Acest gen e caracterizat de o ritmicitate pronunțată, fiind folosite castaniete, și adesea cântecele flamenco sunt însoțite de dans.
Deși regiunea de origine a flamenco-ului este considerată Andaluzia, regiunile Extremadura și Murcia au contribuit la dezvoltarea câtorva forme muzicale.
Rădăcinile flamenco nu sunt cunoscute cu precizie, însă adesea sunt citate influențe din culturile islamică, sefardă, țigănească, alături de cultura locală andaluză.
Influențele latino-americane și în special cele cubaneze au contribuit de asemenea la formarea câtorva subgenuri.
Dansul și muzica Flamenco au apărut acum trei secole, în acel conglomerat de popoare care e Andaluzia.
Influențele latino-americane și în special cele cubaneze au contribuit de asemenea la formarea câtorva subgenuri.
Dansul și muzica Flamenco au apărut acum trei secole, în acel conglomerat de popoare care e Andaluzia.
Sudul Spaniei e casa nu doar a spaniolilor, ci și a comunităților de romi cu înclinații artistice. Locul poartă încă amprenta secolelor de ocupație arabă dar și influențele venite înapoi din Lumea Nouă, de la coloniile din Latin America.
Aici aveți un videoclip în care una din trupele renumite din Spania, prezintă un spectacol de muzică, dans, culoare și multă pasiune.
Aici aveți un videoclip în care una din trupele renumite din Spania, prezintă un spectacol de muzică, dans, culoare și multă pasiune.
Cine a avut cea mai mare influență asupra stilului Flamenco e greu de spus, așa cum e greu de determinat etimologia numelui în sine, despre care mulți cred că vine de la spaniolul pentru ”înflăcărat”.
Așa cum a fost mai târziu cazul cu tangoul argentinian, mișcările dansului au fost considerate prea explicite și prea vulgare, astfel încât dansul a rămas multă vreme doar o expresie a subculturii din suburbiile andaluze.
Dansul e acompaniat de bătăi din palme, tropăituri, de momente de virtuozitate la chitară, ce au influențat chitara clasică și de pasaje vocale de mare emotivitate și melancolie.
Urmează un videoclip cu secvențe din spectacolele susținute de dansatorii de flamenco.
Artiștii au trecut de la învățarea mișcărilor pe cont propriu, prin imitație, la urmarea unor școli riguroase, cu antrenamente și competiții disputate. Ritmul e ținut cu evantaie multicolore, iar costumele sunt un element esențial.
Costumele bărbaților aduc întrucâtva cu ale toreadorilor, cu pantaloni strâmți și cămăși largi multicolore, iar rochiile fetelor sunt lungi, mulate, cu volane complicate și crăpături adânci care dezvăluie picioarele și permit mișcările mai complicate.
Urmează un videoclip cu secvențe din spectacolele susținute de dansatorii de flamenco.
Artiștii au trecut de la învățarea mișcărilor pe cont propriu, prin imitație, la urmarea unor școli riguroase, cu antrenamente și competiții disputate. Ritmul e ținut cu evantaie multicolore, iar costumele sunt un element esențial.
Costumele bărbaților aduc întrucâtva cu ale toreadorilor, cu pantaloni strâmți și cămăși largi multicolore, iar rochiile fetelor sunt lungi, mulate, cu volane complicate și crăpături adânci care dezvăluie picioarele și permit mișcările mai complicate.
Pantofii de flamenco sunt de asemenea speciali, permițând loviturile energice și zgomotoase care au premers stepul modern.
sursa: http://www.webphoto.ro; https://ro.wikipedia.org
MARCEL IUREȘ - despre România: "E cumplit să trăiesti in paradis si sa nu stii ce sa faci cu el"
Marcel Iureş, născut în 2 august 1951, la Băilești, este absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucuresti.
A debutat pe scena teatrului Bulandra în piesa "Ferma".
Din 1978 până în 1981 a fost angajat al Teatrului Naţional Cluj, unde a jucat în piese precum "Afară în faţa uşii" şi "Perşii".
În paralel, Marcel Iureş a primit primul său rol de cinema, Franz Lizt, din filmul "Vis de ianuarie" (regia Nicolae Opriţescu).
În anii '80, Marcel a jucat atât la Bulandra cât şi la Odeon iar dintre rolurile din această perioadă amintim trei dintre cei mai importanţi eroi shakespearieni, Hamlet, Henric al IV-lea şi Richard al III-lea.
Și-a continuat cariera cinematografică cu roluri în filmele "Artista, dolarii si ardelenii" şi "Să mori rănit din dragoste de viaţă" (r. Mircea Veroiu), "Domnişoara Aurica" şi "Cei care plătesc cu viaţa" (r. Şerban Marinescu), "Un bulgare de humă" (r. Nicolae Mărgineanu), "Balanţa" şi "O vară de neuitat" (r. Lucian Pintilie).
Cariera internaţională a lui Marcel Iureş a început după turneul din 1994, susţinut în Marea Britanie cu spectacolul "Richard al III-lea", în regia lui Mihai Măniuţiu.
După un mic rol în "Interviu cu un vampir" (r. Neil Jordan), alături de Tom Cruise şi Brad Pitt, a urmat un rol episodic dar crucial pentru filmul "Misiune imposibilă" (r. Brian De Palma), tot cu Tom Cruise şi trei roluri principale, în "Pacificatorul" (r. Mimi Leder), cu Geroge Clooney şi Nicole Kidman, "Războiul lui Tom Hart" (r. Gregory Hoblit), cu Colin Farrell şi Bruce Willis şi "Layer Cake" (r. Matthew Vaughn), cu Daniel Craig.
Dintre filmele sale mai recente amintim "Piraţii din Caraibe: La capătul lumii" (r. Gore Verbinski), "Tinereţe fără tinereţe" (r. Francis Ford Coppola) sau "Călătoria lui Gruber".
În 1998 şi 2001 a primit premiul UNITER pentru cel mai bun actor pentru rolurile din "Richard al II-lea" şi, respectiv, "Creatorul de teatru".
În 2003 a prmit premiul UNITER de excelenţă pentru fondarea Teatrului ”Act” - catalizator al mişcării teatrale independente; în 2009 a primit premiul Festivalului de Dramaturgie Contemporană pentru cel mai bun rol masculin din spectacolul "Acasă la tata" de Mimi Brănescu.
Din 2004 este preşedintele Festivalului Internaţional de Film Independent ”Anonimul”.
Marcel Iureş a primit de două ori titlul de cel mai bun actor de teatru din România. Activitatea sa artistică este legată în principal de teatru.
Din 1995, Marcel Iureş este preşedinte al Fundaţiei Culturale Artistice Teatrul ACT.
Performanţele sale artistice în domeniul teatral sunt legate şi de importante roluri în teatrul de televiziune (înainte de 1990) şi în teatrul radiofonic naţional.
În 2006, a dublat în limba română vocea lui Doc Hudson, în producţia "Maşini".
Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal la FESTIVALUL COMEDIEI ROMÂNEŞTI - festCO, ediţia a X-a, (2012) pentru rolul Caţavencu din spectacolul "O scrisoare pierdută" de I.L Caragiale, regia Alexandru Dabija, Teatrul de Comedie şi pentru one-man show-ul din spectacolul "Absolut” după Ivan Turbincă de Ion Creangă, regia Alexandru Dabija, Teatrul Act.
Nominalizare British Theatre Awards în TNA - Manchester şi Manchester Evening Awards.
În continuare vă prezint câteva fragmente de interviu cu Marcel Iureș :
- Aţi mai avut nevoie de indicaţii regizorale în cel de-al doilea sezon ?
- ”Tot timpul. Sunt dependent de regie. De-aia nici nu îndrăznesc să mă apuc de regie. Meseria de regizor nu e deloc recentă. E cam de la greci. E un om care lasă o amprentă: că e energetică, de stil, de tempo, că e de orice. O lasă ! E, cum să vă spun, crucea unde ne balansăm, e vorba de această colaborare între regizor şi actor.”
- D-le Iureș, să aruncăm o privire si către cariera dvs. internationala. Ati jucat intr-o multime de filme. Cum v-au primit cei de la Hollywood, actorii, regizorii ? Erati un extraterestru, un actor din Europa de Est...
- Nici chiar acolo, pe celebrele platouri de la Hollywood ?
- ”Nu. Deloc. Nici o clipa. Ei isi traiesc răsfaturile, beneficiile de "star"-uri intr-un mod decent. In orice caz, o fac departe de privirile altora. Nu au pus niciodata vreo distanta intre ei si mine ori intre ei si alti actori veniti din Europa, din zona fost comunista.”
- Dar oare, dincolo de aceasta bunăcuviintă, si-au dat ei seama cam cu cine au de-a face ? Au ajuns să inteleaga câte ceva din personalitatea actorului Marcel Iures ?
- ”Da. Cred ca da. Americanii au, si in admirație, o forma de bun-simt, de măsură. Uimirile lor sunt pe cât de sincere, pe atat de măsurate. De pilda, nu li se pare normal ca un actor venit de departe, dintr-o Europa aproape necunoscuta lor, sa vorbeasca doua, trei, uneori si patru limbi, in timp ce ei nu cunosc decat limba lor, americaneasca ! E o performanta de alta natura decat cea actoriceasca. Dar este o performanta pe care ei o trateaza ca atare... M-am simtit foarte bine in preajma lor atunci cand am lucrat cu ei. Sunt buni profesionisti, chiar daca rasfatati, chiar daca uneori gomosi, chiar daca... vag - capriciosi... Dar lucreaza ca sclavii. Nimeni nu iese din acest tipar. Nici Nicole Kidman, nici George Clooney. Si ei sunt obligati să se poarte asa. Tine de contract. Daca isi schimba atitudinea, fac nazuri, intarzie la filmare, totul se inregistreaza si, la un moment dat, contractele ar putea să se arate mai rar...”
- Stiu că vă simtiti ocrotit de Dumnezeu. Dar de patria in care traiti, de Romania ?
- Cred că Romania are o formă de suferintă pură. E ca o glumă a lui Dumnezeu. Am fost pusi in acest rai, iar tragismul vietii noastre constă in lipsa oricărei obligativitati. Noi trebuie să ne-o impunem. E o incercare infernală, cumplită. E mai rău decat traiul in deșert. E cumplit să traiesti in paradis si sa nu stii ce sa faci cu el... Chiar asa, ce sa faci ? Să-l murdăresti zilnic ?”
- Nu faceţi politică, nu jucaţi în telenovele, nu ţineţi prima pagină a tabloidelor. Sunteţi o persoană foarte discretă. De ce ? Lumea consideră că trebuie să apari tot timpul, la un show, la ceva...
-”Poporul român să fie mândru de faptul că sunt eu aicea în ţară şi n-am plecat... În politică nu am ce să caut. Nu a făcut nimeni politică în familia mea, în viaţa mea. Eu trăiesc într-o ţară, Guvernul României în cu totul altă ţară. Asta e ! Nu am de ce să mă bag în ţara lor.”
- Dar nu simţiţi nevoia să porniţi la luptă ? Foarte mulţi actori români îşi încearcă puterile în politică.
- ”Nu. Nu cred că poate exista o luptă. O luptă în care să aibă sens noţiunile de onoare, fidelitate, credinţă, respect faţă de steag, faţă de o doctrină, faţă de cuvântul dat ! Cuvântul dat a dispărut de mult. Acuma se pare că dacă nu trădezi, nu eşti politician, nu te primesc între ei. Ideea e să-l trădezi pe unul şi da, dom'le, e politician, ne-a minţit, s-a dus cu alţii, da' tot respectu'. Aşa da !”
- Vă pare rău că aţi rămas în România ?
- ”Dar n-am plecat niciodată.”
- Că n-aţi rămas...
- ”N-am rămas că nu s-a legat, că aşa a fost steaua mea. Asta e, ce să fac ? Să rămân acolo ca să ce ? Să mă chinuiesc într-o limbă care nu e a mea ? Să fac dovada că ce ? Că provin dintr-o mare şcoală de teatru în limba română ?! E ridicol !”
sursa: http://www.webphoto.ro; https://ro.wikipedia.org
MARCEL IUREȘ - despre România: "E cumplit să trăiesti in paradis si sa nu stii ce sa faci cu el"
Marcel Iureş, născut în 2 august 1951, la Băilești, este absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucuresti.
A debutat pe scena teatrului Bulandra în piesa "Ferma".
Din 1978 până în 1981 a fost angajat al Teatrului Naţional Cluj, unde a jucat în piese precum "Afară în faţa uşii" şi "Perşii".
În paralel, Marcel Iureş a primit primul său rol de cinema, Franz Lizt, din filmul "Vis de ianuarie" (regia Nicolae Opriţescu).
În anii '80, Marcel a jucat atât la Bulandra cât şi la Odeon iar dintre rolurile din această perioadă amintim trei dintre cei mai importanţi eroi shakespearieni, Hamlet, Henric al IV-lea şi Richard al III-lea.
Și-a continuat cariera cinematografică cu roluri în filmele "Artista, dolarii si ardelenii" şi "Să mori rănit din dragoste de viaţă" (r. Mircea Veroiu), "Domnişoara Aurica" şi "Cei care plătesc cu viaţa" (r. Şerban Marinescu), "Un bulgare de humă" (r. Nicolae Mărgineanu), "Balanţa" şi "O vară de neuitat" (r. Lucian Pintilie).
Cariera internaţională a lui Marcel Iureş a început după turneul din 1994, susţinut în Marea Britanie cu spectacolul "Richard al III-lea", în regia lui Mihai Măniuţiu.
După un mic rol în "Interviu cu un vampir" (r. Neil Jordan), alături de Tom Cruise şi Brad Pitt, a urmat un rol episodic dar crucial pentru filmul "Misiune imposibilă" (r. Brian De Palma), tot cu Tom Cruise şi trei roluri principale, în "Pacificatorul" (r. Mimi Leder), cu Geroge Clooney şi Nicole Kidman, "Războiul lui Tom Hart" (r. Gregory Hoblit), cu Colin Farrell şi Bruce Willis şi "Layer Cake" (r. Matthew Vaughn), cu Daniel Craig.
Dintre filmele sale mai recente amintim "Piraţii din Caraibe: La capătul lumii" (r. Gore Verbinski), "Tinereţe fără tinereţe" (r. Francis Ford Coppola) sau "Călătoria lui Gruber".
În 1998 şi 2001 a primit premiul UNITER pentru cel mai bun actor pentru rolurile din "Richard al II-lea" şi, respectiv, "Creatorul de teatru".
În 2003 a prmit premiul UNITER de excelenţă pentru fondarea Teatrului ”Act” - catalizator al mişcării teatrale independente; în 2009 a primit premiul Festivalului de Dramaturgie Contemporană pentru cel mai bun rol masculin din spectacolul "Acasă la tata" de Mimi Brănescu.
Din 2004 este preşedintele Festivalului Internaţional de Film Independent ”Anonimul”.
Marcel Iureş a primit de două ori titlul de cel mai bun actor de teatru din România. Activitatea sa artistică este legată în principal de teatru.
Din 1995, Marcel Iureş este preşedinte al Fundaţiei Culturale Artistice Teatrul ACT.
Performanţele sale artistice în domeniul teatral sunt legate şi de importante roluri în teatrul de televiziune (înainte de 1990) şi în teatrul radiofonic naţional.
În 2006, a dublat în limba română vocea lui Doc Hudson, în producţia "Maşini".
Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal la FESTIVALUL COMEDIEI ROMÂNEŞTI - festCO, ediţia a X-a, (2012) pentru rolul Caţavencu din spectacolul "O scrisoare pierdută" de I.L Caragiale, regia Alexandru Dabija, Teatrul de Comedie şi pentru one-man show-ul din spectacolul "Absolut” după Ivan Turbincă de Ion Creangă, regia Alexandru Dabija, Teatrul Act.
Nominalizare British Theatre Awards în TNA - Manchester şi Manchester Evening Awards.
În continuare vă prezint câteva fragmente de interviu cu Marcel Iureș :
- Am văzut spectacolul "Absolut" de la Teatrul Act şi aş vrea să vă întreb cum e trecerea de la umanul şi vivacele Ivan la impecabilul Poenaru ?
- ”Nu mă puneţi să analizez. Eu o fac de drag, din plăcere, aproape din inconştienţă. Serios ! Nu ştiu să povestesc cum fac, ce se întâmplă. Nu ştiu să vă spun cum e cu reactorul, cu particula care face hăis şi particula care face cea... Nu ştiu, chiar nu ştiu. Ce se transmite în pachetul ăsta e de fapt bucuria de-a juca, de-a trăi chestiile astea. Restul e discutabil. Sunt actori de zece ori mai mari ca mine, care pot să facă mult mai bine sau mai deştept, mai spectaculos. Sunt convins. Dar atâta timp cât oamenilor le place ce fac eu, nu-i normal să mă bucur ? Mulţi actori abia aşteaptă să fie întrebaţi: "Dar cum aţi făcut rolul ?". Şi vorbesc o oră şi e ca o glumă. Şi din-aia şi din-aia… Şi aşa mai departe.”
- ”Nu mă puneţi să analizez. Eu o fac de drag, din plăcere, aproape din inconştienţă. Serios ! Nu ştiu să povestesc cum fac, ce se întâmplă. Nu ştiu să vă spun cum e cu reactorul, cu particula care face hăis şi particula care face cea... Nu ştiu, chiar nu ştiu. Ce se transmite în pachetul ăsta e de fapt bucuria de-a juca, de-a trăi chestiile astea. Restul e discutabil. Sunt actori de zece ori mai mari ca mine, care pot să facă mult mai bine sau mai deştept, mai spectaculos. Sunt convins. Dar atâta timp cât oamenilor le place ce fac eu, nu-i normal să mă bucur ? Mulţi actori abia aşteaptă să fie întrebaţi: "Dar cum aţi făcut rolul ?". Şi vorbesc o oră şi e ca o glumă. Şi din-aia şi din-aia… Şi aşa mai departe.”
- Aţi mai avut nevoie de indicaţii regizorale în cel de-al doilea sezon ?
- ”Tot timpul. Sunt dependent de regie. De-aia nici nu îndrăznesc să mă apuc de regie. Meseria de regizor nu e deloc recentă. E cam de la greci. E un om care lasă o amprentă: că e energetică, de stil, de tempo, că e de orice. O lasă ! E, cum să vă spun, crucea unde ne balansăm, e vorba de această colaborare între regizor şi actor.”
- D-le Iureș, să aruncăm o privire si către cariera dvs. internationala. Ati jucat intr-o multime de filme. Cum v-au primit cei de la Hollywood, actorii, regizorii ? Erati un extraterestru, un actor din Europa de Est...
- ”Ceea ce este binefacator cand te duci in Occident este buna educatie care functioneaza acolo. Aceasta binefacere este prima bucurie pe care o resimti când ajungi in preajma occidentalilor. Oamenii sunt educati, sunt politicosi. Americanii - făcand parte dintr-un mare popor, ideologizat pâna in maduva oaselor - trebuie să fie constienti că ei conduc planeta.
Ei trebuie să fie mereu in zona performantei, pâna si când sunt politicosi. Cand zambesc continuu, cand te tutuiesc din prima clipa, cand iti spun pe nume, tot din prima clipa. Cu toate acestea - nu te simti discriminat !”
Marcel Iureș și Bruce Willis
- Nici chiar acolo, pe celebrele platouri de la Hollywood ?
- ”Nu. Deloc. Nici o clipa. Ei isi traiesc răsfaturile, beneficiile de "star"-uri intr-un mod decent. In orice caz, o fac departe de privirile altora. Nu au pus niciodata vreo distanta intre ei si mine ori intre ei si alti actori veniti din Europa, din zona fost comunista.”
Jacqueline Bisset și Marcel Iureș
- ”Da. Cred ca da. Americanii au, si in admirație, o forma de bun-simt, de măsură. Uimirile lor sunt pe cât de sincere, pe atat de măsurate. De pilda, nu li se pare normal ca un actor venit de departe, dintr-o Europa aproape necunoscuta lor, sa vorbeasca doua, trei, uneori si patru limbi, in timp ce ei nu cunosc decat limba lor, americaneasca ! E o performanta de alta natura decat cea actoriceasca. Dar este o performanta pe care ei o trateaza ca atare... M-am simtit foarte bine in preajma lor atunci cand am lucrat cu ei. Sunt buni profesionisti, chiar daca rasfatati, chiar daca uneori gomosi, chiar daca... vag - capriciosi... Dar lucreaza ca sclavii. Nimeni nu iese din acest tipar. Nici Nicole Kidman, nici George Clooney. Si ei sunt obligati să se poarte asa. Tine de contract. Daca isi schimba atitudinea, fac nazuri, intarzie la filmare, totul se inregistreaza si, la un moment dat, contractele ar putea să se arate mai rar...”
- Stiu că vă simtiti ocrotit de Dumnezeu. Dar de patria in care traiti, de Romania ?
- Cred că Romania are o formă de suferintă pură. E ca o glumă a lui Dumnezeu. Am fost pusi in acest rai, iar tragismul vietii noastre constă in lipsa oricărei obligativitati. Noi trebuie să ne-o impunem. E o incercare infernală, cumplită. E mai rău decat traiul in deșert. E cumplit să traiesti in paradis si sa nu stii ce sa faci cu el... Chiar asa, ce sa faci ? Să-l murdăresti zilnic ?”
- Nu faceţi politică, nu jucaţi în telenovele, nu ţineţi prima pagină a tabloidelor. Sunteţi o persoană foarte discretă. De ce ? Lumea consideră că trebuie să apari tot timpul, la un show, la ceva...
-”Poporul român să fie mândru de faptul că sunt eu aicea în ţară şi n-am plecat... În politică nu am ce să caut. Nu a făcut nimeni politică în familia mea, în viaţa mea. Eu trăiesc într-o ţară, Guvernul României în cu totul altă ţară. Asta e ! Nu am de ce să mă bag în ţara lor.”
- Dar nu simţiţi nevoia să porniţi la luptă ? Foarte mulţi actori români îşi încearcă puterile în politică.
- ”Nu. Nu cred că poate exista o luptă. O luptă în care să aibă sens noţiunile de onoare, fidelitate, credinţă, respect faţă de steag, faţă de o doctrină, faţă de cuvântul dat ! Cuvântul dat a dispărut de mult. Acuma se pare că dacă nu trădezi, nu eşti politician, nu te primesc între ei. Ideea e să-l trădezi pe unul şi da, dom'le, e politician, ne-a minţit, s-a dus cu alţii, da' tot respectu'. Aşa da !”
- Vă pare rău că aţi rămas în România ?
- ”Dar n-am plecat niciodată.”
- Că n-aţi rămas...
- ”N-am rămas că nu s-a legat, că aşa a fost steaua mea. Asta e, ce să fac ? Să rămân acolo ca să ce ? Să mă chinuiesc într-o limbă care nu e a mea ? Să fac dovada că ce ? Că provin dintr-o mare şcoală de teatru în limba română ?! E ridicol !”
În videoclipul care urmează puteți afla părerea lui Marcel Iureș despre familia tradițională, despre referendum, despre drepturile minorităților de orice fel... Urmăriți interviul filmat până la capăt, merită !
sursa: https://www.apropotv.ro; http://www.formula-as.ro/2004/632/lumea-romaneasca-24/marcel-iures-5343
sursa: https://www.apropotv.ro; http://www.formula-as.ro/2004/632/lumea-romaneasca-24/marcel-iures-5343
