Am înțeles că noul primar ales al Timișoarei, se mai gândește dacă va face demersuri să aplice pentru cetățenia română. Că poți să candidezi pentru o demnitate publică în România, fără să fii cetățean român, atâta vreme cât nu există legiferată cetățenia europeană, asta mi se pare o noutate în ordinea destabilizării în totalitate a statului român.
Demnitarii publici depun un jurământ nu numai față de entitățile pe care le reprezintă, ci față de statul român. Oricât ar fi de avansat sub aspect comunitar dispozitivul legislativ al României, acesta nu poate acoperi pe cel legat de regulile existente privind cetățenia. Primarul Timișoarei, mai mult decât stimabil sub aspecte socio-intelectuale, ar fi trebuit să aplice pentru cetățenie înaintea candidaturii electorale, având în vedere ca aceasta nu se obține în regimul obținerii unui bilet de avion spre Berlin, și are obligații și consecințe juridice.
Dacă legea română a mandatului permite o asemenea situație, ne aflăm în fața reformării întregului sistem public, care se află situat într-un context neconstituțional. Cetățenia română, prin cazul noului primar de la Timișoara, devine inadmisibil o formalitate, chiar dacă legea permite o asemenea situație cu consecințe grave asupra perspectivei statale.
Cert este un fapt. Primarul Timișoarei ar trebui de îndată să facă demersurile pentru acordarea cetățeniei române, calitate pe care nu știm dacă o poate dobândi.
Nu cred că interesele comunităților locale din România pot fi încredințate unor persoane, care în situații la limită, nu pot răspunde în fața legii, având în vedere lipsa capacității statului român de a-i avea în juridiscție.
Până la admiterea cererii de cetățenie, promițătorul primar al Timișoarei ar fi mai prudent să se autodeclare și să se considere manager ales al orașului de pe Bega. Ar fi în ordinea respectului de sine și, în principal, al României.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu