometti sunt prețuite cu mai mult de 100 de milioane de dolari: „L’Homme qui marche I” (1960) și „Chariot” (1950).

„La Jeune Fille Sophistiquée (Portrait de Nancy Cunard)” de Brâncuși a fost vândută în 2018 cu 71,2 milioane dolari, de casa Christie’s, la New York, iar „Muza adormită” s-a vândut, tot în New York, în 2017, cu 57,4 milioane dolari.

sursa:https://www.cotidianul.ro/numele-operelor-lui-brancusi-schimbate/

Crăciun la țară

 


Cînd să fac stînga, la intrarea în sat, un soare puternic, ca de vară, m-a lovit în ochi. Cu cîteva decenii în urmă, cînd le-am spus colegilor mei de facultate că mai avem de trecut un deal care abia se contura în întunericul de iarnă, au încremenit. Unul dintre ei s-a zburlit. Tu îți bați joc de noi! Avea o față de plîns și încerca să scruteze noaptea, stînd cu spatele spre primele case ale satului, unde acum bătea lumina. Prima casă pe dreapta era o moară de foc. În jurul clădrii se adunau căruțe în așteptarea măcinișului. Era ca un fel de intersecție a drumurilor pentru două-trei văi. Fata morarului a murit prinsă de o roată a motorului, moara s-a părăpădit, casa a ajuns la o mătușă care m-a lăsat vreme de o jumătate de an să mă izolez în ea ca stăruiesc zilnic pe cîteva pagini din gramatica Academiei Române. A ajuns apoi la o familie de romi, cu un copil prin Spania. De aici începea colindatul de Crăciun, numărătoarea, recensămîntul și pornea preotul cu crucea.

Pe stînga drumului, în fața fostei mori, până nu demult era un tăpșan bun pentru joacă. Acum este o casă cu acoperișul conturat în lumini jucăușe și colorate. N-are nici o legătură cu memoria mea din copilărie. Următoarea casă nu mai știu cui aparține. A fost cumpărată de la o famile care s-a prăpădit. Era singura familie din sat care avea un ceas. Dimineța la 5, cînd plecam spre gara de la Turdaș, îi strigam la fereastră să ne spună ce oră este. În funcție de răspuns, ne reglam mersul ca să prindem trenul de 6 dimineața. Peste drum se află o casă despre care nu pot spune mare lucru. După război a fost o moară, apoi sediu de CAP, un loc în care în cadrul activităților de culturalizare s-a desfășurat primul spectacol de circ (si singurul) din toată istoria satului nostru. Ne-a fost arătat un om care avea o mare parte din față acoperită cu un batic negru și care, la momentul potrivit, după ce se încasau biletele, ieșea de după o cortină și ne arăta o față stranie, de jumătate om, jumătate porc. Nici nu visam că mai apoi, prin tot felul de locuri aveam să întîlnesc atâția oameni cu sau fără față de om și de porc, dar oricum jumătate oameni, jumătate porc și poate numai pe sfert niște oameni. Şi mai țin minte că individul cu fața acoperită purta o pălărie neagră, cu boruri largi, de țigan ungur și avea sub boruri un singur ochi descoperit cu care rîdea mereu cînd întîlnea figurile noastre de copii speriați.

Nu știu cine a cumpărat toată gospodăria, după dispariția birourilor de CAP și nici cine o locuiește azi. Pentru mine a rămas o casă misterioasă, închisă, cu acoperișul jos, pitită după coroanele prunilor și ale nucilor și pe care adeseori o îngropa viscolul din iernile viscolite. Dincolo de ea se ridica prima hulă, o pantă care lega două etaje ale pămîntului și la care, iarnă de iarnă, părinții mei și bunicul erau chemați să iasă cu carele cu boi la dezăpezire. Dacă nu ar fi ieșit nimeni, toată comuna ar fi rămas izolată.

Iarna începea întotdeauna cu un cer ca o burtă plină lăsată peste sat și cu un aer cu miros de apă, care anunța slobozirea zăpezilor. Parcă oștile văzduhului cotropeau satul prea mic pentru a face față unei asemnea dezlănțuiri. Am prins ierni în care nu mă vedeam pe cărarea tăiată în nămeți. Eram ca un pitic prizonier într-o curte. Aveam cărare pînă la grajdul vitelor, pînă la cîine și pînă la o cocină. Atunci toată viața casei se strîngea într-o cameră încălzită cu lemne, cu mere puse la copt pe plită sau în cuptor, cu priviri pe fereastra care dădea la drum. Pe acolo se vedea ”jurnalul” satului. Cine trece, cu ce, cîte căruțe, ce sanie, cine a schimbat caii, cine a plecat la spital sau la tîrg etc. Şi de fiecare dată cînd ne vizita cineva, totul începea cu un tropăit îndelung și înfundat al scuturatului de zăpadă de pe cizme sau de pe bocanci și cu o invitațe prietenoasă, în genul:

-Haideți, intrați, că zăpada nu murdărește!

Colindatul nostru în trei sau patru (că mai mulți copii nici nu eram în tot satul) era pe nuci, pe mere și, rareori, pe ceva măruniș. Se mai găsea cîte unul care să ne dea și un 50 de bani. Unul singur care lucra la o fabrică, un fel de vedetă a satului, ne dădea și cîte o felie de cozonac, și două trei monede de 25 sau de 50 de bani și ne punea o placă de patefon cu cîntece interpretate de Cristian Vasile. Fructele, turta și cozonacul erau gata pînă ajungeam cu colindatul în celălalt capăt al satului, iar mărunțișul îl duceam la școală pentru fondul clasei. Şi eram de-a dreptul bățoși că am strîns mai mult decît cetele copiilor din satul vecin.

Seara de Crăciun și dimineța de Înviere de la Sărbătoarea Paștilor erau cele mai importante din tot anul. Presupuneau pregătiri minuțioase, cumpărături, făcut în cuptor, tăiatul porcului și al mielului, prăjituri, vizite, prînzuri lungi și sățioase, de care nu scăpam niciodată. La cele două întîmplări sîngeroase care făceau momentul tare al celor două sărbători dispăream dis de dimineață. Niciodată nu am putut să ajut și nici să privesc la ele. Mă întorceam acasă tărziu, spre amiază, cînd animalul tranșat era întins pe mese și cînd toți se simțeau obligați să mă consoleze și să rîdă de mine. Mesele de Crăciun și de Paști erau obligatorii și trebuiau întîmpinate cu haine noi, cu fapte bune și cu stat cuminte la locul meu pentru a asculta poveștile celor mari și complicatele încrengături de neamuri ale celor care treceau pe uliță spre satele vecine. Uneori o sanie trasă de cai în care stătea tolănit cîte un știu cine declanșa o poveste lungă, lungă ca un bildungsroman sau ca o epopee.

Desfășurarea biografiilor ținea pînă seara tîrziu, cînd povestea acelei familii se termina cu o ceartă despre un nepot căsătorit pe la Arad sau fugit din țară sau mort pe frontul din Rusia. Şi îl chema Petre sau Toader. Iar la nume nu mai cădeau de acord nici în ruptul capului.

La noi în sat, Sărbătoarea Crăciunului venea cu o tolbă cu povești, un fel de Saga țărănească nesfîrșită. De obicei, includea viața fiecăreia din cele 30 de familii din cîte număra satul nostru încă de pe la 1750. Pentru mine istorisirile din zilele de sărbătoare erau obligatorii. Parcă m-ar fi pregătit să devin depozitarul biografiilor peste care anii aveau să treacă tropăid ca turmele de mistreți. Uneori chiar nu-mi mai amintesc poreclele sau gradele lor de rudenie și nici nu știu ce s-a ales din urmașii acestora. Chiar și așa, aș putea pune la cale seri nesfîrșite despre fiecare casă și despre familiile care au trecut prin ea. Din păcate, ultimii proprietari sunt maramureșeni și nu știu mai nimic despre ei. Dar oricît de puțini ar mai rămîne din vechile familii și oricît de repede se șterg biografiile lor, o imagine din ziua de Crăciun stăruie în mintea mea ca o capodoperă din marea istorie a lumii.

Este vorba de dimineața tîrzie a zilei de Crăciun, cînd toată lumea dormea prelung după petrecerile, chefurile și colindatul din Sera de Ajun. Ulița pustie strălucea de valurile zăperii diamantate de pe marginea șanțurilor. Încremenirea era totală. Scîntierea zăpezii mi se părea de-a dreptul chinuitoare. Şi ca un solo de singurătate, zăpada scîrțăia sub tălpile bocancilor. Aș fi zburat ca să scap de orice zgomot și ca să pot auzi o mișcare într-o casă sau alta, unde cineva să se fi trezit și să-mi devină partener de joacă. Cele două-trei ore pînă la amiază erau o încremenire orbitoare de iarnă, într-o mare de alb și cu puține pete și linii de negru, cînd trebuia să înfrunt singurătatea absolută. În încercarea de a desluși trezirea celorlalți copii mă durea sufletul și mă apăsa încremenirea unei zile de iarnă în care simțeam cît de dureroasă și de apăsătoare era singurătatea. Uneori soarele cu dinți devenea puternic și storcea picuri din streșini, iar căderea apei se auzea puternic, amplificată de liniștea mormîntală. Treceam ca o stafie prin dreptul caselor din care se ridica mîngîietor fumul sobelor și pîndeam tăcerea adîncă, în care un lătrat de cîine sau se auzea pînă departe, spre Orăștie și spre Simeria.

Undeva într-un ungher al memoriei port cu mine această uriașă panoramă hibernală, egală cu o pictură de o inegalabilă puritate și păstrată cu o acuratețe de tablou celebru. Prin mijlocul lui mă trezesc călcînd de cum se apropie Crăciunul și ies din el de îndată după Bobotează, spre a mă trezi iar și iar în albul lui orbitor, în cine știe ce altă perioadă a anului sau prin cine știe ce loc din lume prin care mă poartă pașii.

sursa:https://www.cotidianul.ro/craciun-la-tara/


12.24.2020

TUTUROR OAMENILOR CARE IUBESC ROMÂNIA, LE DORESC ”CRĂCIUN FERICIT” cu SĂNĂTATE

 



Andrei Marga: A-l urma pe Isus - „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Marcu, 5, 8);

 


Doctrinele sunt întâmpinate cu reticență astăzi, preferându-li-se vederi apopiate de ceea ce se trăiește. Sensul istoriei fiind discutabil, fiecare caută să dea sens propriei vieți. Creștinismul a devenit din nou centrul de raliere a foarte multor oameni.
În vreme ce doctrinele sunt în jurul unor postulate și principii, creștinismul are în nucleu o personalitate: Isus din Nazaret, recunoscut drept Messia. Și astăzi, după două mii de ani, atracția sa este covârșitoare. Destinul și învățătura celui care a marcat cel mai mult istoria umanității sunt cheia vieții pentru o mare parte a oamenilor.
Mulți se socotesc creștini. Să întruchipezi însă învățătura lui Isus nu este deloc ușor, căci ea a ridicat cel mai sus exigențele față de conduita omului. De pildă, în Predica de pe munte, Isus a spus: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Marcu, 5, 8); „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor” (5, 10); „Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de judecată” (5, 22); „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, faceți bine celor care vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (5, 44); „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați comori în cer…, că unde-ți este comoara, acolo îți va fi și inima!” (6, 19); „pe toate câte vreți să vi le facă vouă oamenii, întocmai faceți-le și voi lor” (7, 13)
Pentru cel care se pretinde creștin, se deschid prin urmare întrebări deloc facile. Unde ți-e inima? Ce ai făcut pentru dreptate? Cât de generos ești? Cum te-ai ferit de lăcomie și de restul păcatelor? Câtă reciprocitate ai manifestat ?
Se pot da numeroase exemple din realitatea imediată. Îmi stăruie în memorie ceea ce s-a petrecut la vizita Papei Francisc. În cuvântul său din Catedrala Neamului, Suveranul Pontif le-a cerut gazdelor „frățietate” și „să se ferească de amăgirile puterii”. Dar abia a decolat avionul întoarcerii la Roma că, după ce a încurajat ura în societate, tocmai cel care se filmează duminica mergând la biserică a cerut condamnare pentru rivali, iar inși din „justiție” s-au executat.
Evident, în acest fel, mersul la biserică devine un ritual oarecare și nu pare să aibă ceva cu mintea și inima. Iar religia se înțelege precum spunea Mussolini în discuția sa cu Hans Frank: „religia este ca ceața” – adică nu obligă la ceva!
Sunt însă și reușite certe. Destui sunt cei care întruchipează exigențele lui Iisus, dar o fac în anonimat, tăcut. Și în România actuală sunt, de pildă, oameni care iau în grijă, dintr-un imbold lăuntric, copii abandonați și-i ajută să trăiască omenește și să învețe, până pot să se susțină singuri printr-o profesie.
Cum stau lucrurile însă cu cei ajunși în ierarhiile de astăzi, care se pretind creștini? Cazuistica este diversă. De la ignoranți și farsori, trecând prin rudimentari gomoși, la cei sincer dedicați preceptelor, care le și trăiesc.
Între personalitățile care întruchipează exigențele lui Isus, îl am în vedere aici pe Joseph Ratzinger. El și-a asumat să-l urmeze necontenit pe Isus.
M-am interesat devreme de Joseph Ratzinger. Aceasta pentru că la Filosofie și Sociologie, la Cluj, în 1966-71 se studia istoria religiei și s-a examinat celebrul aggiornamento al bisericii. Profesorul ne-a prezentat schimbările aduse de Vatican II și ne-a trimis la lecturi. Nu știam atunci exact cine concepuse rezoluțiile Conciliului, dar cu timpul am descoperit autorul principal – Joseph Ratzinger. Am citit neîntrecuta sa Introducere în creștinism (1968), care te pune pe direcția unui creștinism trăit. Apoi, în Germania fiind, am citit publicații ale arhiepiscopului de München-Freissing și am fost în capela sa. Am și inițiat prima traducere la noi. Ca rector, am propus acordarea titlului de doctor honoris causa al universității clujene cardinalului Joseph Ratzinger. După ce am susținut, în 2005, o conferință la Universitatea Gregoriana din Roma, alături de cardinalul Etchegaray, acesta m-a introdus la noul papă. Ulterior am obținut pentru colegii de la Universitatea Babeș-Bolyai o primire în grup la Sfântul Scaun. Benedict al XVI-lea s-a îndreptat spre noi cu brațele deschise și a exclamat „Eu sunt unul dintre ai voștri!”. Semnul unei umanități adânci!
Ca papă, Joseph Ratzinger a scris monografia Isus din Nazaret (2006), care propunea lumii asumarea explicită a lui Isus. De altfel, teologul intră în istorie ca prag al revenirii la Isus adevărat şi reasumării căii creştine de viaţă plecând de la Isus Cristos. „Şi în zilele noastre – scria papa – salvarea constă în devenirea noastră «în mod veritabil reală». Putem să atingem aceasta numai dacă descoperim din nou adevărata realitate a lui Isus Cristos şi dacă descoperim prin el calea spre o viaţă verticală şi justă” (The Essential Pope Benedict XVI. His Central Writings and Speeches, Harper, San Francisco, 2007). Problema care s-a profilat de la început pentru Joseph Ratzinger, în succesiunea lui Romano Guardini, era aceea de a-l regăsi pe Isus în aşa fel încât să fie scos din dependenţa de cel care îl abordează. Isus trebuie să conteze așa cum a fost. „Adevăratul chip al lui Iisus” a redevenit astfel temă, înăuntrul reasumării „misterului lui Dumnezeu”.
Joseph Ratzinger a îmbrățișat această optică și a elaborat o teologie cristocentrică, construindu-se, în același timp, pe sine. El a reafirmat înțelesul originar al credinței – să crezi în existența lui Dumnezeu, să-i urmezi poruncile și să-ți pui soarta în mîinile sale. Joseph Ratzinger a devenit cel mai profilat gânditor al contemporaneităţii care și l-a asumat explicit pe Isus Cristos.
Mai mult decât oricine, Joseph Ratzinger a interogat credinţa în Isus nu doar în teologie, ci și pe terenul istoriei înseşi. El a și contribuit la schimbarea conceperii bisericii. Deja în scrierea de doctorat, Volk und Haus Gottes in Augustinus Lehre von der Kirche (1954), tânărul teolog lua distanţă de neoscolastică, pe care unii o mai iau și astăzi drept culminația creștinismului, în favoarea „omului frământat, suferind, întrebător”. Autoconstrucţia lăuntrică a persoanei a socotit-o mereu culminaţia istoriei pământeşti.
Din orizontul autoconstrucţiei au plecat iniţiative teologice şi larg culturale ale profesorului, apoi, ale Cardinalului Ratzinger și, în final, ale Suveranului Pontif (detaliat în A. Marga, Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, Meteor Press, București, 2018, ediția a doua). De exemplu, de aici a început distanţarea sa de neoscolastică. De aici asumarea bisericii drept cadrul înnoirii creştinismului. De aici contribuţia sa creatoare de epocă la Vatican II şi pledoaria pentru asumarea ca întreg a deciziilor Conciliului. De aici necurmata sa argumentare pentru cristocentrism. De aici distanțarea sa polemică de teologii politizante. De aici opţiunea pentru un aggiornamento prudent, ce ia în seamă derapajele modernităţii. De aici originalele sale evaluări ale evoluţiei bisericii, Europei şi ale lumii de azi. De aici convingerea că „a fi om nu este simplu, un dat static, ce-i revine individului de-a gata, ci ceva ce include totdeauna noul imperativ de a deveni om”.
Avem din acest an prima biografie adusă la zi a lui Joseph Ratzinger – cartea lui Peter Seewald, Benedikt XVI. Ein Leben (Droemmer, München, 2020, 1250 pagini) – o scriere monumentală ce epuizează sursele de documentare. Constatarea tulburătoare este aceea că “viața lui Joseph Ratzinger a fost dedicată întrebării dacă omul din Nazaret este efectiv Messia, Fiul lui Dumnezeu” (p.1015), și dezlegării ei. Ampla monografie Jesus von Nazaret, prima în istorie scrisă de un papă, a dat răspunsul teologic, filosofic și larg cultural.
Răspuns este însă, aș adăuga eu, și conduita în viață pe care și-a ales-o Joseph Ratzinger. El a formulat argumentul că examinarea istorică ne poate spune mult despre Isus, dar nu ne poate reda Cristosul din el. Isus Cristos este profund unic și ne adresează exigențe neobișnuite. Odată satisfăcute, acestea sunt sursa unei bucurii incomparabile. Joseph Ratzinger a și completat, de altfel: “Cristos nu ne-a promis o viață confortabilă. Isus nu este adresa potrivită pentru cine vrea confort” (p.803). Isus a configurat o cu totul altă conduită a omului în lume.
Joseph Ratzinger a ales să-l urmeze pe Isus și a fost consecvent. În preajma Crăciunului din 2020, provocările la adresa vieții oamenilor sunt mari și stârnesc multe întrebări. De aceea mă opresc la această viață care l-a urmat pe Isus și caut să o captez sub cîteva opțiuni elocvente.
Cu ani buni înainte de a fi ales pontif, Joseph Ratzinger i-a cerut papei Ioan Paul al II-lea în mod repetat aprobarea să se retragă din fruntea Congregației pentru Puritatea Credinței și să se întoarcă în Germania, spre a-şi desăvârşi opera teologică. Ioan Paul al II-lea i-a dat celebrul răspuns: nici pe Isus nu l-a coborât nimeni de pe cruce în viaţa din această lume, încât misiunea continuă. Așa s-a ajuns ca ultima discuție a lui Ioan Paul al II-lea pe Pământ să fie cu cardinalul Joseph Ratzinger.
Convingerea mereu afirmată de Joseph Ratzinger este aceea că nu puterea trebuie să-l preocupe pe cel care-și asumă roluri publice, ci răspunderea. Deja la Conciliul Vatican II, el a pledat pentru „deschiderea orizonturilor, reflecție asupra izvoarelor creștinismului, autenticitatea propovăduirii, redescoperirea acelei liturgii care mijlocește bucuria în fața cuvântului lui Dumnezeu” (p.837). Ca papă, a pus în aplicare toate acestea. De altfel, în fiecare zi în care îi reprezenta pe cei 1,2 miliarde de creștini catolici, el s-a întrebat dacă este pe măsura răspunderilor, nu ce putere îi conferă funcția (p.806). El spunea colaboratorilor săi că „noi nu muncim, cum spun mulți despre munca noastră, pentru a extinde o putere. …Noi muncim în adevăr, încât rutele lumii să fie deschise pentru Cristos” (p.814-815). El a și cerut renunțarea la privilegii ecleziale. Benedict al XVI-lea a renunțat, între altele, la denumirea „patriarhul Occidentului” (p.814), veche de o mie cinci sute de ani, tocmai pentru a semnala voința de înțelegere cu celelalte biserici, în locul oricărei aspirații la supremație.
Pentru Joseph Ratzinger, Isus a fost nu numai tema de studiu, ci și pilda. Să rămâi tu însuți în dedicarea față de o cauză înaltă, fie și atunci când opiniile despre tine sunt nedrepte, a fost continuu deviza sa.
De exemplu, Joseph Ratzinger a fost una dintre cele mai discutate personalităţi de pe glob mult înainte de a fi ales papă. Probabil că nimeni nu a fost mai atacat decât neînduplecatul Prefect al Congregaţiei. „Panzerkardinal” şi „Rottweiler-ul lui Dumnezeu” erau doar două dintre sintagmele răuvoitoare puse în circulaţie. Mai ales că pe lume sunt destui inși obsedați să atârne etichete personalităţilor greu de atacat cu argumente!
Joseph Ratzinger şi-a continuat însă neabătut drumul şi a surprins lumea cu fiecare ocazie. În 1988, de pildă, credincioşii de la Lutheran Center on Religion and Society (New York) au fost uimiţi să-l vadă pe responsabilul temutului Sanctum Ufficium promovând teologia drept „conversaţie”.
După dispariția lui Ioan Paul al II-lea, cardinalul Meissner i-a spus lui Joseph Ratzinger că va trebui să accepte scaunul petrin. Răspunsul a fost neașteptat: „tu ești de-a dreptul nebun… Nu sunt cel mai sănătos. Roagă-te să fiu ocolit” (p.767). Contracandidatului principal la scaunul petrin, prestigiosului biblist Martini, Joseph Ratzinger i-a spus din vreme că nu vrea să fie papă: „Nu vreau și vă sunt recunoscător să spuneți aceasta prietenilor Dvs.” (p.781).
Cei din jur i-au amintit lui Joseph Ratzinger reflecția lui Isus: „fie voia ta, Doamne”. Iar un venerabil cardinal i-a spus: „dacă Domnul îți va cere <urmează-mă!>, atunci amintește-ți ceea ce ai predicat. Nu te opune! Fii ascultător, așa cum tu ai spus despre marele papă plecat acasă”. Este adevărat, Joseph Ratzinger și-a amintit nu numai ce a spus el însuși la plecarea în lumea drepților a fostului papă, ci și îndemnul adresat de Ioan Paul II contemporanilor: „nu vă fie frică!”.
În Conclavul din aprilie 2005, cardinalul Ratzinger s-a apropiat surprinzător de repede de majoritatea de două treimi plus unu de voturi, presupusă de alegere. După propria mărturisire, „eram în colimator şi mă rugam lui Dumnezeu să nu-mi pună pe umeri această soartă. Dar, evident, Dumnezeu nu m-a ascultat… Credeam că încheiasem opera vieţii mele şi speram la ani mai liniştiţi”.
La câțiva ani după alegerea lui Benedict al XVI-lea (2005), cardinalul Bergoglio declara presei: „În acel moment al istoriei Ratzinger era unicul om cu statură, înțelepciune și experiența necesară pentru a fi ales” (p.779). Cu timpul, comparând toate datele, s-a putut spune: „Joseph Ratzinger aparține acelor oameni care spun ce gândesc și fac ceea ce spun” (p.1021). Această unitate între convingeri, gândire și faptă a fost de nezdruncinat la Joseph Ratzinger. Și astăzi, în crizele lumii el vede legate „criza credinței” și „criza existenței creștine” (p.1074). De altfel, le-a abordat pe fiecare cu rezultate de cotitură.
Premierele pontificatului lui Joseph Ratzinger încep șă fie scoase la iveală și abia se pot lista. De exemplu, nimeni nu cunoștea mai bine biserica – din studii, desigur, dar și din contacte la fața locului pe întreg globul. A condus cea mai extinsă biserică din istoria de până atunci – deja 67% dintre credincoșii catolici erau africani, asiatici, latino-americani. De la Pius II, din secolul XV, nu a mai fost o personalitate culturală de anvergura lui Joseph Ratzinger pe scaunul Sfântului Petru (p.811). El a venit, cum s-a spus exact, cu “o nouă inteligență în descifrarea secretelor credinței” (p.809). Pentru prima oară pe Scaunul petrin a urcat un teoretician de prim rang al modernității (p.808) și un gânditor capabil să abordeze cu succes postmodernitatea. A fost primul papă care a înfruntat globalizarea și a argumentat că în creștinismul ce revine la Isus este soluția mai profundă. Niciodată un papă nu a mers dincolo de condiția de preot atât de departe (p.868), intervenind în dezbaterile privind direcția spirituală a lumii. Deja în 2004, Cardinalul Ratzinger şi cel mai proeminent filosof al timpurilor de azi, Jürgen Habermas, oferiseră o dezbatere nepieritoare între cele mai profilate conştiinţe pentru a clarifica situația epocii. Niciodată un ierarh nu a lămurit atât de amplu ce este „iubirea (Liebe)”, miezul învățăturii lui Isus (p.862). Niciodată până atunci cuvântul unui papă nu a ajuns la atât de mulți oameni – reflecțiile sale, inclusiv cărțile, enciclicele și omiliile, fiind preluate instantaneu de media (p.826). „Papa scriitor” (p.1027) s-a adresat intelectualilor pe o scară și cu o adâncime fără precedent (p.829). El a și oficiat la cea mai largă reuniune liturgică a tuturor timpurilor – cu aproape două milioane de participanți, 800 de episcopi, 10000 de preoți, pe câmpia din apropierea Köln-ului – și a pledat cel mai convingător pentru intrarea creștinismului în dezbaterea publică (p.960). Benedict al XVI-lea a adus schimbări pe o gamă largă în liturgie (p.873), în unitatea bisericilor și religiilor (p.952), în combaterea sărăciei. El a pus în mișcare programul „ecologiei umane” (p.972) și o nouă înțelegere a lumii (p.985) ca bază a politicii internaționale.
Joseph Ratzinger a elaborat o viziune coerentă asupra societății moderne târzii. Chiar în prima predică în calitate de Pontif a vorbit despre „pustiul” societăților în care trăim. „Există pustiul sărăciei, pustiul foamei și al setei. Există pustiul abandonării, al iubirii distruse. Există pustiul lipsei lui Dumnezeu, al golirii sufletului, încât nu se mai știe de demnitatea și calea omului”. La ieșirea din „pustiu” nu se ajunge oricum. Apelul stăruitor a fost, cu fiecare ocazie, „lăsați-ne să construim comunitatea iubirii conform planului Creatorului, care ne-a fost făcut cunoscut de Fiul său” (p.820). Benedict al XVI-lea a adus cele mai solide argumente pentru ideea că „nu forța rezolvă, ci iubirea (Liebe)”.
Înțelegerea mai adâncă a istoriei îl caracterizează. Joseph Ratzinger a înfruntat cele mai dificile subiecte ale istoriei: de la regăsirea fundamentului iudaic în creștinism și reașezarea postscolastică a bisericii, trecând prin lămurirea diferenței dintre aplicarea forței și religie, prin raportarea la un Islam nemulțumit de realitățile lumii, la direcționarea modernității, deschiderea religiei spre noile revoluții din științe și articularea „noii sinteze umaniste”. El a respins continuu înțelegerea simplificată a istoriei, care a umplut pe nesimțite publicații și minți. Thomas Mann acuzase căderea Germaniei în anii treizeci pe mâna celor mai nepregătiți și mai agresivi („die Untersten”). Joseph Ratzinger știa, la rândul său, că istoria o fac popoare nutrite de aspirații, o fac adesea elite capabile. Dar o fac și răufăcători care ajung să decidă soarta celorlalți. Împotriva tentațiilor de a simplifica istoria trecută, pictând-o în alb și negru, el a subliniat că, în calitate de oameni, nu dezlegăm toate misterele istoriei (p.842), încât în anumite împrejurări înțelepte sunt „iertarea și concilierea (Vergebung und Versöhnung)”.
Joseph Ratzinger a făcut regulă din maxima formulată de Isus însuși că „cel care vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu, 10, 44). „Slujirea” celorlalți ar trebui să fie înainte de orice – atunci când cineva preia roluri publice. Cu cât este mai înalt rolul, cu atât trebuie să fie mai mare disponibilitatea la sacrificiu. Un ierarh trebuie să fie gata de martiriu pentru dreptate în jur. Pentru un papă, adăuga Joseph Ratzinger, ceea ce contează „nu este alegerea următoare, ci judecata de apoi”(p.55). Lumea este astfel că, „dacă un papă primește doar aplauze, ceva nu este în regulă” (p.808).
Joseph Ratzinger a arătat mereu că omul se cuvine să rămână uman în orice manifestare, inclusiv în gesturi față de cei de aproape. El însuși a făcut neabătut astfel de gesturi. De pildă, prietenilor care au trecut de la tutuire la adresarea cu Sfinte Părinte le-a spus că „între noi rămâne totul ca totdeauna” (p.806). A vizitat o închisoare din Roma și le-a spus deținuților că „mi se pare important să se gândească bine despre voi” (p.853). Cineva care lucra la cabinetul său a smuls și furnizat presei documente, dar i-a acordat iertarea. Un colaborator apropiat a și remarcat că Benedict al XVI-lea „era prea blând cu dușmanii și nu a întreprins ceva destul de clar împotriva lor”. Nu era înțelegerea lui a felului de a fi!
De aceea, Benedict al XVI-lea nu a făcut caz niciodată de răspunderea altora pentru situații pe care a trebuit să le gestioneze. El știa bine cât de aspre sunt realitățile lumii. A și spus, ca papă, „rugați-vă pentru mine, ca să nu fug înfricoșat din fața lupilor” (p.805).
Demisia unui papă nu este o premieră și se vor mai trăi demisii. Codex Iuris Canonici reglementează, de altfel, această posibilitate (p.1023). Antecesori ai lui Benedict al XVI au și semnat declarații în care cereau să fie înlocuiți dacă intervine o piedică majoră. Chiar Ioan Paul al II-lea a luat în considerare eventualitatea demisiei. Benedict al XVI a demisionat ca gest suprem de noblețe, dictat de chestiuni de sănătate, gest grăbit, poate, de o benignă trădare.
Ca lucrător în grădina Domnului, cum se considera, Benedict al XVI-lea a înțeles să folosească intens timpul în serviciul datoriei. Ne dăm seama și din orarul său diurn. Scularea era la ora 5.30. Urma rugăciunea, apoi Messa în Capelă. După micul dejun, Papa primea, în 30-45 minute, briefing-ul secretarului asupra primei corespondențe, pentru a trece apoi, în alte 45 minute, la studiul actelor și al programului primei jumătăți a zilei (audiențe și treburile diocezei de Roma). La ora 10, Papa avea pe birou oglinda presei internaționale. Între orele 11-13, se desfășurau audiențe și se examinau chestiuni de administrație și de diplomație cu responsabili de resorturi. După masa și pauza de prânz, urmau lecturi de documente și rezolvări de probleme. Între orele 18-19, Benedict al XVI-lea făcea analize cu demnitarii Vaticanului. Cardinalul Grocholewski îmi povestea că săptămânal urcau la biroul papei cam 400-500 de spețe pentru decizie. La orele 20.45, papa intra în program privat, ce includea urmărirea de concerte, competiții, filme și, de asemenea, pregătirea pentru serviciul divin și meditațiile de a doua zi. Ziua de marți era liberă, iar o zi pe săptămână Benedict al XVI-lea a dedicat-o scrisului. Și-a scris singur omiliile, discursurile, intervențiile!
Desigur, Benedict al XVI-lea a fost avantajat de solida sa calificare și de imensa sa cultură. El stăpânea limbile clasice (ebraica, greaca, latina). Vorbea oricare dintre limbile de mare circulație de astăzi. La Sorbona a uimit franceza lui. Engleza și italiana pe care le vorbea erau socotite dintre cele mai bogate. Spaniola și portugheza îi erau familiare. Benedict al XVI-lea se adapta pe loc la limba pe care o stăpânea interlocutorul. Cu Vladimir Putin discuta în germană. Benedict al XVI-lea vorbea unsprezece limbi. A învățat poloneza pentru a se adresa direct unui popor.
Unii sunt înclinați să acorde circumstanțe oamenilor care urcă în ierarhii, aproape pentru orice fac: „doar este șef!”, „așa este politica!” sunt justificările superficiale ce se dau în mod curent. La Joseph Ratzinger, nu a fost cazul de justificări de acest fel. Așa cum au observat printre contemporani chiar lideri ai celor mai mari puteri, persoana era cu totul alta. Joseph Ratzinger s-a construit în jurul deciziei mature de a-l urma pe Iisus, cu tot ceea ce implică aceasta.


Să ne veselim cu Camelia Grozav !




Lovitură dată ”măștii” în plină pandemie

 


Un avocat din Constanţa, oraş aflat în carantină, a obţinut la Curtea de Apel Bucureşti anularea parțială a ordinului Direcției pentru Situații de Urgență care se referea chiar la obligativitatea purtării măștii de protecție în spații deschise. 
Hotărârea nu este, însă, definitivă, şi poate fi atacată în termen de 2 zile la Înalta Curte. 
DSU, prima reacţie 
 
”Ca urmare a informațiilor apărute în spațiul public referitoare la contestarea în instanță a ordinelor șefului DSU în vederea purtării măștii de protecție în spații deschise în Constanta, facem următoarele precizări:
În temeiul Legii 136/ 18 iulie 2020, șeful Departamentului pentru Situații de urgență a emis ordinul de carantinare zonală, timp de 14 zile, pentru Municipiul Constanța în baza Hotărârii Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Constanța emisă la propunerea Direcției de Sănătate Publică a județului Constanța și în baza evaluării epidemiologice avizată de către Institutul Național de Sănătate Publică. Ulterior acestei forme legale de limitare a răspândirii noului virus, în aria teritorială anterior enunțată, șeful DSU, dr. Raed Arafat, în urma aceleași proceduri de avizare, conform Legii 136/iulie 2020 descrisă mai sus( CJSU Constanța – DSP Constanța – INSP) a emis alte două ordine de prelungire a carantinei zonele, timp de 14 zile fiecare, în vederea limitării răspândirii Coronavirusului SARS-CoV-2, în municipiul Constanța.
În ceea ce privește prevederea prin care se constituie obligativitatea purtării măștii de protecție în spații închise și deschise, reiterăm articolul prevăzut în ultimul Ordin de prelungire a carantinei zonele pentru municipiul Constanța, astfel :
Art.4 – “Se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, astfel încât să se acopere nasul și gura, pentru toate persoanele care au împlinit 5 ani, prezente în spații închise și deschise.”
Totodată, baza legală a acestui ordin o constituie Hotărârea de Guvern nr.1065 din 11 decembrie 2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 decembrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.
Astfel, în Anexa 2 privind măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților se prezintă următoarele:
Articolul 1
În condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) și ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, astfel încât să acopere nasul și gura, în condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 13 și art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare.
Din datele centralizate la nivelul CNCCI care indică situația/ evoluția zonelor aflate sub incidența carantinei teritoriale, prin ultimul comunicat de presă diseminat opiniei publice în data de 14 decembrie 2020 am evidențiat eficiența impunerii măsurilor de carantinare zonală luate de autoritățile direct implicate în gestionarea situației sanitare dificile existente și totodată scăderea incidenței la mia de locuitori prin respectarea tuturor măsurilor în zonele carantinate de către toți cetățenii.
În scopul menținerii sănătății populației, dorim să adresăm un apel tuturor cetățenilor care ne sunt parteneri în această criză sanitară și anume, să respecte măsurile de limitare a răspândirii noului Coronavirus, să poarte mască de protecție, să manifeste atenție sporită igienei și să evite zonele aglomerate”, transmite DSU, conform antena3.ro. 


sursa:https://www.dcnews.ro/lovitura-in-plina-pandemie-masca-ar-putea-sa-nu-mai-fie-obligatorie-pe-strada_791829.html


„Cartea Neagră” a lui Cîţu :”Cel mai mare gropar” al României

 


Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a declarat, după ce Guvernul Florin Cîțu a primit votul de învestitură în Parlament, că acest guvern este, de fapt, „ciolaniada Dreptei Rapace, gata să fure tot în regim de urgență”.

„În Parlament, PSD le-a reamintit celor trei partide de dreapta că îl pun la conducerea Guvernului pe cel mai mare gropar al României! Toți parlamentarii au primit Cartea Neagră a lui Cîțu ca să știe că, votând un asemenea personaj la Palatul Victoria, sunt de acord cu următoarele aberații: tăierea bugetului Sănătății cu 22% chiar în momentul în care a izbucnit pandemia, deoarece Cîțu crede că Sănătatea nu este o prioritate; împrumuturi înrobitoare de 30 de miliarde de euro în ultimele 13 luni, adică 77 de milioane de euro în fiecare zi, respectiv aproape 1.000 de euro pe secundă; majorarea salariului minim este o măsură antisocială, distructivă pentru economie – aceasta fiind credința sinceră a marelui finanțist Cîțu despre creșterea veniturilor angajaților din România”, a scris Ciolacu pe Facebook.

Președintele PSD reamintește că formațiunea pe care o conduce a votat împotriva Guvernul Cîțu.

„Nu vrem din nou austeritate, sărăcie și privatizări cu dedicație, așa cum dreapta a făcut cât a condus țara! România nu mai poate suporta o nouă guvernare tip CDR, dar fix asta oferă azi țării – Ciolaniada Dreptei Rapace, gata să fure tot în regim de urgență”, mai scrie liderul PSD.

sursa:https://www.cotidianul.ro/citu-in-viziunea-psd-cel-mai-mare-gropar-al-romaniei/


Ce trebuie să știi dacă vrei să te vaccinezi anti COVID19

 


Persoanele care vor să se vaccineze antiCOVID 19 se vor putea programa on-line, telefonic, prin medicul de familie sau prin intermediul direcției de asistență socială din cadrul consiliilor locale, după caz. Cel puțin așa reiese din ordinul comun aprobat ieri, pentru stabilirea normelor privind autorizarea, organizarea și funcționarea centrelor de vaccinare împotriva COVID-19.
Conform acestui document, centrele sunt înființate prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, și vor fi organizate sub mai multe forme, respectiv:
• Centre de vaccinare fixe;
• Centre de vaccinare mobile: caravane sau alte formațiuni mobile, care aparțin Ministerului
Afacerilor Interne – Departamentul pentru Situații de Urgență si/sau Ministerului Apărării
Naționale, respectiv structurilor subordonate acestora;
• Echipe mobile de vaccinare, pentru vaccinarea în locații specifice;
• Centre de vaccinare de tip drive-through pentru marile orașe, destinate populației generale;
• La nivelul cabinetului de medicină de familie, după caz, în funcție de evoluția epidemiologică
și tipul vaccinurilor disponibile.
Totodată, actul normativ prevede că direcțiile de sănătate publică județene sau a municipiului
București avizează temporar funcționarea centrelor de vaccinare, pe baza metodologiei proprii, a
documentelor depuse de către deținătorul/administratorul spațiului și după evaluarea dotării fiecărui centru. Centrele de vaccinare care aparțin ministerelor cu rețea proprie vor fi organizate și avizate de către structurile proprii, cu respectarea cerințelor legale.
Vaccinarea se va realiza de către personal medical, cu aviz de liberă practică valabil, eliberat de către Colegiul Medicilor și/sau personal medico-sanitar care deține certificat valabil eliberat de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR).
Fiecare centru de vaccinare va avea un medic coordonator și va fi organizat cu respectarea circuitului unidirecțional (flux unidirecțional, fără intersectare). Toate centrele de vaccinare (fixe sau mobile) vor fi deservite de echipe medicale alcătuite din medic și personal medical auxiliar.
Vaccinarea se va realiza pe baza de programare pentru a asigura un flux organizat al beneficiarilor
vaccinării, pentru a menține un climat favorabil necesar triajului medical, vaccinării propriu-zise si
perioadei de monitorizare post-vaccinare și pentru a reduce la minimum posibil riscul de pierdere a
dozelor de vaccin. Persoanele se vor putea programa on-line, telefonic, prin medicul de familie sau
prin intermediul direcției de asistență socială din cadrul consiliilor locale, după caz.
Centrele de stocare și distribuire a vaccinului împotriva COVID-19 desemnate oficial sunt:
• Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” București;
• Spitalul Clinic Militar de Urgență „Dr. Iacob Czihac” Iași;
• Spitalul Clinic Militar de Urgență „Dr. Constantin Papilian” Cluj-Napoca;
• Spitalul Militar de Urgență „Dr. Alexandru Gafencu” Constanța;
• Spitalul Clinic de Urgență Militar „Dr. Ștefan Odobleja” Craiova;• Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” Brașov;
• Spitalul Clinic Militar de Urgență „Dr. Victor Popescu” Timișoara.
 
Colegiul Medicilor din România (CMR) recomandă, într-un comunicat postat pe site-ul propriu, vaccinarea împotriva COVID-19 şi lansează un apel către autorităţi să asigure derularea în condiţii bune a acestei campanii de imunizare, pe care o cataloghează drept „fără precedent”, notează Agerpres.
„Colegiul Medicilor din România (CMR) ia act de decizia Comisiei Europene de a autoriza rapid primul vaccin sigur şi eficient destinat prevenirii COVID-19, decizie ce a venit ca o consecinţă a recomandării Agenţiei Europene pentru Medicamente (EMA) care a fost emisă în aceeaşi zi, în urma unui proces de evaluare aprofundată a dovezilor ştiinţifice provenite din studiile clinice privind siguranţa, eficacitatea şi calitatea vaccinului produs de BioNTech şi Pfizer”, se arată în comunicatul Colegiului Medicilor.
Preşedintele colegiului, prof. dr. Daniel Coriu, spune că vaccinarea este cea mai bună opţiune pe care o avem în acest moment la dispoziţie pentru a lupta cu pandemia.
„Această autorizare era aşteptată de mult timp de către comunitatea ştiinţifică naţională, corpul medical şi populaţie, reprezentând o speranţă de limitare a răspândirii pandemiei produsă de virusul SARS-CoV-2 şi reîntoarcerea la normalitate. Profesioniştii din domeniul sănătăţii reprezintă segmentul din populaţie cel mai puternic afectat de consecinţele pandemiei, plătind un tribut dureros în lupta cu pandemia. Cu toate acestea, am fost mereu în prima linie acordând îngrijiri medicale, dar şi empatie şi compasiune pacienţilor şi familiilor suferinde. Resimţim în acest fel pe deplin povara acestei boli nemiloase”, a adăugat preşedintele CMR, Daniel Coriu.
În comunicat, Colegiul Medicilor recomandă corpului medical să se informeze din surse autorizate pentru a decide în cunoştinţă de cauză să se vaccineze, precum şi pentru a informa corect şi complet populaţia.

sursa:https://www.cotidianul.ro/ce-trebuie-sa-stii-daca-vrei-sa-te-vaccinezi-anti-covid19/


Schimb de tură în ministere

 


Schimb de tură în ministere. După ce Guvernul Florin Cîțu a trecut, miercuri, de votul Parlamentului, cu 260 de voturi „pentru” și 186 „împotrivă”, miniştrii Cabinetului Florin Cîţu vor prelua mandatele joi, 24 decembrie, după următorul program:
* Ministrul Afacerilor Interne, Lucian Bode (8.30 – sediul MAI)
* Ministrul Educaţiei, Sorin-Mihai Cîmpeanu (9.00 – sediul ME)
* Ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Cristian Ghinea (9.30 – sediul MIPE)
* Ministrul Tineretului şi Sportului, Novak Carol-Eduard (9.30 – sediul MTS)
* Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Tanczos Barna (10.00 – sediul MMAP)
* Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Raluca Turcan (10.30 – sediul MMPS; 12.00 – declaraţii de presă)
* Ministrul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Claudiu Năsui (10.30 – sediul MEAT)
* Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii, Cătălin Drulă (11.00 – sediul MTI)
* Ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare (12.00 – sediul MF – cu participarea premierului Florin Cîţu
Președintele Klaus Iohannis i-a felicitat pe miniștrii Guvernului Florin Cîțu, care au mers să depună jurământul, miercuri seara, la Palatul Cotroceni. El le-a transmis că de acum trebuie să se apuce de treabă.
„Vă felicit și vă doresc mult succes și multă energie și ambiție pentru realizarea tuturor obiectivelor și proiectelor pe care vi le-ați propus prin programul de guvernare”, a spus Klaus Iohannis.
Președintele le-a reamintit membrilor Executivului că vremea campaniilor electorale s-a închis și de acum toți trebuie să facă ce au promis.
„Oamenilor, cetățenilor români, li s-a promis restructurarea statului, reforme importante în domenii precum sănătatea, educația, reforme importante în marile sisteme publice, reducerea birocrației, dar și obiective pe termen mai scurt: combaterea eficientă a pandemiei, campania de vaccinare, relansarea economiei românești, creșterea economică folosind înțelept fondurile europene, respectul pentru contribuabili și toate aceste lucruri vor fi livrate. Trebuie să fie livrate! Noul Parlament, noul Guvern, împreună cu mine, împreună cu toate autoritățile statului, vom face ce am promis. Vom face reformele, vom repune economia pe picioare, vom face schimbări semnificative, toate în beneficiul cetățeanului. Au trecut aproape doi ani în care am avut campanii electorale, alegeri. Acum acest ciclu s-a închis. S-a închis ciclul în care noi, cei de aici, ne-am angajat și am promis. Acum, la sfârșitul acestui ciclu, vă spun sincer: <La treabă>”, a spus Klaus Iohannis.

sursa:https://www.cotidianul.ro/schimb-de-tura-in-ministere/