Impardonabil, musiu, strigă Gigi Ostropel, mișelul, gata, gata să ne ia la bătaie, uite, oceanul ne dă târcoale, calota glaciară se topește și noi ne tâmpim cu schizofrenia Secolului 21! Care să fie aceea, întreabă Gina Rântaș, sulemenindu-se în văzul lumii. Impardonabil, domnule, zice Tătărăscu Pătrunjel, ieșind, de undeva, de sub teascul istoriei noastre zăpăcite. Impardonabil e un cuvânt meșteșugit, îl foloseau pe la 1920, așa să știi, acum toți îți zic, în dungă, cu drag, OK, fată, mă leși, mișto, cum e cu tine, baliverne lingvistice, așa să știi.
Alde Morcov, Frențiu Morcov, vine și el mai în față, zicând că Era Vălurită ne face chiftea, uite-așa zice, chiftea, cu poftă, cu drag, moare de poftă, și noi pe lângă el. Asta e, peneliștii, pesediștii, uneperiștii, useliștii, ecologiștii, useriștii, pedeliștii, toți grămadă, fură de sting din averea poporului și puțin le pasă lor că nu știu ce energie necunoscută, venită din hăul oceanic al universului, stă gata, gata să ne facă, zău așa, chiftea.
O mare chiftea. Păi, nu-i așa, iese, din noi toți, o chiftea gigantică din miliarde de oameni, toți nebuni, toți zăpăciți, toți aiuriți, ce să mai vorbim. Dar e impardonabil! Schizofrenia virusologică din Secolul 21 e echivalentă cu schizofrenia vrăjitorească din Evul Mediu, trage o concluzie abruptă domnul profesor Mărculescu care se așează chiar acum în fața mea la o cafea.
Zi, domnule scriitor, de ce nu porți mască, nu te juca, e impardonabil. Impardonabil e să trimiți românii la cules de sparanghel în Germania în plină situație de urgență, sau ai uitat cumva. Impardonabil, da, zice Gigi Ostropel, așezându-se și el la o cafea.
Chelnerul iese din cafenea, se stropșește la noi, și strigă, împielițatul, mai distanțați, că acuși chem poliția să vă amendeze. Impardonabil, ce neobrăzare, zice Tinel Castravete, ieșit cu greu din înghesuiala de la metrou. La metrou înghesuială, fără distanțare socială, ce comedie nenicule!? Impardonabil! Iar Iohannis nu vede?
Iar Iohannis nu aude oceanul care ne înconjoară din toate părțile, războaiele, fărădelegile, boala cea adevărată, ranchiuna, potlogăria, neamprostia? Impardonabil! Impardonabil! Impardonabil! Geta Scrob, și sulemenită foarte, ne zice nu știu ce dandana despre situația din Belarus. Impardonabil! Democrația e în mare pericol! Fraților, stihiile acvatice ne pândesc pe toți! Impardonabil! Da, zice Mișu Caimac, dedându-se la o pompadură filozofică în contra racilelor societății.
Se aude ca la Teatrul Național e mare inundație. Dar guvernului nu-i pasă. Impardonabil! De unde vine apa? De unde vine apa de la Teatrul Național? Nimeni nu știe, mucles. Apa vine la vale, crește, se ridică, ia cu ea tot ce prinde-n cale, oameni, automobile, covizi, guvizi, măturători, un taximetrist cherchelit, un vardist îmbrobodit! Apa-și face de cap cu noi! Impardonabil! Se aude un glas ciudat prin genunea de ape, ce glas dogit, disperat, apocaliptic, impardonabil de apocaliptic! Liniște! Liniște! Liniște!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu