Finalul săptămânii trecute a complicat ecuația alegerilor din Statele Unite. A murit judecătoarea Ruth Bader Ginsburg de la Curtea Supremă a SUA. Mandatele judecătorilor de la Curtea Supremă sunt pe viață, iar magistrații sunt numiți de președintele SUA. Fiecare președinte are astfel puține șanse de a-și pune amprenta asupra celei mai înalte instanțe americane. În acest moment, sunt patru judecători conservatori și patru liberali la Curtea Supremă. Donald Trump are ocazia să încline balanța; el a numit până acum doi judecători la Curtea Supremă – Neil Gorsuch și Brett Kavanaugh. Îl va numi și pe al treilea?
Posibila ”lovitură constituțională” în SUA
Trump spune că va iniția audierile și are deja o favorită – conservatoarea Amy Coney Barrett, 45 de ani. Republicanii din Senat, camera care confirmă nominalizarea, îi cer președintelui să numească repede judecătorul. De cealaltă parte, democrații cer ca numirea să se facă după alegerile prezidențiale și pentru Congres (unde au prima șansă). Nu trebuie uitat însă că înaintea alegerilor din 2016 a murit judecătorul conservator Antonin Scalia; președintele Obama a spus că va face o nominalizare, democrații din Senat au făcut presiuni, însă nominalizarea i-a revenit în cele din urma președintelui Trump.
Istoria se poate repeta, însă decesul unui judecător de la Curtea Supremă complică lucrurile mult mai mult acum decât în 2016. Cum mandatul este pe viață, o nominalizare făcută de Trump poate înclina balanța în această instanță pentru mulți ani. Apoi, dacă Trump nu face o nominalizare, Curtea va rămâne în configurație pară, 4:4, și în această formulă ar trebui să judece niște alegeri prezidențiale cu vot masiv prin corespondență care au toate șansele să fie contestate.
Iar apoi apare amenințarea democraților cu ceea ce fostul senator și guvernator al statului New Hampshire numea ”lovitură constituțională”. În cazul în care Trump numește un judecător, democrații nu exclud să majoreze numărul judecătorilor de la 9 la 11, urmând ca președintele Biden să numească aici liberali și progresiști care să copleșească voturile conservatoare. Deja apelurile la această ”lovitură” sunt tot mai puternice din partea aripiii progresiste a Partidului Democrat. Ultimul care a avut o inițiativă similară a fost Franklin Delano Roosevelt, pentru a scăpa de opozița Curții Supreme împotriva New Deal. Nu în ultimul rând, lidera democrată Nancy Pelosi nu a exclus total posibilitatea inițierii unui impeachemnt împotriva lui Donald Trump, chiar înainte de alegeri, dacă va numi un judecător la Curtea Supremă.
Global Times: Să lovim puternic într-un lacheu al SUA pentru a trimite un mesaj
La o zi dupa decesul de la Curtea Supremă ce complică și mai mult alegerile din SUA, s-au complicat lucrurile și în strâmtoarea Taiwan. Avioanele militare chieze au intrat în spatiul aerian taiwanez. Aviația taiwaneză a reacționat ridicând avioane de la sol. Cotidianul chinez Global Times a avertizat că președintele Taiwanului va fi ”nimicit” dacă face vreun pas greșit. ”Dacă nu vom avea de ales decât războiul, atunci să evităm un conflict cu SUA. Dar putem să lovim puternic într-un lacheu al SUA pentru a trimite un mesaj”, arată cotidianul chinez. Pentru strategii militari se pune problema când SUA ar urma să intervină în sprijinul aliatului informal Taiwan. În acest moment, în Congresul SUA se pregătește o lege care să oblige SUA să apere Taiwanul, dacă este atacat. Din nou, rămâne de văzut ce se va întâmpla cu acest proiect dacă alegerile vor fi câștigate de Joe Biden și democrați.
Mutându-ne mai la nord, în înălțimile din Himalaya, unde continuă confruntarea surdă dintre forțele indiene și chineze, presa indiană speculează că Beijingul va ataca India în noiembrie, în ziua alegerilor din SUA sau de Crăciun. Presa indiană exagerează deseori cu asemenea scenarii, însă nu este exclus ca SUA să fie puse în situația de a lua o grea decizie strategică și militară înainte de potențială venire la putere a administrației Biden.
Iranul mizează pe nouă ”Criză a Suezului”
Până atunci, SUA continuă să impună sancțiuni Iranului, sancțiuni pe care niciun aliat al Americii nu le acceptă formal. Washingtonul susține că Iranul poate produce material fisionabil pentru arma atomică până la finalul anului (din nou aproape de data alegerilor) și cooperează cu Coreea de Sud pentru a construi un vector balistic pentru presupusa bombă.
Iranul adoptă exact strategia aliaților SUA din alte spatii, din Venezuela sau chiar Belarus, unde opoziția forțează mâna guvernelor până la limită, pentru a le obiga să facă prima mișcare greșită. Teheranul ia în calcul escaladarea crizei cu Statele Unite, considerând că, având China și Rusia in spate, ba chiar și interese economice ale UE, ar putea forța America să facă un pas în spate. În viziunea iraniană, aceasta ar fi o nouă ”criză a Suezului”, victima urmând a fi SUA, nu Marea Britanie (care și-ar putea lua chiar o revanșă în acest fel în fața Washingtonului).
Evaziunea de mii de miliarde nu mai are loc pe prima pagină
Intrarea în noua săptămână s-a făcut cu știrea scurgerii de documente care arată cum sistemul bancar american a fost folosit pentru tranzacții ilegale de 2.000 de miliarde de dolari, din 2000 până în 2017. Au fost implicate bănci precum JPMorgan, HSBC, Deutsche Bank și multe alte numeri mari, care au continuat să facă tranzacții în SUA chiar și după ce au fost avertizate de autorități că ar putea fi ilegal. Cine a profitat? De la consultanți corupți și clienți evazioniști, până la grupări teroriste. Știrea aceasta ar fi trebui să aibă un impact mai mare decât deja celebrele Paradise Papers, Panama Papers, LuxLeaks sau SwissLeaks. De ce? pentru că scurgerea de informații nu venit acum de la o singură companie de consultanță (Applebay, Mossack Fonseca sau PricewaterhouseCoopers, în cazurile precedente). Acum, documentele vin de la mai multe bănci. Faptul că știrea aceasta nu a făcut valuri arată cât de mult s-a obișnuit publicul occidental și nu numai cu corupția și evaziunea în rândul așa-ziselor elite politice și financiare.
Contramăsuri chineze la sancțiunile SUA
Și tot începutul de săptămână a venit cu anunțarea contramăsurilor Chinei la sancțiunile americane impuse după noua lege a securității nationale din Hong Kong, care amenință principiul ”o țară, două sisteme”. Ca lucrurile să fie cât se poate de limpezi, Beijingul a început să insiste ca în conducerea tuturor firmelor private importante din țară să fie membri ai Partidului Comunist. Nu știm dacă aceasta este o reacție la prezența în mai toate consiliile de administrație ale companiilor din complexul militaro-industrial din SUA a unor foști diplomați, generali, agenți ai serviciilor secrete și alți înalți oficiali. Apoi, Beijingul a avertizat că va interzice accesul pe piața chineză mai multor companii și bănci occidentale. Ironia este că o bancă britanica (HSBC – Hong Kong and Shanghai Banking Corporation) apare și pe lista sancțiunilor chineze, și pe cea a sancțiunilor SUA, acuzată că a sprijinit China. Iată, din nou, o temă spinoasă în relatia dintre Washington și Londra.
O Europă paralizată
Am văzut ce s-a întâmplat în ultimele trei zile în SUA, în China. Ce face însă Europa, cea care, așa cum rezultă din discursul despre ”Starea Uniunii” al Ursulei von der Leyen, vede în criza pandemiei numai oportunități pentru a se afirma pe plan mondial? Ei bine, Uniunea Europeană are o criză politica la granițele sale, în Belarus, mai are o criză în Estul Mediteranei, între Grecia și Turcia, și un program de refacere economica negociat cu greu, de 750 de miliarde de euro. Însă UE se bâlbâie încontinuu. Nu va putea veni cu un răspuns în fața liderilor opoziției din Belarus pe care îi susține, pentru că Cipru a blocat orice sancțiuni împotriva regimului Lukașenko. De ce? Pentru că aceasta este moneda de schimb pentru ca UE să adopte o poziție anti-turcă și pro-greacă în disputa din Mediterana. Or, aici o asemenea poziție nu poate fi adoptată pentru că Germania are propriile interese legate de Turcia și imigranții care stau să vină în Europa la un semn al lui Recep Erdogan. Cât privește programul de relansare al economiei UE, Banca Centrală Europeană a arătat că dorește să revizuiasca greu negociatul acord. Pentru a nu mai spune că îngrijorătoarea creștere a noilor cazuri de covid-19 în Spania sau Franța readuce spectrul unor noi stări de urgență. Această paralizie a UE la nivel practic face ca discursul lui von der Leyen să pară rupt de realitate.
sursa:https://www.cotidianul.ro/china-loveste-in-lacheii-sua-decizii-grele-pentru-trump/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu