12.22.2020

”Este un faliment sanitar și un naufragiu politic. Am fost închiși în numele ordinii sanitare. Apoi, în numele statului de drept, i-am eliberat pe teroriștii ucigași.

 



Philippe de Villiers a fost deputat în Adunatea Națională a Franței și deputat european. A fost secretar de Stat la Cultură în timpul președinției lui Francois Mitterand. A înființat partidul Mișcarea pentru Franța, o formațiune conservatoare, cu accente eurosceptice, care a supraviețuit până in 2018. Revista The Economist îl cataloga, în urmă cu mai bine de două decenii, drept un ”efemer monarhist catolic”. De Villiers a acordat un interviu publicației Valeurs Actuelles, vorbind despre criza pendemiei, islamismul din Franța și clasa politică actuală.


Valeurs Actuelles: Anul 2020 va fi marcat de carantină și revenirea terorismului. Cum judecați acțiunile guvernului?


Philippe de Villiers: Este un faliment sanitar și un naufragiu politic. Am fost închiși în numele ordinii sanitare. Apoi, în numele statului de drept, i-am eliberat pe teroriștii ucigași. Bilanțul crizei sanitare este copleșitor. E suficient să-i ascultăm pe analiștii axați pe Germania, care au dat verdictul. Acum, sunt 22.000 de morți la 80 de milioane de locuitori în Germania, cu o recesiune economică de 5,5%. În Franța, sunt 58.000 de morți la o populație de 67 de milioane de locuitori, cu o recesiune anunțată de 11%. Comparația spune tot: pe plan sanitar, este un eșec; pe plan economic, este o dramă; pe plan uman, este un scandal…


Incapacitatea guvernanților, cei care trebuiau să ducă, sub ordinele lui Macron, două războaie, a devenit un flagrant delict de incompetență. Această incapacitate în tratamentul diferențiat a doi viruși, coronavirusul și virusul islamist. Primul ne aduce în prim-plan securitatea sanitară: pentru a proteja populația de acest inamic viral, sub lozinca ”suntem în război”, am ales să ne izolăm la domiciliu și să inventăm faimoasa frontieră domestică. Am excelat la aceste măsuri liberticide până la a-i apostrofa pe simplii trecători, am distrus economia, am distrus țesutul conjunctiv al Franței industriale. Toata lumea va înțelege că protecția sanitară a fost considerată mult mai importantă decât toate libertățile noastre.


În fața celuilalt virus – virusul islamist -, care ne prezintă o adevărată agresiune invazivă, am refuzat să luăm măsuri din domeniul războiului, pe motiv că ele pot fi considerate liberticide de către maniacii justiției. Astfel, nu ne-am atins de reunificarea familiilor și nici de 500 de moschei islamiste. Am negat existența unui lanț cauzal fatal, că imigrația este patul germinativ al islamismului, care este patul germinativ al terorismului. Nu ne protejăm frontierele externe, tratăm cu sfințenie dreptul de azil… Franța a devenit placa turnantă planetară a asasinilor civilizației.


 Vreți să spuneți că măsurile împotriva virusului nu sunt necesare?


Suntem la a doua închidere a țării și imediat va veni a treia. Ce ați spune despre un chirurg care v-ar redeschide pentru a patra oară abdomenul pe care l-a cusut deja de trei ori, pentru aceeași operație? Totul se bazează pe o minciună prin omisiune: autoritățile știu că nu au paturi de terapie intensivă, pentru că bugetul social se duce în altă parte. Tratăm toata sărăcia planetei și nu avem bani să investim într-un spital din Franța. În plus, Bruxellesul ne spune că trebuie să facem „restructurări”. Ne-am supus.


Suntem guvernați de o bandă de amatori: titlul din Die Zeit este corect – trăim într-un Absurdistan. Absurdistanul nu este doar birocrația sanitară, ci faptul că luăm un baros pentru a strivi o muscă. Autoritățile noastre au preferat absurdul. Este absurdă tentația igienismului de stat care îi aduce pe savanți la putere – de acum se pare că politicienii fac medicină, iar medicii fac politică. Este absurd primatul supraviețuirii în fața vieții. Este absurdă izolarea generalizată a celor sănătoși. Spunem uneori că izolarea este de inspirație medievală însă e fals. In Evul Mediu erau izolați cei bolnavi, puși în carantină și în lazareturi. Astăzi îi izolăm pe cei sănătoși. Este absurdă infantilizarea discursului public, care ne configurează reuniunile familiale de Crăciun, ne împarte și prăjiturile, ne spune și ce brad să cumpărăm, iar apoi îi invita pe Mami și Tati să mănânce în bucătărie. Este absurdă vânătoarea orwelliană la care ești supus când ieși pe ușa casei tale. Este absurdă această dialectică a afacerilor ”esențiale” și ”neesențiale” – acest semnal antropologic al unei societății postumaniste care stă să vină, unde unii vor avea dreptul să trăiască, iar alții nu.


Firește, tot ce se leagă de viața spiritului nu este considerat esențial. Viața se reduce la funcțiile animalice. Ce eroare! Ne rămâne doar alegerea între ce băgăm în gură și digitalizarea sufletelor. În 1943, miniștrii britanici i-au propus lui Churchill să reducă sumele pentru cultură, pentru a susține cheltuielile de război. El și-a aruncat trabucul și a răspuns: «Și atunci pentru ce ne mai luptăm?». Este absurdă disproporția dintre amenințare și ripostă. Este o decivilizare.


 Guvernul a reușit sau nu?


Cu siguranță că a eșuat. Nu mai poate conduce poporul decât prin apel la teamă, a indus panica. Este politica spaimei universale: ”Sunteți cu toții niște leproși care nu recunosc asta!”. Este politica celui care îi face pe toți cei vii să tremure de frică, politica celui care o închide pe Antigona și nu-i permite să-și îngroape fratele. Între vii și morți, guvernul al ales să-i guverneze pe morții vii. Toată lumea se teme. Francezii se tem pentru că, rupți de sfera spirituală, consideră că doar sănătatea îi mai ține în viață. Și guvernanții se tem, pentru că tot ce fac poate fi penal. Toată lumea se întreabă de ce Macron a convocat Consiliul de Apărare, îl acuzăm că promovează puterea personală. Însă nu e așa! În această incintă imunizată, el ocolește riscul penal al miniștrilor săi, asta tot. Statul se pervertește: procurorii vor să fie politicieni și fac percheziții la fostul premier. Asta e marea lor plăcere: să-i distrugă pe cei puternici.


În cele din urmă, toată lumea fuge după toată lumea… Cu frica în sân… Procurorii fug după politicieni, politicienii fug după oamenii de știință, care fug după laboratoare, iar acestea fug după bursă. Cea mai bună metoda de a-i face pe oameni să se supună este frica. Când un popor este convins că va muri, putem obține totul de la el. Este un popor-legumă. Când Macron a anunțat, în octombrie, că vor fi 400.000 de morți, a fost suficient un mic calcul pentru a înțelege – la o rată a mortalității de 0,5%, ar trebui o populație mai mare decât a Franței pentru un asemenea bilanț al deceselor. Tot Macron a spus că vor fi 9.000 de oameni la reanimare, orice am face. Nu sunt decât 4.5000. Trăim într-o nouă alternanță, alternanța fricii și a minciunii, a minciunii și a fricii.


 Ce ar fi trebuit să se facă altfel?


Izolarea generalizată a fost o greșeală. Trebuia o izolare țintită. Cifrele arată că proporția celor infectați sau spitalizați este mai mică, că numărul morților – în afară de cei foarte în vârstă și cu comorbidități – este infimă. Am suplimentat numărul victimelor: mulți nu au murit din cauza covid, dar au fost declarați ca atare. Până și acest biet fost președinte Giscard d’Estaing. Izolarea generalizată nu s-a justiticat. Dovada? Am recurs la două izolări și acum anunțăm un al treilea val. Dacă aceasta este eficiența izolării, mai bine nu mai recurgem la ea.


 Ce va rămâne după acest test al Covid?


Cred că va rezulta o triplă răsturnare, o triplă schimbare a civilizației. Va fi o schimbare antropologică: pentru prima dată în istoria omenirii, gerontocrația are prioritate în fața tinereții și copilăriei… Ne sacrificăm viitorul. Este pentru prima dată când o societate nu se mai concentrează la ce lasă în urmă.


Apoi avem o schimbare sociologică: trecerea de la o societate înrădăcinată la o societate virtuală, dematerializată, unde comerțul clasic este înlocuit de Amazon, unde telemunca și tele-învățătura semnalează trecerea barbară de la apropiere la distanțare. Este o societate rece, inumană. Este o societate a oamenilor hibrizi, solidari-solitari.


În cele din urmă avem o schimbare post-umanistă, un preludiu al „marii resetări”, adică repornirea lumii, cu triumful așteptat al identității digitale și al controlului total prin digitalizarea lumii. Toată lumea simte că se va ajunge până acolo.


Politicienii au prins gustul botniței pentru populație, gustul consemnării ei la domiciliu, gustul stării de urgență sanitare, al amuțirii și supunerii mentale a unei populații care își pune mască pe suflet. Politicienii au prins gustul măsurilor liberticide și vor ajunge să prindă și gustul virusului. Deja ne spun că vor veni și alte virusuri: ”trebuie să trăim cu virusul”, deci cu fața acoperită și cu ideea că vecinul, prietenul, părinții sunt niște ucigași asimptomatici nefrecventabili. S-a schimbat porunca. Înainte, era ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Acum este ”teme-te de aproapele tău pentru binele tău”. Este sfârșitul sărutării leprosului. Google, Facebook, Amazon, care se pregătesc pentru marea solitudine digitală, așteaptă următorul patogen cu un soi de poftă premonitorie. Ni se lasă să înțelegm că ”între patru pereți” va fi regula și că libertatea de a ieși va fi excepția. Cât de frumoasă este ”globalizarea fericită”!


Ce credeți despre vaccin?


Nu mă voi vaccina. Nu din cauza a ceea ce știu, ci din cauza a ceea ce nu știu despre el. Pentru că până acum au ratat totul, iar acum sunt siguri că vor reuși. Nu am vreo competență în domeniu, însă știind despre afacerile speculative ale Big Pharma și Big Data, pline de conflicte de interese, mi-a atras atenția un regulament european adoptat de urgență pe 15 iulie 2020. Acest text le dă o derogare producătorilor de vaccinuri care conțin virusuri modificate genetic să nu respecte obligația de evaluare a riscurilor sanitare și ecologice înainte de a trece la testele clinice pe oameni. În al doilea rând, acum are loc o negociere între Comisia Europeană și inventatorii vaccinului, pentru ca statele membre să-i despăgubească pe producătorii de vaccinuri în cazul in care apar  efecte secundare. Să recapitulăm: ni se vorbește despre ”virusuri modificate genetic”, despre riscuri sanitare și ecologice, despre imunitate penală, despre efecte secundare asumate de statele membre, totul pe banii contribuabililor. Incertitudinea trebuie să te facă prudent și reținut.


Am citit mai multe declarații ale unor oameni de știință care sunt de părere că acest vaccin este de domeniul science-fiction. Ei dau exemplul gripei banale: «Au trebuit să treacă 50 de ani pentru a putea stabili un vaccin și, acum, nu este fiabil sută la sută». Observăm că giganții din lumea vaccinurilor au ajuns acum în atenția lumii nu prin intermediul unor reviste științifice, ci prin intermediul agențiilor de presă, care vorbesc despre o eficacitate de 90%, 92%… poate vom ajunge la 110%! Și am aflat că anumiți responsabili ai firmelor care produc vaccinuri își vindeau acțiunile la bursă exact în momentul conferinței de presă, pentru a încasa cea mai mare sumă posibilă… Aceasta proximitate între Big Pharma și bursă mă deranjează: nu cunosc Big Pharma, iar în bursa nu am încredere.


Guvernul a numit un Domn Vaccin, un profesor de imunologie. Or, la prima lui conferință de presă, acest Domn Vaccin a atras atenția asupra efectelor secundare. Concluzia lui este edificatoare: ”Ultimul punct, care este crucial, soluția care va necesita timp, este să știm dacă vaccinul îl protejează pe individul vaccinat, dar să știm și dacă protejează împotriva transmiterii”.


 Trebuie să luptam împotriva fake news?


Firește. Trebuie să fie preocuparea civică a tuturor. Știrile false nu sunt doar cele despre care ni se spune. Ce este o știre falsă? Este o știre etichetată astfel când ea nu le place celor de la putere. Cât despre putere, ea nu oferă decât știri adevărate, se știe asta!


Știu ce spun, pentru că, la momentul semnării Tratatului de la Maastricht, cei care erau pentru tratat spuneau la televiziune despre cei care se opunea că ”ieșiți din sfera raționalului, sunteți conspiraționiști”. Ne-au spus că suntem pe jumătate nebuni. Acum, după ce zidul Maastricht a început să se fisureze odată cu Brexitul, episodul de mai sus ne poate face să zâmbim. Însă aceiași oameni care ne spuneau că suntem conspiraționiști ne acuză acum că suntem „complotiști” care critică carantina. Este o nouă descalificare.


Trebuie să ne îngrijoreze ”complotiștii”?


Și dacă adevărații complotiști ar fi cei de la guvernare? Noi am fost numiți „complotiști” doar pentru că am spus că nu poți să pui botniță poporului, că nu are sens să alergi singur prin pădure cu masca pe figură, că nu credem prea mult într-un vaccin modificat genetic, că ar fi trebuit să închidem frontierele și că afacerea măștilor nu este tocmai bună. Dacă punem sub semnul întrebării discursul autorităților, suntem catalogați drept „complotiști”. Dacă îndrăznim să spunem că ar fi fost mai bună o izolare țintită a populației, devenim „complotiști”.


Nu au pe limba decât adjectivul acesta. Dacă stăm să ne gândim bine, complotist este, literalmnete, omul care denunță un complot. De ce se tem? Uitându-mă la panica din ochii celor care ne spun complotiști, mă întreb dacă nu cumva această privire suspicioasă nu seamănă tot mai mult cu privirea adevăraților complotiști”.


sursa:https://www.cotidianul.ro/un-absurdistan-condus-de-o-banda-de-amatori/


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu