Nicuşor Dan e convins că atacurile contra sa au în spate o regie coordonată de Gabriela Firea. Chiar dacă n-ar fi aşa (nu ştiu, poate e), aşa îi impune paranoia politică să gândească. Nu-i trece prin cap lui Nicuşor că ar putea exista destui dezvoltatori imobiliari supăraţi din pricina litigiilor provocate de ONG-urile sale?
Acestor oameni de afaceri, unii cam interlopizaţi, Nicuşor Dan n-ar îndrăzni să le spună „panarame”. Unor femei le-a spus aşa. I-a ieşit arama balcanică prin obraz? Sigur i-au plecat câteva voturi din Balcani. Aici, în Balcania, ipocrit au ba, ţinem să fim respectuoşi cu femeile. Nu prea suntem respectuoşi cu animalele. În schimb, oengistul Nicuşor apără tot felul de vietăţi în contra intereselor dezvoltării imobiliare din Bucureşti, şi anume o face într-o „cruciadă” care te obligă să te întrebi dacă nu cumva drepturile animalelor au fost create şi pentru ca asasinii economici profesionişti să aibă în trusa lor de unelte posibilitatea de a sabota dezvoltarea din unele ţări spre a apăra pârşul de pădure, broasca verde şi aşa mai departe. Numeroase echipe sorosiste sunt specializate în exploatarea pe scară largă a oportunităţilor oferite de aceste drepturi pentru non-persoane.
Câte din cele 400 de procese deschise de Nicuşor Dan în Bucureşti au la baza litigiilor pe care pretind că le constată chestiuni de apărare a animalelor? Mai bine de jumătate. Cercetaţi deciziile judecătoreşti.
I-ar spune Nicuşor Dan broscuţei verzi „panaramă”? Doamne fereşte! Ar trebui să se dea în judecată pe sine dacă ar comite această… blasfemie.
S-ar prea putea să nu producă efecte electorale flagranţa juridică a dezvăluirilor recente despre ceea ce pare a fi o fabrică de escrocherii condusă de Nicuşor Dan. Dar vorba „panaramă” ar putea să producă. Multe femei pesediste care au trecut într-o stare de lehamite (pe care o numim absenteism) vor ieşi din pasivitate pentru a pedepsi această mârlănie.
Dacă aşa se va întâmpla, ar fi o poveste exemplară despre mobilizarea noastră emoţională pentru votare. Votăm democratic, adică în cunoştinţă de cauză, dar numai dacă avem o cauză uşor de pus la suflet. Proiecte? E greu să le înţelegi. Jigniri inadmisibile? Asta da.
Cum s-ar putea numi o astfel de democraţie? Propun să nu-i dăm nume, ci să o considerăm o jignire inadmisibilă a democraţiei adevărate.
Corupţia e o temă elitistă, greu de înţeles dacă nu e vopsită ca propagandă. Escrocheriile mari sunt sofisticate. Nici occidentalii nu mai reacţionează ca altădată la inegalităţile subtile. Peste tot, nivelul discernământului coboară prăpăstios. Această dihanie nu e ajutată să devină mai subtilă. Dimpotrivă. Sunt pe drum zilele când spiritul public nu se va mai mobiliza decât pe teme de telenovelă (la noi, de manea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu