2.08.2021

”Mi-a tremurat sufletul, când am constatat, încă o dată, că istoria marii civilizaţii din care ne tragem stă uitată şi ignorată prin marile muzee ale Vienei...”

 


AUR DACIC 


Străzile Vienei vibrează în zumzetul neîn­trerupt al turiştilor: oameni încărcaţi de sacoşe mari, restaurante răspândind mi­res­me îmbietoare, berării arhipline, chelneri fer­chezuiţi care aleargă de la o masă la alta.

Un bazar omenesc mondial, într-o mişcare şi o frămân­tare gră­bită şi neîntreruptă. Dar eu am venit să caut altceva la Viena. Am venit să caut, oricât ar părea de ciudat, Comoara lui Decebal. Poate să pară bizar gân­dul ăsta, aici, în forfota comercială de pe Maria Hillferstrasse, dar ăsta e adevărul... N-o să găsesc suveni­ruri cu efigia regelui dac, dar infor­maţia mea este certă: aurul lui De­cebal a ajuns în Viena. Există măr­turii scrise care o dovedesc. Poate undeva, în vintrele acestui oraş fabulos, voi mai găsi câteva urme ale strămoşilor mei, aşa cum am găsit an de an, de când băntuim Eu­ropa împreună cu colegii mei.

Biserica Peterskirche este chiar în mijlocul acestui zumzet turistic neîntrerupt, dar într-un loc un pic mai retras. Împing uşile mari, înalte, din lemn masiv, şi intru. Linişte. Zgomotul lumii de afară a dispărut ca prin farmec. Câţiva credincioşi stau pe bănci şi se roagă. Alţii, cu mişcări lente şi alunecoase, ca şi cum tăcerea de aici ar fi o apă liniştită pe care nu vor s-o tulbure, aprind lumânări în mica troiţă de sticlă de la intrare. Luminile ze­cilor de flăcărui joacă încet pe zidurile bisericii, ameste­cându-şi aurul cu cel din poleiala sfinţilor. Mă apro­pii cu sfială de Padre Fer­nando Monge, într-un mo­ment de pauză a spovedaniilor, spunându-i ce caut:

- Bună ziua, părinte, sunt jur­nalist român şi caut mormântul lui Wolfgang Lazius, un prelat din se­colul 18, legat prin multe eveni­mente de Transilvania. Ştiu că se află aici, în această biserică.

- Nu am auzit de un astfel de mormânt în biserica noastră, dar fiind foarte veche, este posibil să fie într-o criptă ascunsă, de care nu ştiu. Aşteaptă un pic, dragul meu.

Padre Monge dispare într-o late­rală a altarului grandios, făcut parcă anume să smerească până şi regii. Se întoarce cu un catastif vechi, îmbrăcat în piele, cu paginile îngăl­benite şi ferfeniţite de timp, acoperite cu un scris de mână.

- Aha ! L-am găsit. Mormântul lui există într-ade­văr în biserica noastră. Este în pronaos, în partea stângă. Dar cine este acest Wolfgang Lazius ?

- Un personaj căruia românii îi datorează o poveste frumoasă şi o informaţie importantă.



Wolfgang Lazius - de la el a pornit povestea comorii lui Decebal


Zicerile lui Şincai

Îi mulţumesc părintelui, şi încet, încercând să mişc cât mai puţin aerul acela plin de rugăciuni, mă apropii de locul indicat. Nu văd nimic. Acolo este doar acea troiţă de sticlă în care oamenii pun lu­mâ­nări. Mă uit pe jos, să văd, poate, o placă fu­ne­rară. Nimic. Sunt dezamă­git. Poate că mor­mân­­tul a fost când­­va... Dar chiar când să plec, flăcările lumâ­nărilor parcă s-au aprins pentru o secundă mai tare şi lumina lor găl­buie a luminat pere­tele din spatele troiţei: acolo e ceva ! M-am tras într-o parte, printre oame­nii ce îşi aşteptau rândul să pună o lumânare, m-am apropiat de perete şi m-am strecurat lângă el. Într-adevăr, acolo, în pe­rete, la 2-3 metri înălţime, mascată de geamurile afumate, se află o placă mare, din piatră, ce mar­chează mormântul lui Lazius. Ar trebui să mă bucur, dar sunt ca şi paralizat. Nu-mi vine să cred că l-am găsit atât de uşor. Cu el începe po­vestea. Cu el a început legenda comorii lui Dece­bal, descoperită în râul Sargeţia. Streiul nostru de astăzi. Lazius a fost medicul oficial al Regelui Fer­dinand I, istoricul oficial al curţii regale, rectorul Uni­versităţii de Medicină şi unul dintre marii căr­turari ai vremii. El a scris pentru prima oară despre comoara lui Decebal, ascunsă în Strei. Dar iată ce spune marele cronicar Gheorghe Şincai:

"Mai frumoasă istorie scrie Lazie despre nişte români şi o parte a visteriei lui Decebal, ascunse supt albia Streiului, cel neaflat de împăratul Traian, zicând: o parte a visteriei acesteia, mai înainte de opt ani, adică la 1543, în numitul râul Sarţetiei, pre care râu românii îl chiamă Streiu, s-au aflat prin întâmplare acestea: mergea nişte pescari români cu şeicile din Murăşu în Streium şi legându-şi luntrile de un trunchi, au zărit că sclipeşte ceva în fundul apei; vrând să scoa­tă de supt apă aceea ce sclipea, au scos o grămadă de galbeni. Îndem­nându-se a cerca mai încolo, au dat de o boltiţă zidită supt apă care se stricase de rădăcinile lemnului, şi cercând mai cu deadinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, Craiul Traciei, cu inscripţie grecească; cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni, şi mulţi sloi de aur au aflat. Carii ducându-i acasă şi împărţindu-i pescarii pentru sine, unii dintre dânşii au mers la Bălgradul Ardea­lului şi întrebând de Argintari de cât preţ ar fi aurul acela, s-au ves­tit lucrul şi George Monahul, sau Martinusie, carele ca un tutore al fiului Craiului Ioan Zapolia ocâr­muia Ardealul, au începutu a cerca după pescari, au şi luat multe mii de la unii pescari şi multe mii au mai găsit în numita boltiţă. Dar ceilalţi pescari, prinzând de veste, au încărcat vreo câteva care şi au trecut în Moldova."

Aprind o lumânare în troiţa de sticlă. De fapt am aprins-o chiar la mormântul lui Lazius. Ies din nou în stradă. Sunt faţă în faţă cu un grup de japonezi care pentru câteva secunde fotografiază încontinuu biserica. Apoi pleacă mai departe, ordonat, ur­mându-şi liderul cu steguleţ roşu. Mă pierd şi eu în mulţime, dus de valurile zgomotoase de turişti. 




Recapitulări necesare

M-am aşezat la măsuţa unei te­rase. Mi-am comandat o cafea şi un croisant, evident vienez. Am deschis carnetul cu notiţele din ţară, cu informaţiile adunate de la diferiţi istorici. Nu ştiu de ce, dar aveam convingerea că acum, după ce am atins un punct concret al le­gendei, voi vedea totul altfel. Am început să nu­merotez informaţiile răzleţe din carneţelul meu şi iată ce a ieşit:

1. George Monahul = Martinusie = Martinuzzi, guvernatorul Transilvaniei - Castelul Martinuzzi, Vinţu.

2. Martinuzzi a confiscat comoara lui Decebal de la ţărani, în 1543.

3. Martinuzzi este omul de încredere al lui Ioan Zapolia, Zapolia moare, soţia lui, regenta Isabella şi fiul ei - singuri.

4. Ferdinand I şi Carlos Quintul preiau puterea în Imperiu - o alungă pe Isabella.

5. Ferdinand I îl trimite în Transilvania pe ge­neralul Castaldo, bănuind că Martinuzzi vrea să facă pact cu turcii, pentru a-i salva pe protectorii săi.

6. Anul 1551 - generalul Castaldo îl ucide pe Martinuzzi şi descoperă o avere uriaşă - rest din comoara lui Decebal, în castelele lui Martinuzzi de la Vinţu, Gherla, Deva şi Oradea - monede - 4000, lingouri de aur - 1750 kg, lingouri de argint - 1430 kg, vase din aur şi argint.



AUR DACIC


În căutarea comorii lui Decebal

Ruinele Castelului Martinuzzi, de la Viena

Aşadar, Lazius scrie despre comoara lui Decebal nu în 1543, când a fost descoperită de ţărani, ci opt ani mai târziu, în 1551, când Martinuzzi este ucis şi se află de fabuloasa avere a acestuia şi de prove­nienţa ei. Fiind medicul lui Ferdinand I, Lazius a avut acces la toate detaliile întâmplării. Poate a şi văzut comoara lui Decebal, adusă de Castaldo regelui la Viena, şi impresionat de ea, a scris povestea ce a ajuns până la noi. De altfel, a mai avut încă două relatări importante, una dintre ele aflându-se chiar la Viena, în Co­lecţia de manuscrise a Bibliotecii Naţio­nale. Lazius simte nevoia să mai adauge câteva amănunte - că din comoară făceau parte monede-cosoni şi un şarpe de aur. Singurul care ar putea să ştie de existenţa vreunui astfel de obiect identificabil din comoara lui Decebal este profesorul Karl Strobel, din Klagenfurt. Este probabil cel mai bun cu­noscător austriac al istoriei Daciei.

- Alles gut ?, mă întreabă chelnerul zâm­bitor.

- Ja, alles gut, danke, îi răspund.

Plătesc. Direcţia, Klagenfurt.  

Profesorul

În căutarea comorii lui Decebal

Uciderea lui Martinuzzi, posesorul comorii 

Klagenfurt este un oraş un pic mai mic decât Sibiul, dar la fel de cochet şi liniştit. Aflat la mai bine de 300 de kilometri de Viena, este celebru pentru universitatea sa foarte bună şi pentru echipa de hochei. Din fericire, în scurta mea şedere în Klagenfurt, aveam să vizitez doar unul dintre aceste puncte importante - universitatea. La prima oră a dimineţii am început să caut prin campusul uriaş clă­direa facultăţii de istorie. Apoi, în clădirea ultra­modernă, făcută din sticlă şi oţel, pe holuri labirin­tice, m-am oprit în dreptul unei uşi pe care scria Prof. Dr. Karl Strobel. Secretara profesorului m-a invitat în biroul de lucru. M-a întâmpinat un om mărunţel, roşu la faţă şi plin de energie, care mi-a întins mâna şi s-a prezentat simplu: Karl.

În biroul luminos, plin de cărţi şi dosare în lucru, aşezate ordonat pe rafturi, între­bă­rile şi răspunsurile au curs timp de aproape două ceasuri. Profe­sorul s-a dovedit a fi un foarte bun cunoscător al istoriei Româ­niei, dar şi al problemelor legate de arheologie. Legat de comoara lui De­cebal, ale cărei urme le cău­tam, răspunsul lui a început a­brupt: "După 500 de ani de la descoperirea ei, este imposibil să mai găsiţi ceva. Legenda spune că a fost o comoară uriaşă, cea­laltă jumătate a comorii luate de Traian la Roma. Dar nu există nicio probă ştiinţifică pentru a identifica această comoară şi rămăşiţele ei. Şarpele de aur no­tat de cronicari poate a existat, dar astăzi nu se cunoaşte un ast­fel de artefact în niciun muzeu.

În căutarea comorii lui Decebal

Prof. dr. Karl Strobel

Iar dacă a existat cu adevărat, cel mai pro­babil a fost dăruit lui Carol Quintul, fiind mai mult ca sigur topit şi transformat în mone­dă curentă. Se mai vorbeşte despre două me­dalii de aur din acea comoară, una a­vând chipul regelui an­tic Ninus şi alta chipul reginei Semiramida. Din câte ştiu eu, nici aceste medalii nu exis­tă în niciun muzeu. Sin­gurele lucruri care e­xis­tă sunt 16 cosoni dacici, în Colecţia Im­perială Numismatică. Dar cine ar mai putea spune provenienţa lor exactă, dacă ei au fă­cut parte sau nu din comoara lui Decebal ? Din păcate, nu ştim nimic despre natura acestei comori, ştim doar că erau nişte monede, dar nu şi originea lor, erau romane sau bizantine ? Multe întrebări mi-am pus şi eu, dar din pă­cate nu ştim decât că a fost o comoară de monede vechi. Puteţi merge la Muzeul de Istorie din Viena să vedeţi even­tual cosonii din colec­ţia numismatică - poa­te unii dintre ei au fă­cut parte din comoara lui Decebal. Dar cred că ar trebui căutate arhivele din Ungaria, de la Buda­pesta, şi chiar şi cele din Alba Iulia, deşi eu le-am cercetat şi nu am găsit mare lucru. Aşa că sunt multe speculaţii. Tot ce ştim cu siguranţă este că tezaurul a fost descoperit nu departe de Munţii Orăş­tiei. Este un lucru misterios. Ca oameni de ştiinţă, tot ce putem spune este că a fost o comoară mare, nu departe de Sebeş. Că a fost găsită şi s-a cercetat mai degrabă criminalistic, dar atât". I-am mulţumit profesorului Karl Strobel, dezamăgit puţin că oamenii de ştiinţă nu pot avea euforia jurnaliştilor.




Tezaurele de la subsol

În căutarea comorii lui Decebal

Barbara Deppert

Înapoi în Viena. M-am oprit direct în Cartierul Muzeelor, în marele rond ce are pe stânga şi pe dreap­ta două clădiri impunătoare: Muzeul de Istorie şi Muzeul de Istorie Naturală. Am făcut stânga şi am intrat în Muzeul de Istorie - Kunsthistorisches Museum. Am intrat pe porţile lui cu inima strân­să, gândindu-mă şi la ceea ce îmi spusese doamna Barbara Deppert, experta din Germa­nia care a fost chemată în România să autenti­fice brăţările dacice recuperate de la braconieri: "Nu vei mai găsi nimic din comoara lui Dece­bal. Mereu imperiile au avut nevoie de aur, ca să îşi bată propria monedă, să îşi ducă propriile războaie. Dacă a fost găsită acea comoară, a fost demult topită". Totuşi, doamna Deppert a fost, şi ea, uimită de povestea acestei comori. Atât de uimită, încât a venit în România şi a mers pe Strei, pe Mureş şi pe Sargeţia (râul Orăştie de azi), încercând să identifice locul descoperirii. A citit tot ce s-a scris despre aceas­tă comoară de la pastorul Braşovului, Honterus, până la cronicarii imperiului din acea vreme. Concluzia a fost că îngroparea comorii ar fi avut loc în anul 54 î. Chr., cantitatea de aur şi argint descoperită în vadul Streiului fiind depusă în apa râului, ca ofrandă sacră. Ofrandă pentru a comunica mai bine morţii cu viii, şi zeii cu pămân­tenii. Tezaur ascuns din faţa cotropitorilor, sau ofrandă adusă zeilor de vreun preot, iată-mă pe mine căutându-i acum urmele, prin încăperile gran­dioase ale Muzeului de Istorie din Viena. M-am dus să văd în primul rând colecţia numismatică. Aşa cum îmi spusese şi profesorul Karl, acolo poate au rămas câţiva cosoni, păstraţi din curiozitate.

Trei camere pline cu monede. Din toate colţurile lumii şi din toate timpurile. Toate expuse frumos, sub lumina lămpilor ce le fac şi mai strălucitoare. Unele erau mici, cât să le ţii pe vârful degetului, altele mari şi grele cât o jumătate de palmă. Dar nici urmă de co­sonii dacici. Din sutele de mii de cosoni care au ţinut două imperii - mai întâi pe cel Roman, apoi pe cel Habsburgic, niciunul nu a ajuns să fie expus la Viena. Deşi aurul dacic probabil că a con­tribuit din plin la ridicarea acestui oraş minunat, poate şi la ridicarea acestui palat, devenit azi muzeu, nici numele împăratului Koson, nici al regelui Decebal sau măcar al Daciei nu apar nicăieri. Ştiam, totuşi, că muzeul are o sală a tezaurelor descoperite în Româ­nia. Măcar acolo aş fi revăzut ceva de acasă, splendorile prea puţin cunoscute ale Transilvaniei. Şi iat-o ! Sus scrie mare SAAL XVI. E o cameră uriaşă, dar întu­necoasă. Luminile aşezate ştiinţific fac să strălucească doar obiectele fantastice din aur, toate găsi­te, ca şi te­za­urul lui De­cebal, din în­tâm­pla­re. În­tâm­plări noro­coa­­se, ca­re con­fir­mă aici, la Vi­ena, ade­vă­rul des­pre bo­­găţia şi mă­re­ţia da­ci­lor. Mă apro­pii cu sfială de bi­juteriile a­tât de fragile şi atât de stră­­luci­toare. Faţa mi se lu­mi­nea­ză, în întuneric, de luciul aurului a­ces­ta lucrat fantastic, pâ­nă la de­­ta­lii abia percep­tibile. Recu­nosc te­zaurul de la Sânnicolau Mare - 23 de piese, 10 kg de aur de 22 de ka­rate. Potire, ulcioare, platouri... toate de o frumu­seţe uimitoare. Ca şi comoara lui De­cebal, a fost găsit întâmplător de un ţăran ce săpa în grădină. Un pic mai departe, în obscuritatea încăperii muzeului, găsesc alte vitrine, cu un alt te­zaur măreţ - cel de la Şimleul Silvaniei. Peste 70 de piese de aur şi argint - medalioane, pandantive, coliere - desco­perite de doi copii ciobani, care cu­legeau prune şi s-au împiedicat de aurul ieşit din pă­mânt. Colierul principal al acestui tezaur este ca un veş­mânt din aur pe care îl îmbraci, legându-se la spate. Chiar la acest colier lumina este stinsă, dar asta îl face şi mai misterios, aurul străluceşte par­că şi mai enig­matic, din întunericul ce îl în­con­joară. Pe mijloc, prinsă în fire de aur, este o piatră şlefuită, ca o mică sferă în care ai putea să ghiceşti tainele lumii. Profesorul Strobel mi-a vorbit despre obiec­tele din această sală, la întâl­nirea de la Kla­genfurt: "Nu sunt denumite tezaure dacice, pentru că sunt din perioada migratorie şi e greu de spus cui au apar­ţi­nut". Sigur, poate că nu sunt dacice, dar numele locurilor în care au fost găsite trebuia spus, ori constat cu tristeţe că nici România, nici Transil­vania nu apar ca loc al desco­peririi. Sunt prezente doar denumirile în maghiară. De exem­plu, peste tot tezaurul de la Sânnicolau Mare apare "Gold­schatz von Nagyszentmikls", iar pe hărţile Daciei ce însoţesc aceste exponate, sunt trecuţi vizigoţi şi gepizi. Istoria are trădările şi tris­teţile ei, mai ales când nimeni nu revendică adevărul...




Un perete de aur

Mă pregăteam să ies din sala comorilor ro­mâ­neşti, când o vitrină din dreapta îmi atrage atenţia. Ceva îmi scăpase ! Ceva cu adevărat impor­tant: o vitrină întreagă, cu mici obiecte dacice ! În mijlocul ei tronează o brăţară mare, în spirală, exact ca cele recuperate de la braconieri, însă din argint. Aceleaşi răsuciri groase, inelate, aceleaşi capete de dragoni la extremităţi ! Să nu fi ştiut profesorul Strobel despre existenţa unor astfel de obiecte dacice în muzeu, sau doar a uitat să le menţioneze ? Apare şi numele oraşului Orăştie, în dreptul brăţării mari. Apare şi numele satului Cioara, unde au fost găsite aproape 30 dintre aceste obiecte, tot întâmplător şi tot de un ţăran. Deci, în această sală nu sunt doar obiecte "ale migratorilor" preistorici din Transilvania, ci dovezi impor­tante ale istoriei dacilor. Oare mai există şi alte astfel de obiecte în depozitele muzeului ? De ce oare niciun student sau doctorand în istorie veche din România nu a făcut o documentare, pentru a şti ce şi cât din istoria noastră zace în muzeele vieneze? Oare nicio autoritate din România nu este interesată de aceste dovezi istorice? Cu întrebările acestea în minte, am coborât la intrarea în muzeu. N-am putut pleca îna­inte de a lăsa o cerere scrisă, pentru a mi se spune ce obiecte dacice expuse sau depozitate deţine muzeul. Cu si­guranţă se va rătăci prin serta­rul unui funcţio­nar austriac, dar cel puţin am în­cercat...

Toporul lui Zamolxe

În căutarea comorii lui Decebal

Topor din aur

Credeam că documentarea re­portajului meu a luat sfârşit. Am ieşit din muzeu şi m-am aşezat din nou la mă­suţa unei terase, chiar în faţa acestei clădiri impresionante. Ca­fea­ua, croisantul vie­nez, alles gut, ja, dan­ke, super... Dacă a­ceste te­zaure "mărun­te" din muzeu sunt atât de impresionante, cum a fost oare acea comoară a lui Decebal ? Aurul sclipind în apa Sargeţiei, ţăranii pipăind ca prin vis piesele acelea uluitoare... Ceva fabulos, aur mult, care i-a permis lui Martinuzzi să aibă patru castele şi să ajungă cardinal, plus cele trei căruţe încărcate cu comori, trecute de ţărani în Moldova... Aurul din sala mu­zeului încă îmi strălucea în ochi. Ce bo­găţii fabuloase a avut Dacia ! Mă pregă­team să trag concluziile pere­gri­nărilor mele prin subsolurile Muzeului de artă, când mi-a trecut, deodată, aşa, prin min­te, că dacă tot sunt în cartierul mu­zeelor, să dau o tură şi prin Mu­zeul de Istorie Na­turală, aflat faţă în faţă cu cel de istorie, la doar câţiva paşi. Am intrat. Acelaşi gen de clădire impre­sionantă, mai degrabă un palat. Săli pline cu toate pietrele şi crista­lele lumii, încăperi imense, cu toate ro­cile planetei, ba chiar şi bucăţi de meteoriţi ajunse la noi din cine ştie ce capăt al uni­ver­sului. O altă încăpere, plină cu sarcofage aduse întregi, tocmai din îndepăr­tatul Egipt.





În căutarea comorii lui Decebal

Colane dacice

Aici poţi să vezi cum ani­malele s-au dezvoltat de la simple fiinţe neverte­brate, până la ceea ce cunoaştem as­tăzi. Ba există chiar şi replici ale dinozaurilor care se mişcă şi scot sunete înspăimântătoare. Deodată, mi s-a tăiat respiraţia. În faţa mea, un perete întreg era acoperit numai cu aur dacic ! Am crezut că nu văd bine, că am rămas cu amintirea tezaurelor din celălalt mu­zeu. Ce să caute la istoria naturală, între maimuţe şi dinozauri, asemenea comori ? Am închis ochii şi i-am deschis din nou. Ce vedeam era pură realitate. Peretele acela plin cu obiecte din aur, pe care le cău­tasem în toate muzeele Europei, erau chiar aco­lo, în faţa mea, strălucind precum soarele ! Eram în "sala dezvoltării meşteşugurilor umane"! Brăţări exact ca cele descoperite în Transilvania, inele, lan­ţuri din aur masiv, coliere, vase şi potire lucrate în acelaşi stil cu cele din muzeele noastre de acasă! Şi nu era doar părerea mea, de reporter entuziast, pornit să caute comorile dacilor. Pe toate etichetele acestor obiecte erau scrise (în sfârşit!) numele localităţilor româneşti unde fuseseră găsite: Coruia, Slatina, Haţeg, Zlatna, Acîş, Pipea... Într-una dintre vitrine era chiar şi Toporul lui Za­molxe, des­pre care credeam că e doar o legendă: o mică secure făcută din aur pur! O vitrină specială era pentru "Discurile de aur". (Aceste discuri sunt mândria muzeului vienez, fiind cele mai vechi ex­ponate din Austria şi pe locul doi în lume - anul 4000 înaintea erei noas­tre.) Deşi se spune că au fost găsite în Austria, în explicaţia obiectelor se recu­noaşte că provenienţa aurului este... în zona car­patică din sud-estul Eu­ropei, unde se afla cea mai mare sursă de aur a vremii. Aceeaşi zonă în care a fost găsită şi comoara lui Decebal. Şi dacă obiectele de la Muzeul de Istorie naturală făceau parte din ea?



Am stat descumpănit în faţa strălucirii ca de soare a aurului de acasă. Priveam ca prin vis gal­benul orbitor din vitrine şi m-a cuprins, nu febra aurului, acea boală a căutătorilor de comori, nu mi-au tremurat nici mâinile la gândul că aş putea să ating acel metal preţios, mi-a tremurat doar sufletul, pentru că am constatat cu tristeţe, încă o dată, că istoria marii civilizaţii din care ne tragem stă uitată şi ignorată prin marile muzee ale Vienei. Sunt peste zece ani de când îi căutăm şi îi găsim urmele. Dar noi suntem doar jurnalişti. Reporteri de la "Formula AS"!

sursa:http://arhiva.formula-as.ro/2018/1336/urme-romanesti-in-austria-141/in-cautarea-comorii-lui-decebal-24348

Africa de Sud oprește vaccinările cu AstraZeneca

 


Autoritățile din Africa de Sud au anunțat că au decis să oprească imunizările cu AstraZeneca.

Potrivit jurnaliștilor de la Reuters, vaccinul nu oferă decât o protecție minimă împotriva cazurilor ușoare și medii de infectare cu tulpina sud-africană a virusului.

Ministrul Sănătății din Africa de Sud a spus că Guvernul așteaptă sfaturi de la specialiști după ce testele făcute la Universitatea Witwatersrand au arătat rezultate dezamăgitoare în ceea ce privește efectele vaccinului AstraZeneca.

Autoritățile din Africa de sud intenționau să folosească doze AstraZeneca pentru imunizarea angajaților din sănătate. Până la urmă, aceștia vor fi vaccinați cu vaccinuri Johnson & Johnson și Pfizer, susțin jurnaliștii de la Reuters.

sursa:https://www.cotidianul.ro/africa-de-sud-opreste-vaccinarile-cu-astrazeneca/

Bilanţul tragediei de la Matei Balş urcă la 15 decese

 


Un bărbat în vârstă de 89 de ani, transferat după incendiul din 29 ianuarie într-un alt pavilion al spitalului Matei Balș a încetat din viață, anunță Ministerul Sănătății.

Pacientul a fost diagnosticat cu o formă severă SARS Cov-2 și prezenta multiple afecțiuni asociate.

În acest caz, ancheta medico-legală va stabili cauzele decesului.

Bilanțul tragediei de la Matei Balș a ajuns la 15 decese.

Șase dintre pacienții transferați după incendiul de la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București sunt încă la Terapie Intensivă, a anunțat duminică dimineața Ministerul Sănătății.

Potrivit Centrul Operativ pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerul Sănătății, șase dintre transferați la Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Ioan” din București sunt în stare stabilă, iar unul transferat la Spitalul Universitar de Urgență din București este internat la ATI.

De asemenea, la Spitalul de Boli Infecțioase și Tropicale „Victor Babeș” din București sunt 4 pacienți, dintre care un pacient în stare gravă, la ATI, și 3 în stare stabilă. La Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon” din București sunt 3 pacienți, dintre care 2 în stare stabilă și unul în stare staționară, la ATI.

La Spitalul Militar Central din București sunt doi 2 pacienți în stare staționară gravă, la ATI, iar la Spitalul Clinic Nr. 1 CF „Witting” din București sunt alți 2 pacienți în stare stabilă.

sursa:https://www.cotidianul.ro/vieti-in-cumpana-de-la-matei-bals/

Când ar putea reveni viața la normal ?

 


Când s-ar putea termina pandemia ? Răspunsul ține cont de rata vaccinării, în condițiile în care specialiști precum Anthony Fauci au sugerat că va fi nevoie de o acoperire de 70% până la 85% a populației pentru ca lucrurile să revină la normal.

Potrivit Bloomberg’s Vaccine Tracker, Israelul, țara cu cea mai mare rată de vaccinare din lume, se îndreaptă spre o acoperire de 75% în doar două luni, SUA va atinge pragul de Anul Nou 2022, iar China peste 7 ani.

La actuala rată a vaccinării, conform sursei citate, România va atinge pragul de 75% în 2,6 ani, Franța în 3,9 ani, Italia în 2,8 ani, Spania în 3,1 ani, Germania în 3,2 ani, iar Canada în 9,7 ani.

Calculatorul Bloomberg oferă datele valabile în prezent și nu ține cont de creșterea numărului de vaccinări, care va duce la reducerea timpului necesar pentru a atinge pragul de 75%.

Ritmul se va accelera pe măsură ce vor fi disponibile mai multe vaccinuri. 

sursa:https://www.dcnews.ro/cand-ar-putea-reveni-viata-la-normal-in-cel-mult-7-ani-la-actuala-rata-de-vaccinare_800447.html

2,4 milioane de elevi revin în clase. Ministrul Cîmpeanu, apel către autorităţile locale

 


Cursurile vor fi reluate de luni în format fizic, odată cu începerea semestrului al doilea, în majoritatea grădiniţelor, şcolilor şi liceelor din ţară, în condiţiile în care 2.181 de localităţi sunt în scenariul verde, 903 în scenariul galben şi numai în 149 în scenariul roşu, conform ultimei centralizări realizate de către Centrul Naţional de Conducere şi Coordonare a Intervenţiei (CNCCI).

Scenariul verde, aferent localităţilor cu o rată de infectare cu COVID-19 la 14 zile mai mică sau egală cu 1 la o mie de locuitori, asigură deschiderea cu prezenţă fizică a tuturor şcolilor, creşelor şi grădiniţele. Scenariul galben, în localităţile cu rată de infectare între 1 şi 3/1.000, înseamnă prezenţă fizică pentru antepreşcolari în creşe, preşcolari în grădiniţe, pentru elevii din învăţământul primar, inclusiv clasa pregătitoare, precum şi pentru elevii din clasele terminale, a VIII-a, a XII-a şi a XIII-a.

Scenariul roșu

În scenariul roşu, în localităţile cu rata de infectare peste 3/1.000, dar mai mică de 6/1.000, vin doar antepreşcolarii la creşe, preşcolarii în grădiniţă şi elevii învăţământului primar, inclusiv clasa pregătitoare, însă rămân în online cei din gimnazial şi liceal. Dacă rata de incidenţă la două săptămâni trece de 6 la mie şi localitatea respectivă este carantinată de către autorităţi, se închid fizic toate unităţile de educaţie şi pe toate categoriile de vârstă se trece la sistemul de învăţare online.

2,4 milioane de elevi din 3 milioane

Ministrul Educaţiei, Sorin Câmpeanu, a estimat săptămâna trecută că vor putea veni la şcoală peste 2,4 milioane de elevi, din totalul de aproape 3 milioane. Ministrul Cîmpeanu a anunţat că există posiblitatea să se facă o abatere, punctual, în cazul unităţilor de învăţământ în care există mai multe cazuri de cadre didactice infectate cu SARS-CoV-2 sau cu infrastructură deficitară. Ministerele Educaţiei şi Sănătăţii au publicat un ordin comun cu privire la măsurile de organizare pentru redeschiderea şi funcţionarea şcolilor în acest context pandemic.

Astfel, în acest ordin se menţionează că masca de protecţie este obligatorie pentru întreg personalul unităţii de învăţământ şi va fi purtată în sălile de clasă, în cancelarie, în timpul deplasării în incinta unităţii de învăţământ şi în timpul pauzelor, atât în interior, cât şi în exterior, prevede ordinul comun al miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii referitor la revenirea copiilor în şcoli din 8 februarie. Potrivit ordinului, masca de protecţie este obligatorie pentru elevii din învăţământul primar, gimnazial, liceal şi universitar şi va fi purtată în sălile de clasă, în timpul deplasării în incinta unităţii de învăţământ şi în timpul pauzelor, atât în interior şi exterior.

Masca de protecție nu este obligatorie în cazul preșcolarilor

Acelaşi ordin menţionează că masca de protecţie nu este obligatorie în cazul preşcolarilor. Referindu-se la orele de sport, ministrul Cîmpeanu a spus că reprezentanţii MS doresc ca elevii să poarte măşti şi în timpul acestor ore. 'Cerinţa expresă a colegilor de la Ministerul Sănătăţii este ca elevii să poarte mască pe parcursul orelor de educaţie fizică', a arătat Cîmpeanu.

Conducerile unităţilor de învăţământ preuniversitar/conexe pot stabili norme proprii cu privire la măsurarea temperaturii la intrarea în instituţie, prevede ordinul comun al miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii referitor la revenirea copiilor în şcoli în semestrul al II-lea. Potrivit documentului, accesul şi fluxul de persoane vor fi gestionate la intrarea în instituţia de învăţământ de către persoane desemnate de către conducerea unităţii de învăţământ.

Triaj observațional

Cadrele didactice vor efectua triajul observaţional al preşcolarilor/elevilor pe tot parcursul activităţilor şcolare, iar în cazul în care elevii prezintă în timpul orelor de curs stare febrilă sau altă simptomatologie specifică infectării cu SARS-CoV-2, se aplică protocolul de izolare, prevede ordinul comun.

'Cadrele didactice au obligaţia să anunţe cadrul medical şcolar sau responsabilul desemnat de conducerea unităţii în cazul în care elevii prezintă în timpul orelor de curs simptomatologie (tuse, dureri de cap, dureri de gât, dificultăţi de respiraţie, vărsături), însoţite sau nu de creşteri de temperatură, în vederea aplicării protocolului de izolare', se mai arată în document.

Documentul precizează că în cazul în care există un consimţământ informat şi semnat al părintelui/tutorelui legal cu privire la acordul de recoltare a probelor de exudat nazofaringian în vederea testării elevilor simptomatici, aceştia vor putea fi testaţi, într-o primă fază, cu teste antigen rapide, în cadrul cabinetelor medicale.

Ministrul Cîmpeanu a susţinut că în unităţile de învăţământ în care există cabinete şcolare şi personal medical vor fi şi teste antigen. 'Dacă nu sunt cabinete medicale şi nu este nici personal, este sarcina DSP pentru a asigura testarea elevului', a arătat Cîmpeanu. Protocolul de izolare a elevilor se va aplica în cazul în care aceştia prezintă în timpul orelor de curs simptomatologie specifică COVID-19 (febră, tuse, dificultăţi respiratorii, diaree, vărsături, mialgii, stare generală modificată).

Protocolul constă în anunţarea imediată a părinţilor/reprezentanţilor legali şi, după caz, a personalului cabinetului medical şcolar şi izolarea imediată a elevului. 'Elevul va purta mască, va fi separat de restul grupei/clasei şi va fi supravegheat până când va fi preluat şi va părăsi unitatea de învăţământ însoţit. Măsurile de protecţie individuală vor fi respectate cu stricteţe. (...) Nu se va transporta elevul până la sosirea părinţilor/reprezentanţilor legali la medicul de familie, serviciul de urgenţă sau spital, decât în situaţia în care simptomele/semnele sunt severe, caz în care se va apela serviciul de urgenţă 112', prevede documentul.

Cursuri suspendate la apariția unui singur caz

Cursurile se suspendă pentru o perioadă de 14 zile la o clasă din învăţământul primar sau o grupă de grădiniţă la apariţia unui caz confirmat de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2, prevede ordinul comun al miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţi. 'În situaţia în care în aceeaşi sală cursurile sunt organizate în schimburi, se vor suspenda doar cursurile pentru clasa în care a fost confirmat cazul de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2, urmând ca elevii din schimbul următor să îşi desfăşoare cursurile, după finalizarea procedurilor de dezinfectare a sălii de clasă', se arată în ordin.

La apariţia unui caz confirmat de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 într-o clasă de învăţământ gimnazial, liceal, profesional şi postliceal se efectuează ancheta epidemiologică şi testarea contacţilor acestuia, iar conducerea unităţii de învăţământ va decide în urma consultării DSP/DSPMB dacă se impune carantinarea celor care fac parte din aceeaşi clasă sau suspendarea cursurilor, după caz, mai prevede documentul.

Măsura suspendării cursurilor

Totodată, la apariţia a două cazuri confirmate de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 într-o clasă de învăţământ gimnazial, liceal, profesional şi postliceal, se suspendă cursurile clasei respective pentru o perioadă de 14 zile. Măsura suspendării este dispusă prin decizia conducerii unităţii de învăţământ/instituţiei conexe, după consultarea DSP/DSPMB, cu aplicarea prevederilor art. 9 alin (4) din Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5.447/2020.

'DSP/DSPMB va efectua ancheta epidemiologică, va stabili contacţii direcţi ai cazurilor confirmate şi va decide împreună cu conducerea unităţii de învăţământ dacă se impune carantinarea celor care nu fac parte din clasa la care s-au suspendat cursurile, inclusiv a personalului didactic/nedidactic/auxiliar', se mai arată în document. Conform sursei citate, la apariţia cazurilor de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 în rândul cadrelor didactice, didactice auxiliare sau nedidactice, acestea au obligaţia de a anunţa conducerea unităţii de învăţământ care va informa DSP/DSPMB.

În acest caz, DSP/DSPMB, în urma anchetei epidemiologice, va stabili care sunt contacţii direcţi ai acestora şi va decide împreună cu conducerea unităţii de învăţământ dacă se impune suspendarea activităţilor didactice la nivelul unităţii de învăţământ. Măsura suspendării va fi dispusă prin hotărârea Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă sau Comitetului Municipiului Bucureşti, la propunerea conducerii unităţii de învăţământ/instituţiei conexe, cu avizul ISJ/ISMB şi al DSP/DSPMB.

Reluarea cursurilor

Reluarea cursurilor care presupun prezenţa fizică pentru clasa suspendată temporar se dispune prin decizia conducerii unităţii de învăţământ preuniversitar după consultarea Direcţiei de Sănătate Publică. Ministrul Cîmpeanu a subliniat că regulile de distanţare vor fi adaptate la specificul şi realităţile şcolii româneşti şi dacă sunt bănci de doi elevi într-o clasă, vor sta doi elevi în bancă.

'Regulile de distanţare vor fi adaptate la specificul şi realităţile şcolii româneşti - şi nu numai şcolii româneşti (...=) 90% din şcolile din România au bănci de doi elevi. Dacă sunt bănci de doi elevi, vor sta doi elevi în bancă. Accentul se pune pe portul măştii - este o condiţie determinantă - de asemenea pe o altă măsură simplă ce ţine de aerisirea, ventilaţia spaţiilor închise, sălilor de clasă', a specificat el. Totodată, ministrul Educaţiei a făcut un apel către autorităţile locale să încerce să 'rezerve' mijloace de transport pentru elevi, având în vedere că posibilitatea de infectare este foarte crescută pe parcursul transportului.

El a anunţat că microbuzele şi autobuzele şcolare vor fi controlate de către autorităţi cu privire la respectarea condiţiilor de transport pentru prevenirea răspândirii noului coronavirus. Conform ministrului Cîmpeanu, în videoconferinţele desfăşurate săptămâna trecută cu inspectoratele şcolare judeţene s-au primit asigurări că unităţile de educaţie sunt pregătite pentru această nouă etapă, având la dispoziţie pe stocuri în total peste 37 de milioane de măşti şi peste un milion de litri de substanţe dezinfectante. Toate unităţile de învăţământ preuniversitar din România s-au închis începând din 9 noiembrie, cursurile fiind desfăşurate de atunci în sistem online, scrie Agerpres.

sursa:https://www.dcnews.ro/2-4-milioane-de-elevi-revin-in-clase-ministrul-cimpeanu-apel-catre-autoritatile-locale-sa-incerce-sa-rezerve-mijloace-de-transport-pentru-scolari_800404.html

Vaccinare profesori. Gheorghiţă, precizare înaintea începerii şcolii

 


Coordonatorul campaniei de vaccinare, doctorul Valeriu Gheorghiță a spus că profesorii se vor putea programa pentru vaccinare începând de săptămâna viitoare la cele 180 de centre noi care vor fi deschise din 10 februarie.

”Nu am optat pentru un culoar special (n.red.- pentru profesori). A fost o discuție pe care am avut-o în săptămânile precedente însă, din cauza lipsei de doze suficiente nu am mai putut opta pentru această strategie de a vaccina cu prioritate personalul din învățământ. Ne-am dorit foarte mult și am avut discuții și cu domnul ministru Sorin Câmpeanu însă, prioritatea a rămas cea de a asigura persoanele de peste 65 de ani care au un risc mare de formă severă și de asemenea să asigurăm rapelul”, a spus doctorul Valeriu Gheorghiță.

”Dacă am deschide un culoar special... Nu putem asigura, la acest moment o vaccinare de 100% a personalului din învățământ și cred că am crea o serie de tensiuni la nivelul populației ceea ce nu este de dorit la acest moment”, a mai spus coordonatorul campaniei de vaccinare, în cadrul unei emisiuni la Digi 24.

sursa:https://www.dcnews.ro/vaccinare-profesori-gheorghita-precizare-inaintea-inceperii-scolii_800386.html

Gheorghiţă lămureşte cazurile persoanelor decedate după vaccinare

 


Coordonatorul campaniei de vaccinare, doctorul Valeriu Gheorghiță a vorbit despre un profesor din Oradea, care a murit după ce s-a vaccinat, spunând că a avut o ruptură de aortă. În ceea ce privește cazul asistentei medicale care făcuse ambele doze ale vaccinului, Gheorghiță a spus că așteaptă rezultatele Institutului de Medicină Legală.

Medicul Valeriu Gheorghiță, coordonatorul campaniei naționale de vaccinare anti-COVID-19, a explicat la Digi24 că decesul profesorului din Oradea nu are legătură cu vaccinarea. De asemenea, autoritățile așteaptă rezultatele necropsiei în cazul asistentei medicale decedate după ce a făcut ambele doze ale vaccinului.

”Cauza decesului a fost legată de o ruptură de aortă, practic o disecție de aortă, care nu are nicio legătură cu vaccinarea. În ceea ce privește primul caz raport, se află la Institutul de Medicină Legală care va stabili bineînțeles cauza decesului. După prima și a doua doză de vaccin nu s-au înregistrat reacții adverse, nu considerăm că există o relație de cauzalitate, însă vom aștepta datele oficiale”, a declarat coordonatorul campaniei naționale de vaccinare anti-COVID-19.

Valeriu Gheorghiță a mai spus că orice eveniment advers după vaccinare trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate. ”Trebuie raportat și stabilită relația de cauzalitate și încadrarea acelui eveniment advers ca relație adversă sau dimpotrivă, ca reacție coincidentă”, a precizat Gheorghiță.

sursa:https://www.dcnews.ro/gheorghita-lamureste-cazul-profesorului-din-oradea-decedat-ruptura-de-aorta-nicio-legatura-cu-vaccinarea_800392.html

Redeschidere școli. Formular consimţământ testare, varianta finală - DOCUMENT

 


A fost definitivat formularul de exprimare a consimțământului privind testarea elevilor. Ministerul Educației și Ministerul Sănătății au transmis mai multe precizări cu privire la purtarea măștii de protectie.

Regulile și excepțiile privind purtarea măștii sunt stabilite de Ministerul Sănătății care are ca atribuție principală elaborarea de politici, strategii şi programe de acţiune în domeniul sănătăţii populaţiei, în Ordinul Comun MS-MAI nr. 874/81/2020 din 22 mai 2020 privind instituirea obligativităţii purtării măştii de protecţie, a triajului epidemiologic şi dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă.

Potrivit actului normativ mai sus-menționat, preluat și în Hotărârea de Guvern nr.3 din 12 ianuarie 2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României masca de protecție trebuie purtată în orice spațiu public închis, spații comerciale, mijloace de transport în comun și la locul de muncă, pe toată durata prezenței în oricare din spațiile închise ale incintei.

Excepţii de la purtatul măștii

În funcţie de evaluarea riscului, efectuată de medicul de medicina muncii al unităţii, pot exista unele excepţii de la purtatul măștii, în conformitate cu dispozițiile cuprinse la subpct 2, Pct.I din Anexa Ordinului 874/81/2020, astfel:

a) angajatul este singur în birou

b) persoana suferă de boli care afectează capacitatea de oxigenare;

c) persoana desfăşoară activităţi fizice intense şi/sau în condiţii de muncă solicitante

(temperaturi ridicate, umiditate crescută etc.);

d) prezentatorii TV şi invitaţii acestora, cu condiţia respectării distanţei de 3 metri între persoane;

e) copiii cu vârsta mai mică de 5 ani.

Persoanele alergice la materialele din care sunt confecționate măștile pot purta măști confecționate din alte materiale decât cele la care se știu alergice sau alte forme de protecție (de exemplu viziere). Persoanele cu afecțiuni respiratorii cronice cu capacitate redusă de oxigenare au un risc crescut de a dezvolta forme severe de COVID -19 și de aceea este recomandată participarea lor on-line la activitățile didactice in locul prezenței fizice fără mască.

Astfel, din dispozițiile legale mai sus menționate, rezultă că excepțiile se aplică în funcție de evaluarea riscului efectuat de medicul de medicina muncii al unității, sau de medicul curant pentru persoanele ce prezintă alergii.

Vezi AICI formularul de exprimare a consimțământului.

sursa:https://www.dcnews.ro/redeschidere-scoli-formular-consimtamant-testare-document_800393.html

2.07.2021

Testare antigen pentru elevi. Formularul de consimţământ, modificat.

 


Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a anunţat că formularul de consimţământ pentru testarea elevilor va fi modificat. 

„Cineva s-a grăbit, într-adevăr, din păcate. Acest formular va fi schimbat, vor fi adăugate informaţii ca să fie adus în conformitate cu legislaţia în domeniu (…) Probabil că din dorinţa de a face bine, în spiritul prevenţiei s-au strecurat şi astfel de erori care sunt generate doar de grabă, nu de rea intenţie…”, a afirmat Cîmpeanu, la postul Realitatea Plus.

Formularul NU este obligatoriu

 „Nu există niciunde obligativitatea şi nici nu ar putea să existe obligativitate. Pe de altă parte, acei părinţi care doresc să-şi dea acordul înainte, nu pot fi opriţi. Iarăşi, nu există o reglementare, este normal. Însă, aceste acorduri trebuie preluate de cineva şi trebuie prelucrate de către un operator certificat pentru prelucrarea datelor cu caracter personal (…) Acel formular în şcoală trebuie primit de cadre didactice, de diriginte, de învăţător. Cadrele didactice din şcolile din România nu pot face astfel de operaţiuni fără ca Ministerul Educaţiei, prin inspectoratele şcolare către şcoli, să decidă acest lucru. Iar Ministerul Educaţiei nu a făcut niciun anunţ, ieri. Ministerul Educaţiei a venit astăzi cu un comunicat care face de fapt o traducere a precizărilor din ordinul de ministru comun educaţie-sănătate”, a evidenţiat ministrul Cîmpeanu.

Când este nevoie de formular 

 „Dacă nu face obiectul unei situaţii speciale, să aibă simptome în şcoală sau să fie contact direct al unui caz confirmat, niciodată nu o să vă întrebe nimeni de acest formular. Dacă se întâmplă să facă obiectul unei situaţii speciale, să aibă simptome, ne dorim cu toţii să nu, sau să fie contact direct al unui coleg de clasă confirmat, în această situaţie vi se va cere acest consimţământ informat şi semnat. Nu merge electronic, din motive juridice. Dacă dumneavoastră îl daţi, el va putea fi testat în şcoală dacă există cabinet medical, sau la DSP. Dacă dumneavoastră nu vi-l daţi, copilul va merge cu dumneavoastră acasă şi medicul de familie vă va spune ce paşi trebuie să urmaţi şi, bineînţeles, fiecare părinte este interesat de sănătatea copilului”, a mai afirmat ministrul Educaţiei.

sursa:https://www.dcnews.ro/testare-antigen-pentru-elevi-formularul-de-consimtamant-modificat-sorin-cimpeanu-cineva-s-a-grabit_800318.html

Parcul Natural Vânători Neamț. Imagini SPECTACULOASE cu un pui de zimbru

 


Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a publicat imagini cu un pui de zimbru din Parcul Natural Vânători Neamț. Acesta a fost surprins în timp ce se juca în noroi.

„Zimbrul este cel mai mare animal european de pe uscat. Masculul poate ajunge și la 920 de kilograme, iar femelele au o greutate mai mică, între 320 și 640 kg. Masculii sunt solitari, iar femelele de zimbru în libertate trăiesc în turme, alături de pui, până când aceștia ating maturitatea“. 

Animalul poate fi întâlnit în România în mai multe județe: Neamț, Dâmbovița, Hunedoara, Argeș, Caraș-Severin și Vaslui.

Activitate de tip strombolian în craterul Bocca Nuova -Etna - Italia

 



O nouă erupție a avut loc la vulcanul Etna din Italia. Acesta are o înălțime de 3340 de metri și este cel mai înalt și mai activ din Europa.

O nouă activitate stromboliană a avut loc în cel puțin patru cratere diferite ale vulcanului Etna, predominant din cele două orificii ale craterului din sud-est, dar și din craterul central (Voragine) și craterul Bocca Nuova situat la vest de Voragine.

Activitatea Bocca Nuova, care nu este vizibilă de obicei pe vizualizările camerelor web sau pe fotografiile făcute de jos, a fost documentată acum câteva zile de Michele Mammino, un vizitator obișnuit al vulcanului și al erupțiilor sale.

Videoclipul, preluat de pe marginea de vest, arată că există o ușoară activitate stromboliană dintr-o gură de aerisire din partea de vest a craterului, unde se formează în prezent un con de cenușă, potrivit VolcanoDiscovery.




sursa:https://www.dcnews.ro/o-noua-eruptie-a-vulcanului-etna-activitate-de-tip-strombolian-in-craterul-bocca-nuova-video_800303.html

Efectele Brexit. Exporturile britanice în Europa s-au prăbușit în 2021

 


Volumul exporturilor dinspre Regatul Unit spre Uniunea Europeană a scăzut în mod simțitor, cu 68% în ianuarie 2021 față de ianuarie 2020, în urma Brexit și a efectelor sale dezastruoase asupra comerțului dintre cele două părți.

Scăderea dramatică a fost raportată de Asociația de Transport Rutier din Regatul Unit care a realizat un studiu asupra transporturilor internaționale în prima lună a anului. Într-o scrisoare datată cu 1 februarie, directorul executiv al asociației, Richard Burnett, l-a informat pe Michael Gove, responsabilul de coordonarea Cabinetului britanic, că a avertizat cu privire la situația exporturilor însă a fost ignorat.

Specific, el spune că a avertizat că există o nevoie urgentă pentru suplimentarea cu personal la vamă în contextul creșterii masive a birocrației în lumea post-Brexit. Numărul actual al angajaților în acest domeniu reprezintă o cincime din necesar, spune el.

Exporturile spre UE nu mai sunt rentabile

Burnett mai spune că pe lângă prăbușirea exporturilor, în jur de 65-75% dintre vehiculele europene care au intrat în țară s-au întors goale pentru că nu existau bunuri pe care acestea să le ducă pe continent, din cauza întârzierilor produse de partea britanică, dar și pentru că unele companii au renunțat la exporturile spre Europa din cauza birocrației și costurilor impuse de Brexit. Micile firme care au prosperat când UK era parte a Uniunii, spun acum că exporturile pe continent nu mai au niciun viitor din cauza costurilor masive. 

„Este extrem de frustrant că miniștrii și guvernul refuză să asculte ce spun reprezentanții industriilor și experții”, a spus el.

Experții în comerț spun că motivul pentru scăderea abruptă a exporturilor este o combinație între efectele Brexit și ale pandemiei. Mulți se tem, însă, că ce-i mai rău nici măcar nu a venit încă – „Ce mă îngrijorează este că între aprilie și iulie am putea să ne confruntăm cu o furtună perfectă”, spune Shane Brennan, director executiv la Cold Chain Federation, o asociație a companiilor care transportă și depozitează congelate.

„Vom avea o economie care încearcă să iasă din lockdown în timp ce Regatul Unit impune un număr mare de controale de import asupra comercianților europeni, care ar putea să fie la fel de nepregătiți precum cei din Europa. În același timp, un lanț de livrare care este extrem de reticent în a oferi servicii către UK. Adevărata criză Brexit despre care am avertizat și pe care am prezis-o ar putea să își arate fața abia atunci”, a adăugat el, potrivit Deschide.md.

sursa:https://www.dcnews.ro/efectele-brexit-exporturile-britanice-in-europa-s-au-prabusit-in-2021-iar-expertii-avertizeaza-ca-ar-putea-fi-doar-varful-icebergului_800309.html

„Sunt câteva lucruri la care țin”

 


Premierul Florin Cîțu a fost întrebat dacă există tensiuni între el și ministrul Vlad Voiculescu și a spus că uneori ei se contrazic. Prim-ministrul are și o explicație: informațiile nu ajung întotdeauna în același timp la ei doi.

Totuși, șeful Guvernului susține că nu este vorba despre tensiuni și că nu are informații despre încălcări ale regulilor din campania de vaccinare.

„În primul rând nu există tensiuni. Da, ne mai contrazicem pentru că informațiile nu ajung întotdeauna la noi în același timp. Sunt câteva lucruri la care țin foarte mult. Campania de vaccinare eu o văd într-un mod pozitiv, nu sunt adeptul măsurilor punitive când vine vorba de o campanie de vaccinare care are ca scop să aibă cât mai mulți oameni vaccinați. În același timp, este adevărat că dacă există încălcări flagrante ale modului în care noi am decis să facem această vaccinare, cei responsabili trebuie să răspundă. Eu până în acest moment nu am primit informații că ar exista așa ceva. Obiectivul nostru este să vaccinăm cât mai mulți români într-o perioadă cât mai scurtă, pe acest lucru ar trebui să ne concentrăm”, a anunțat, sâmbătă, premierul Florin Cîțu.

În ceea ce privește tragedia de la Matei Balș, premierul a dezvăluit faptul că nu a primit raportul de la Ministerul Sănătății. Cîțu a precizat că măsurile vor fi anunțate public după primirea raportului.

sursa:https://www.cotidianul.ro/motivul-neintelegerilor-din-guvern-sunt-cateva-lucruri-la-care-tin/

Proliferează mișcări care discreditează valori, resping religia și se autoproclamă salvatoare. Se demolează statui, la propriu și la figurat, ca și cum trecutul ar fi vinovat de neputințele de azi

 


După ce ani la rând terorismul a deținut capul de afiș al pericolelor, mai recent, pe scena politicii se petrece altceva, tot nefast pentru democrații. Proliferează mișcări care discreditează valori, resping religia și se autoproclamă salvatoare.

Lărgind discuția, observăm că se demolează statui, la propriu și la figurat, ca și cum trecutul ar fi vinovat de neputințele de azi. Se încalcă legitimarea democratică și se desfigurează statul de drept, crezându-se că așa ar fi politica. Se împarte din condei lumea în buni și răi, iar unii forțează parvenirea, lăsând altora plata pagubelor. Se bravează refuzând jurământul pe Biblie. Inși fără realizări, senilizați timpuriu, pretind că lumea începe cu ei. Se dislocă familia și se cheamă la părăsirea tradiției. Se trăiește narcisist și se consideră că “istoria s-a sfârșit” în ceea ce este.

Fiindcă în Introducere în filosofia contemporană (Compania, București, 2014) am dat un tablou al filosofiilor timpurilor noastre, mulți mă întreabă asupra impactului lor în mișcări politice. Caut acum să îl lămuresc, cât mai strâns, în limitele unui articol, considerând doar mișcări caracteristice acestor ani.

Firește, ar fi sarcina unei istorii aduse la zi să examineze ceea ce se petrece. Cum o asemenea istorie este încă de așteptat, în discuția publică abundă impresii, falsuri și optici fragmentare. La nivelul descrierilor demne de încredere, se poate spune, totuși, că se extind aspirații la stoparea abuzurilor, la curmarea corupției, la lărgirea libertăților, la corectitudinea alegerilor, la dreptate și onestitate. Ele se ciocnesc însă de organizări ce par de neschimbat. Spus direct, cultura modernității de azi este străbătută de marea tensiune a întâlnirii dintre aspirațiile alimentate de credința într-un sens al propriei vieți și în funcționarea justă a instituțiilor și datele aspre ale lumii.

Nu putem să nu observăm, din capul locului, că unii ocolesc tensiunea denunțând scripturile religioase, din care se trage de fapt această credință. Imaginea pe care Biblia o întreține, aceea a unei vieți în care te raportezi la o realitate absolută, ce te depășește și-ți cere să fii drept în ceea ce faci și însuflețit de iubire pentru aproapele tău, a ajuns să-i incomodeze pe cei puși pe căpătuire. Să luăm un exemplu din viața României actuale.

Destui concetățeni au fost uimiți de refuzul unor aleși de a jura pe Biblie la intrarea în mandate. Este adevărat, nu mai pare ceva care să oblige. De exemplu, oricine se poate întreba, văzând că “președintele” a jurat pe Biblie și apoi rivalii au ajuns pe mâna “justiției” și a noii Securități: le ce bun, dacă nivelul este acesta? Dar, pentru cetățeanul care suntem fiecare, acest jurământ rămâne cel puțin un indiciu de bună intenție. Un refuzul ca cel amintit denotă însă că nu ar mai fi cazul nici măcar de atât.

Mai mult, un lider parlamentar din România de azi a scris sub semnătură: “Iisus – un copil sărac și provenit dintr-o familie foarte ciudată. Un tată trecut de prima tinerețe și o mamă adolescentă. Apărut în lume fără ca părinții săi să fi făcut dragoste…. Nașterea lui arată extraordinarul, dar și limitele societății în care a apărut” (Iulian Bulai, în “Cotidianul”, 30 ianuarie, 2021). Nu insist asupra inculturii din această reflecție (de fapt mai lungă, ce se poate lectura), nici asupra ignoranței istorice sesizabile. Izbitor este ceva mult mai rău – efortul semnatarului de a disloca însăși credința care-i pretinde omului umanizare.

Se știe prea bine, pe scenă sunt concepții și concepții, filosofii și filosofii. Nu înseamnă că mișcările politice sunt fidele uneia sau alteia. Nu este vorba despre așa ceva, căci s-a intrat, oricum, în era vorbitului fără citit, a perorației paralelă cu faptele și a suficienței făloase. Se poate spune, însă, că unele mișcări politice de astăzi se lasă înțelese și în consecința unor vederi organizate.

Bunăoară, în societatea de peste Ocean, există o dinamică neîntreruptă în consecința “visului American (the American Dream)”. Pe scena actuală sunt însă și mișcări în consecința unor concepții axate pe subminarea democrației, a apelului la revenirea la dreptul natural, a denunțării tradiției întemeiate pe Biblie, a reevaluării corporalității ființei umane în dauna tradiției ce a oferit vieții oamenilor orizonturile spiritualității. Aceste concepții alimentează acum acțiuni pe o scară semnificativă.

Spre avantajul și lauda ei, democrația americană rămâne mereu solicitată de prevederile actelor fondatoare ale Statelor Unite. Deja Declarația de Independență (1776) statuează că toți oamenii au fost creați egali, că ei au fost înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se află viața, libertatea și urmărirea fericirii. Și că, tocmai pentru a asigura aceste drepturi, sunt instituite guvernele printre oameni, care își derivă legitimitatea din consimțământul celor guvernați. Constituția Statelor Unite ale Americii (1787) statuează dintru început promovarea în societate a “bunăstării generale”, care se înțelege ca bunăstare a fiecăruia, și consacră spectrul larg al drepturilor și libertăților.

Și după mai bine de două secole, în Statele Unite s-a reușit ca prevederile actelor fondatoare să fie impulsuri la acțiune, nu literă oarecare. Tocmai președinților le revine să reafirme că fiecare cetățean are în față șanse și să-l invite să le folosească. Tema lui Thomas Jefferson (1801, 1805), de pildă, era chiar aceea să arate că „interesele noastre față de alte națiuni și indivizi, calculate în mod sănătos, vor fi întotdeauna inseparabile de datoriile noastre morale” (John Grafton, James Daley, eds., 28 Great Inaugural Addresses. From Washington to Reagan, Dover Publications, New York, 2006, p.13). James Madison (1809) a adus în față tema justiției, plecând de la nevoia de „a păstra în deplina lor energie prevederile salutare în materie de drepturi private și personale” (p.29) și de a integra democratic cetățenii. James Monroe (1817) a dat prioritate exercitării „drepturilor” ca și condiție a „libertăților” (p.26). Iar exemplele pot continua.

Dar atunci când drepturile și libertățile, și aspirațiile pe care le întrețin, sunt luate nu în cadrul institutional și istoric, ci ca ceva direct, „libertin”, cum se mai spune, se poate ajunge la derapaje. Supralicitată – cum a și fost nu demult, în împrejurări precum moartea unui cetățean de culoare sub apăsarea genunchilor unui polițist sau, mai recent, punerea la îndoială a rezultatului alegerilor prezidențiale – democrația are dificultăți chiar și în America.

Se pot discuta, firește, influențe asupra mișcărilor de peste Ocean. În timp, și aici și-au găsit loc, nu neapărat și pondere, extremisme – nici trozkismul și nici nazismul nu lipsesc. Dar geografia ideilor este, totuși, aparte în America. În fapt, orice curent de gândire care a venit pe solul Statelor Unite a căpătat relevanță asumându-și fundamentele acestora. Ele sunt totdeauna mai „tari” decât ceea ce vine din restul lumii. Spus simplu, mișcările din America sunt mai curând ale Americii înseși.

Să privim dincoace de Ocean. Astăzi, se ia prea puțin în seamă observația lui Max Weber (Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus, 1904-1905) că societatea modernă, rezultată din inițiativa muncii pentru a obține semnul alegerii tale de către Dumnezeu, antrenează cu sine economia în forma întreprinderilor cu profit, expansiunea cunoașterii în serviciul producerii și ajunge să măsoare totul prin productivitate. Ceea ce urmează, însă, continua celebrul sociolog, este „birocratizarea” vieții, încât „copacii libertății nu vor mai crește până la cer”. În societate se va instala o „carcasă tare ca oțelul (ein stahlhartes Gehäuse)” a supunerii. „Nimeni nu știe încă cine va locui în această carcasă și dacă la capătul acestei uriașe dezvoltări vor fi cu totul noi profeții sau o renaștere puternică a vechilor idei și idealuri, sau, dacă niciuna dintre cele două, o împietrire mecanizată, cu un fel încrâncenat de a-se-da-important”. Modernitatea va produce „specialiști fără spirit și oameni ai plăcerilor fără inimă” pe o scară nouă, în timp ce fervoarea religioasă se va fi stins.

Discipolii lui Max Weber au privit diferit situația. Georg Lukacs a pus faptele în seama “proprietății private” și a prevalenței “mărfii” și a “valorii” abstracte, din Capitalul lui Marx, și a girat abordarea curmată în 1980-90, odată cu cotitura istorică din Europa Centrală și Răsăriteană. În schimb, Carl Schmitt a fost șocat de faptul că, odată cu industrializarea, cu comercialismul, cu secularizarea, credința pierde teren. Percepția lui era aceea că, slăbind credința, acțiunile oamenilor devin și mai rele decât erau în urma laicizării – ele devin cinice.

Așa stând lucrurile, Carl Schmitt nu a mai văzut viitor pentru democrație. Într-o lume ce se brutalizează, democrația pierde. El a și elaborat “decizionismul” – concepția după care este legitim ceea ce stabilește cel care are mijloacele de a decreta starea excepțională (pe larg, în A. Marga, Justiția și valorile, 2020). Carl Schmitt a conceput trecerea de la democrație la dictatură prin referendum și a configurat “dictatura plebiscitară a Führer-ului (plebiszitäre Führerdiktatur)”. El a lansat înțelegerea agresivă a politicii, ca “distincție între amic și inamic”, și a socotit “mișcarea străzii ca sursă de drept”.

Tezele acestea, la care s-au adăugat recomandarea lui Hjalmar Schacht de a-i contesta orice merit rivalului politic și metafora „ciumei”, creată de Goebbels, nu numai că au servit ascensiunea lui Adolf Hitler și au împins în criză adâncă Europa timpului. Acestea au revenit neașteptat în politici actuale. În România, de pildă, mișcările de stradă ale anilor 2016-2019 și, mai ales, inși ajunși „președinți”, dar lipsiți și de cultură și de suport real în populație, au reactivat asemenea teze. Ele se și văd în rezultatele ultimilor șaisprezece ani – nu s-a rezolvat nimic esențial în societate, dar s-a degradat aproape orice.

După ce, ca optică juridică, Carl Schmitt a pus statul la dispoziția Führer-ului, ceea ce a ruinat Germania și alte state, Leo Strauss a propus să se ia în serios “dreptul natural” care este la baza statului modern (Natural Right and History, 1953). Numai astfel statul modern ar mai putea fi salvat. Leo Strauss a pledat pentru a restabili, pe fondul istorizărilor, de la dreapta și de la stânga, care se revendicau din “dreptul rațional” și care au umplut viața politică după războaiele mondiale, “dreptul natural”. Margaret Thatcher și Ronald Reagan au aplicat rețeta și au creat curentul neoconservator, ce continuă până azi.

Leo Strauss a criticat necontenit devierile de la “dreptul natural”. Numai că trebuia plătit un preț pentru exclusivismul acestuia – preț de care el a fost conștient. Acest preț era considerarea statului ca ceva ce întrece puterile oamenilor – plastic spus, admiterea statului ca un fel de Leviathan greu controlabil. Astfel, însă, statul devenea rigid, iar societatea nu mai putea fi inclusivă. Se creau, totodată, premise pentru acea mișcare încrezătoare în sine, care avea să ajungă să nu mai priceapă pierderea de alegeri. Și care avea să fie invocată de grupuri ce atacă clădiri simbol al modernității.

O răspândire a vederilor marcate adânc de subiectivitate se constată însă pretutindeni în modernitatea târzie. Neîndoielnic, Martin Heidegger le-a dat forma vizionară cea mai elaborată. El a preconizat asumarea de către fiecare om a sensului propriei vieți, chemând individul, așa cum se poate citi în Ființă și timp (1927), “să se proiecteze pe sine (sich-entwerfen)” plecând de la conștientizarea ineluctabilei finitudini a vieții sale. Mai târziu, în prea puțin cunoscuta, a doua sa scriere majoră, Contribuții la filosofie (1936-1938), tot Heidegger a plasat ființarea umană în istorie și a privit-o din punctul de vedere mai larg al “istoriei ființei (Seinsgeschichte)”. În Caietele negre (1931-1959) acest curs a fost întărit până la a sugera înlocuirea tradiției bazate pe Biblie. Heidegger a și scris: “Eu nu sunt creștin, și doar pentru aceea că nu pot fi.

…Gândirea însăși este prăpastia pentru credință. …nu există gândire creștină care să fie gândire” (GA 97, p.199). Formula sa finală, „numai un Dumnezeu ne mai poate salva”, citată adesea, a derutat, de fapt, cititorii, căci Heidegger vorbea în cele din urmă de Dumnezeu, dar de un “alt Dumnezeu”, din afara tradiției biblice.

La Heidegger este, de fapt, un “anti” mult mai adânc decât antimodernismul, antiamericanismul, antisemitismul, care sunt ușor identificabile. La el este un “antibiblism” sinonim cu păgânismul. Iar acesta face deja prozeliți pe scena politicii – azi destui inși, mai mult sau mai puțin informați, socotind de bon ton să pună sub semnul întrebării și să respingă tradiția axată pe Biblie.

„Am împărțit regimurile – scrie George Soros (în Project Syndicate, 1 ianuarie 2017) – în două categorii: cele în care poporul își alege liderii, care ar trebui să aibă grijă de interesele electoratului, și cele în care liderii își manipulează electoratul pentru a-și urmări propriile interese. Sub influența lui Popper, am numit prima categorie și pe cea de a doua ”. Prozeliții acestei optici au început să împartă lumea în categorii – unii din interese precise, alții aflându-se în treabă.

Oricine poate să observe, însă, că „lideri care își manipulează electoratul pentru propriile interese” sunt și în regimuri „deschise”, pe care George Soros le agrează, nu numai în cele pe care el le incriminează. Iar Karl Popper, care este luat drept reper, a gândit, într-adevăr, cum să împiedice autoritarismul și dictaturile. El a apărat „societatea deschisă” – ceea ce este de salutat oricând. Numai că, trebuie adăugat, Karl Popper nu a preluat ceea ce trăiesc efectiv oamenii, mai ales când și în „societatea deschisă” apar derapaje. Și nu a indicat mijloace pentru a apăra „deschiderea” societății față de demoni ce pot fi lăuntrici.

Din Karl Popper se inspiră azi, desfigurându-l în multe privințe, mișcări care vor să controleze țări întregi stabilind din condei cine este bun și cine este rău. Activiștii lor, cum se vede cu ochiul liber îndeosebi în Europa Centrală și Răsăriteană, acuză corupția, după ce nimeni nu-i întrece în fraude și corupție. Ei vor să conducă țări, fără să fi avut vreun merit în serviciul public. Mijloacele lor sunt, din capul locului, străine de democrație.

Ele devin și mai străine când se pun sub tutela „globalismului”. Acesta este, trebuie menționat, altceva decât „globalitatea”, care a devenit cadrul vieții moderne, și decât „globalizarea”, care este o politică economică. „Globalismul” este o ideologie – anume ideologia care, sub pretextul universalizării de valori, precum adevărul, libertatea, dreptatea, încurajează nu lărgirea aplicării acestor valori, ci plasarea la decizii a unor inși fără relief și merite, simple instrumente emanate din zone obscure.

Din nefericire se ia puțin în seamă avertismentul celor care au conceput tranzițiile de la autoritarism la democrație (Guillermo O’Donnell, Philipp C.Schmitter, Tentative Conclusions about Uncertain Democracies, 1986). Aceștia au avertizat că cine folosește mijloace ale demantelării autoritarismului pentru a democratiza, ajunge să împiedice tocmai democratizarea. Ceea ce se confirmă din plin. Democratizarea se poate face numai democratic. Nu există altă cale!

Oarecum la capătul cercetării sale a societății moderne, Michel Foucault a examinat sistemul penal, oprindu-se asupra schimbării înregistrate la începutul secolului al nouăsprezecelea, prin trecerea de la administrarea supliciului, la închisoare (Surveiller et punir, 1975). Schimbarea, argumenta el, nu s-ar datora respectului crescut pentru „umanitatea“ inculpaţilor, ci s-ar explica economic: scade costul pedepsei, fără ca, în acelaşi timp, forța ei de descurajare să se diminueze. Pe de altă parte, această schimbare din dreptul penal nu este, după Michel Foucault, decât promovarea unei „strategii“ prin care „puniţia şi represiunea“ se lărgesc și devin „coextensive societăţii“. Rezultatul ar fi o „societate disciplinară“, dar una în care „individul însuşi e fabricat cu grijă”. El este “fabricat” deja la nivelul corpului său printr-o anumită direcționare a exprimărilor și energiilor sale.

Mișcările care țintesc la o „eliberare a corpului” și la ieșire astfel din morala tradițională a relațiilor umane, fie și în dauna rațiunii și spiritualității, îl au, de fapt, ca inspirator ultim, pe Michel Foucault. În optica sa, valorificarea neregizată a corpului este calea cea mai bună pentru ca oamenii să scape de ampriza societății asupra lor.

Mai intră în joc aici și anarhismul, al lui Bakunin sau, măcar, al lui Kropotkin, și propunerea de „dezlimitare a moravurilor”, a lui Wilhelm Reich. Acestea nu sunt, însă, filosofii, ci mai curând recomandări de acțiuni, dacă nu cumva simple improvizații ale unor gupuri minoritare. (Andrei Marga, fragment din studiul Mișcări politice și filosofii de azi, în curs de publicare).

sursa:https://www.cotidianul.ro/miscari-politice-si-sursele-lor/

Uniunea Europeană a fost umilită, domnul Borell ar trebui să facă un pas în spate

 


Într-un interviu exclusiv pentru DC News, analistul de politică externă Andrei Vlășceanu a vorbit despre vizita înaltului reprezentant al Uniunii Europene, Joseph Borrell, la Moscova și despre expulzarea a trei diplomați europeni:

„Domnul Joseph Borell, înaltul reprezentant pe politică externă și securitate al Uniunii Europene, pe un mandat foarte neclar, pentru că nu s-a înțeles care a fost mandatul domniei sale pentru a ajunge la Moscova, s-a întâlnit cu Lavrov și chiar cu Putin.

A fost un acord la nivelul Consiliului Afacerilor Externe, unde se întâlnesc înaltul reprezentant al UE cu miniștri de externe, automat și cu Bogdan Aurescu, ministrul Afacerilor Externe din România. S-a plecat cu acest mandat, vedem că există tot felul de semnale din cadrul Parlamentului European, mulți dintre europarlamentarii noștri transmițându-i lui Borell să nu se ducă în această vizită, iar Moscova a profitat de această naivitate a lui Borell și a arătat următoarele lucruri.

1. Moscova nu ascultă decât de forță;

2. Moscova va acționa tot timpul în forță, nu a avut nici cea mai mică problemă să expulzeze cei trei diplomați a trei state membre ale UE;

3. Joseph Borell a arătat faptul că politica externă a Uniunii Europene lipsește cu desăvârșire, ea nu există decât pe hârtie și nu are instrumente necesare de aplicabilitate", a spus analistul;

Înaltul reprezentant al UE a fost umilit

"S-a văzut acest lucru și în Orientul Mijlociu în criza refugiaților, s-a văzut și în diferitele negocieri referitoare la Siria, faptul că UE nu are un statut de putere internațională. Din acest punct de vedere, Rusia a profitat de această oportunitate încât l-a umilit pe înaltul reprezentant al Uniunii Europene, iar Rusia a mai transmis și un al patrulea mesaj.

4. Nu tratează cu Uniunea Europeană, pe ea o interesează să lucreze strict cu statele naționale. Acest lucru s-a văzut inclusiv după criza din Ucraina, după anexarea ilegală a Crimeei și începerea războiului din Donbass. Rusia nu discută cu aceste organizații, nu o interesează aceste formule de discuție, pe ea o interesează să trateze de la egal la egal cu statele. Aceste lucruri trebuiau să fie cunoscute de către înaltul reprezentant, să le aibă în mapa de lucru atunci când a plecat în Federația Rusă;

Uniunea Europeană a fost umilită, domnul Borell ar trebui să facă un pas în spate, iar în orice fel de discuție pe care o ai cu Federația Rusă nu trebuie decât să pleci dintr-o poziție de forță și să aplici forța în aceste negocieri. Singura forță pe care UE o poate aplica sunt sancțiunile. Foarte multe produse, și aici mă refer la gaz, la petrol, la metale, ajung pe piața europeană, foarte dinamică, foarte puternică și foarte bogată în resurse financiare necesare pentru Federația Rusă. Aici este un punct nevralgic, aici trebuie acționat cu tărie“, a conchis Vlășceanu.

sursa:https://www.dcnews.ro/diplomati-expulzati-din-federatia-rusa-vlasceanu-uniunea-europeana-a-fost-umilita-moscova-discuta-doar-cu-statele-nationale_800282.html

Timpul se termină pentru americani

 


Mohammad Javad Zarif, ministrul iranian de Externe, a cerut Washingtonului să acționeze rapid pentru a reveni la acordul nuclear din 2015, subliniind că legislația adoptată de parlament obligă guvernul să-și întărească poziția nucleară dacă sancțiunile SUA nu vor fi ușurate până pe 21 februarie. Totodată, ministrul de Externe s-a referit și la alegerile din Iran din iunie. Dacă va fi ales un președinte puternic, acest lucru ar putea periclita în continuare acordul.

"Timpul se termină pentru americani, atât din cauza proiectului de lege parlamentar, cât și a atmosferei electorale care va urma Anului Nou iranian", a spus Zarif într-un interviu pentru ziarul Hamshahri. Noul an al Iranului începe pe 21 martie. Parlamentul, dominat de persoanele puternice, a adoptat legislația care stabilea un termen de două luni pentru relaxarea sancțiunilor, precizează Reuters.

Administrația președintelui Joe Biden caută modalități de a restabili acordul nuclear pe care Iranul l-a semnat cu puterile mondiale, dar a fost abandonat în 2018 de fostul președinte Donald Trump, care a restabilit sancțiunile. Luna trecută, Iranul a reluat îmbogățirea uraniului la 20% - un nivel pe care l-a atins înainte de acord.

sursa:https://www.dcnews.ro/principalul-diplomat-iranian-ii-cere-lui-joe-biden-sa-revina-la-acordul-nuclear-timpul-se-termina-pentru-americani_800289.html