10.02.2018

SPANIA - FLAMENCO - dans, muzică, multă pasiune






Flamenco este un gen muzical, care a apărut și s-a dezvoltat în Spania, preponderent în regiunea Andaluzia.

Acest gen e caracterizat de o ritmicitate pronunțată, fiind folosite castaniete, și adesea cântecele flamenco sunt însoțite de dans. 

Deși regiunea de origine a flamenco-ului este considerată Andaluzia, regiunile Extremadura și Murcia au contribuit la dezvoltarea câtorva forme muzicale. 

Rădăcinile flamenco nu sunt cunoscute cu precizie, însă adesea sunt citate influențe din culturile islamică, sefardă, țigănească, alături de cultura locală andaluză.

Influențele latino-americane și în special cele cubaneze au contribuit de asemenea la formarea câtorva subgenuri.

Dansul și muzica Flamenco au apărut acum trei secole, în acel conglomerat de popoare care e Andaluzia. 

Sudul Spaniei e casa nu doar a spaniolilor, ci și a comunităților de romi cu înclinații artistice. Locul poartă încă amprenta secolelor de ocupație arabă dar și influențele venite înapoi din Lumea Nouă, de la coloniile din Latin America. 


Aici aveți un videoclip în care una din trupele renumite din Spania, prezintă un spectacol de muzică, dans, culoare și multă pasiune.





Cine a avut cea mai mare influență asupra stilului Flamenco e greu de spus, așa cum e greu de determinat etimologia numelui în sine, despre care mulți cred că vine de la spaniolul pentru ”înflăcărat”.

Așa cum a fost mai târziu cazul cu tangoul argentinian, mișcările dansului au fost considerate prea explicite și prea vulgare, astfel încât dansul a rămas multă vreme doar o expresie a subculturii din suburbiile andaluze. 

Dansul e acompaniat de bătăi din palme, tropăituri, de momente de virtuozitate la chitară, ce au influențat chitara clasică și de pasaje vocale de mare emotivitate și melancolie.




Urmează un  videoclip cu secvențe din spectacolele susținute de dansatorii de flamenco.






Artiștii au trecut de la învățarea mișcărilor pe cont propriu, prin imitație, la urmarea unor școli riguroase, cu antrenamente și competiții disputate. Ritmul e ținut cu evantaie multicolore, iar costumele sunt un element esențial.







Costumele bărbaților aduc întrucâtva cu ale toreadorilor, cu pantaloni strâmți și cămăși largi multicolore, iar rochiile fetelor sunt lungi, mulate, cu volane complicate și crăpături adânci care dezvăluie picioarele și permit mișcările mai complicate. 
Pantofii de flamenco sunt de asemenea speciali, permițând loviturile energice și zgomotoase care au premers stepul modern.









sursa: http://www.webphoto.ro; https://ro.wikipedia.org








MARCEL IUREȘ - despre România: "E cumplit să trăiesti in paradis si sa nu stii ce sa faci cu el" 







Marcel Iureş, născut în 2 august 1951, la Băilești, este absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucuresti. 

A debutat pe scena teatrului Bulandra în piesa "Ferma". 

Din 1978 până în 1981 a fost angajat al Teatrului Naţional Cluj, unde a jucat în piese precum "Afară în faţa uşii" şi "Perşii".

În paralel, Marcel Iureş a primit primul său rol de cinema, Franz Lizt, din filmul "Vis de ianuarie" (regia Nicolae Opriţescu).

În anii '80, Marcel a jucat atât la Bulandra cât şi la Odeon iar dintre rolurile din această perioadă amintim trei dintre cei mai importanţi eroi shakespearieni, Hamlet, Henric al IV-lea şi Richard al III-lea.

Și-a continuat cariera cinematografică cu roluri în filmele "Artista, dolarii si ardelenii" şi "Să mori rănit din dragoste de viaţă" (r. Mircea Veroiu), "Domnişoara Aurica" şi "Cei care plătesc cu viaţa" (r. Şerban Marinescu), "Un bulgare de humă" (r. Nicolae Mărgineanu), "Balanţa" şi "O vară de neuitat" (r. Lucian Pintilie).

Cariera internaţională a lui Marcel Iureş a început după turneul din 1994, susţinut în Marea Britanie cu spectacolul "Richard al III-lea", în regia lui Mihai Măniuţiu. 

După un mic rol în "Interviu cu un vampir" (r. Neil Jordan), alături de Tom Cruise şi Brad Pitt, a urmat un rol episodic dar crucial pentru filmul "Misiune imposibilă" (r. Brian De Palma), tot cu Tom Cruise şi trei roluri principale, în "Pacificatorul" (r. Mimi Leder), cu Geroge Clooney şi Nicole Kidman, "Războiul lui Tom Hart" (r. Gregory Hoblit), cu Colin Farrell şi Bruce Willis şi "Layer Cake" (r. Matthew Vaughn), cu Daniel Craig.

Dintre filmele sale mai recente amintim "Piraţii din Caraibe: La capătul lumii" (r. Gore Verbinski), "Tinereţe fără tinereţe" (r. Francis Ford Coppola) sau "Călătoria lui Gruber".

În 1998 şi 2001 a primit premiul UNITER pentru cel mai bun actor pentru rolurile din "Richard al II-lea" şi, respectiv, "Creatorul de teatru".

În 2003 a prmit premiul UNITER de excelenţă pentru fondarea Teatrului ”Act” - catalizator al mişcării teatrale independente; în 2009 a primit premiul Festivalului de Dramaturgie Contemporană pentru cel mai bun rol masculin din spectacolul "Acasă la tata" de Mimi Brănescu.

Din 2004 este preşedintele Festivalului Internaţional de Film Independent ”Anonimul”.

Marcel Iureş a primit de două ori titlul de cel mai bun actor de teatru din România. Activitatea sa artistică este legată în principal de teatru.

Din 1995, Marcel Iureş este preşedinte al Fundaţiei Culturale Artistice Teatrul ACT.






Performanţele sale artistice în domeniul teatral sunt legate şi de importante roluri în teatrul de televiziune (înainte de 1990) şi în teatrul radiofonic naţional.

În 2006, a dublat în limba română vocea lui Doc Hudson, în producţia "Maşini".

Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal la FESTIVALUL COMEDIEI ROMÂNEŞTI - festCO, ediţia a X-a, (2012) pentru rolul Caţavencu din spectacolul "O scrisoare pierdută" de I.L Caragiale, regia Alexandru Dabija, Teatrul de Comedie şi pentru one-man show-ul din spectacolul "Absolut” după Ivan Turbincă de Ion Creangă, regia Alexandru Dabija, Teatrul Act.

Nominalizare British Theatre Awards în TNA - Manchester şi Manchester Evening Awards.




În continuare vă prezint câteva fragmente de interviu cu Marcel Iureș :




- Am văzut spectacolul "Absolut" de la Teatrul Act şi aş vrea să vă întreb cum e trecerea de la umanul şi vivacele Ivan la impecabilul Poenaru ?

- ”Nu mă puneţi să analizez. Eu o fac de drag, din plăcere, aproape din inconştienţă. Serios ! Nu ştiu să povestesc cum fac, ce se întâmplă. Nu ştiu să vă spun cum e cu reactorul, cu particula care face hăis şi particula care face cea... Nu ştiu, chiar nu ştiu. Ce se transmite în pachetul ăsta e de fapt bucuria de-a juca, de-a trăi chestiile astea. Restul e discutabil. Sunt actori de zece ori mai mari ca mine, care pot să facă mult mai bine sau mai deştept, mai spectaculos. Sunt convins. Dar atâta timp cât oamenilor le place ce fac eu, nu-i normal să mă bucur ? Mulţi actori abia aşteaptă să fie întrebaţi: "Dar cum aţi făcut rolul ?". Şi vorbesc o oră şi e ca o glumă. Şi din-aia şi din-aia… Şi aşa mai departe.”


- Aţi mai avut nevoie de indicaţii regizorale în cel de-al doilea sezon ?

- ”Tot timpul. Sunt dependent de regie. De-aia nici nu îndrăznesc să mă apuc de regie. Meseria de regizor nu e deloc recentă. E cam de la greci. E un om care lasă o amprentă: că e energetică, de stil, de tempo, că e de orice. O lasă ! E, cum să vă spun, crucea unde ne balansăm, e vorba de această colaborare între regizor şi actor.”

- D-le Iureș, să aruncăm o privire si către cariera dvs. internationala. Ati jucat intr-o multime de filme. Cum v-au primit cei de la Hollywood, actorii, regizorii ? Erati un extraterestru, un actor din Europa de Est...


- ”Ceea ce este binefacator cand te duci in Occident este buna educatie care functioneaza acolo. Aceasta binefacere este prima bucurie pe care o resimti când ajungi in preajma occidentalilor. Oamenii sunt educati, sunt politicosi. Americanii - făcand parte dintr-un mare popor, ideologizat pâna in maduva oaselor - trebuie să fie constienti că ei conduc planeta. 
Ei trebuie să fie mereu in zona performantei, pâna si când sunt politicosi. Cand zambesc continuu, cand te tutuiesc din prima clipa, cand iti spun pe nume, tot din prima clipa. Cu toate acestea - nu te simti discriminat !”







Marcel Iureș și Bruce Willis



- Nici chiar acolo, pe celebrele platouri de la Hollywood ?

- ”Nu. Deloc. Nici o clipa. Ei isi traiesc răsfaturile, beneficiile de "star"-uri intr-un mod decent. In orice caz, o fac departe de privirile altora. Nu au pus niciodata vreo distanta intre ei si mine ori intre ei si alti actori veniti din Europa, din zona fost comunista.”










Jacqueline Bisset și Marcel Iureș




- Dar oare, dincolo de aceasta bunăcuviintă, si-au dat ei seama cam cu cine au de-a face ? Au ajuns să inteleaga câte ceva din personalitatea actorului Marcel Iures ?

- ”Da. Cred ca da. Americanii au, si in admirație, o forma de bun-simt, de măsură. Uimirile lor sunt pe cât de sincere, pe atat de măsurate. De pilda, nu li se pare normal ca un actor venit de departe, dintr-o Europa aproape necunoscuta lor, sa vorbeasca doua, trei, uneori si patru limbi, in timp ce ei nu cunosc decat limba lor, americaneasca ! E o performanta de alta natura decat cea actoriceasca. Dar este o performanta pe care ei o trateaza ca atare... M-am simtit foarte bine in preajma lor atunci cand am lucrat cu ei. Sunt buni profesionisti, chiar daca rasfatati, chiar daca uneori gomosi, chiar daca... vag - capriciosi... Dar lucreaza ca sclavii. Nimeni nu iese din acest tipar. Nici Nicole Kidman, nici George Clooney. Si ei sunt obligati să se poarte asa. Tine de contract. Daca isi schimba atitudinea, fac nazuri, intarzie la filmare, totul se inregistreaza si, la un moment dat, contractele ar putea să se arate mai rar...”



- Stiu că vă simtiti ocrotit de Dumnezeu. Dar de patria in care traiti, de Romania ?

- Cred că Romania are o formă de suferintă pură. E ca o glumă a lui Dumnezeu. Am fost pusi in acest rai, iar tragismul vietii noastre constă in lipsa oricărei obligativitati. Noi trebuie să ne-o impunem. E o incercare infernală, cumplită. E mai rău decat traiul in deșert. E cumplit să traiesti in paradis si sa nu stii ce sa faci cu el... Chiar asa, ce sa faci ? Să-l murdăresti zilnic ?”



- Nu faceţi politică, nu jucaţi în telenovele, nu ţineţi prima pagină a tabloidelor. Sunteţi o persoană foarte discretă. De ce ? Lumea consideră că trebuie să apari tot timpul, la un show, la ceva...

-”Poporul român să fie mândru de faptul că sunt eu aicea în ţară şi n-am plecat... În politică nu am ce să caut. Nu a făcut nimeni politică în familia mea, în viaţa mea. Eu trăiesc într-o ţară, Guvernul României în cu totul altă ţară. Asta e ! Nu am de ce să mă bag în ţara lor.”

- Dar nu simţiţi nevoia să porniţi la luptă ? Foarte mulţi actori români îşi încearcă puterile în politică.

- ”Nu. Nu cred că poate exista o luptă. O luptă în care să aibă sens noţiunile de onoare, fidelitate, credinţă, respect faţă de steag, faţă de o doctrină, faţă de cuvântul dat ! Cuvântul dat a dispărut de mult. Acuma se pare că dacă nu trădezi, nu eşti politician, nu te primesc între ei. Ideea e să-l trădezi pe unul şi da, dom'le, e politician, ne-a minţit, s-a dus cu alţii, da' tot respectu'. Aşa da !”

- Vă pare rău că aţi rămas în România ?

- ”Dar n-am plecat niciodată.”

- Că n-aţi rămas...

- ”N-am rămas că nu s-a legat, că aşa a fost steaua mea. Asta e, ce să fac ? Să rămân acolo ca să ce ? Să mă chinuiesc într-o limbă care nu e a mea ? Să fac dovada că ce ? Că provin dintr-o mare şcoală de teatru în limba română ?! E ridicol !”


În videoclipul care urmează puteți afla părerea lui Marcel Iureș despre familia tradițională, despre referendum, despre drepturile minorităților de orice fel... Urmăriți interviul filmat până la capăt, merită !









sursa: https://www.apropotv.ro; http://www.formula-as.ro/2004/632/lumea-romaneasca-24/marcel-iures-5343

10.01.2018

”... Si iubeste pe aproapele tău ca pe tine însuți... mai mult decat...”






”... Si iubeste pe aproapele tău ca pe tine însuți... mai mult decât...”


Parşivă-i viața și nedreaptă
Atunci când rațiunea doarme,
În timp ce unii se îndoapă
Copiii și părinții noștri mor de foame...

Faceți chiolhanuri la Congrese
Unde vorbiți de sărăcie,
Căci de copii... cui să îi pese...
Când hrana lor rămâne pe hârtie !

E gaşca voastră mondială
Ce vă scăldați în aur şi în bani,
Pentru copii cu burta goală
Voi alocați doar câțiva gologani...

Conduceți lumea prin înfometare
Conduceți după bunul vostru plac,
Că mor copii de foame nu vă doare...
Şi-i goală masa omului sărac !

Nemernici fără milă şi bogați
Copiii voştrii au răbdat vreodată !?
Au adormit şi ei vreodată nemâncați
Şi să nu aibe după ce bea apă ?!

Să ştie şi ei ce e aia foame
Şi să nu ai ce îți dorești,
Să dormi prin parcuri pe cartoane...
Şi ce înseamnă să cerşeşti !

Îndură-te de ei TU Doamne
Şi nimiceşte gaşca mondială,
Că mor prea mulți copii de foame
Umblând pe străzi cu burta goală....


Autor Relu Mircea








ADEVĂRURI ASCUNSE







LUMEA ”DINLĂUNTRUL” PĂMÂNTULUI








CALATORII SPIRITUALE









Karma și Planul Divin pentru Planeta Pământ










CĂRȚI PENTRU CITIT









David Icke - ”Secretul suprem”, vol 1 și 2










GOGOȘARI MARINAȚI, LA BORCAN, PENTRU IARNĂ










DESCOPERĂ ROMÂNIA










GIFURI SUPER FRUMOASE






În tihna serii, cărțile încep să depene povești ...









Inima poate lua decizii independent de cortexul central al creierului.









Atenție la ”dezmăţul corporaţiilor farmaceutice”









Civilizații antice și piramide în Antarctica


9.30.2018

La ce bun agoniseala unei zile, dacă n-o foloseşti pentru a înveseli ziua următoare.








”La ce bun agoniseala unei zile, dacă n-o foloseşti pentru a înveseli ziua următoare.”

Antoine de Saint-Exupery







”Să nu nesocoteşti niciodată respectul faţă de tine însuţi. Este sfânt.”

Theodore Parker

„Hare Krishna, Hare Rama“






Krishna este un nume al Persoanei Supreme originale, unice, sursa a tot ceea ce există. 

Krișna și Rama sunt ambii vișnu-tattva, în categoria Persoanei Supreme. Dar o diferență este că Krishna este originea tuturor celorlalte încarnări ale lui Dumnezeu și că Domnul Ramachandra ar putea fi considerat un aspect al personalității lui Krișna.

Însușirile lui Rama sunt cele ale unui rege curajos, iar activitățile lui supraomenești sunt cele ale unui mare erou.

Dumnezeu are numeroase nume și fiecare descrie un aspect diferit al personalității Lui. 
Allah, Vișnu, Iehova și Dumnezeu se referă la măreția Lui și rolul Său ca creator, întreținător al universului și Domn al tuturor. Numele Krishna - "cel atrăgător" - indică farmecul și frumusețea neclintită a Persoanei Supreme, așa cum apare celor mai dragi devotați ai Săi.
Krishna este o zeitate venerată în multe tradiții hinduse. 


Este prezentat de cele mai multe ori ca un tânăr păstor de vaci, cântând la flaut, precum în Purana, sau ca un tânăr prinț care oferă îndrumări filozofice, precum în Bhagavad Gita.

Krishna și poveștile cu care este asociat sunt prezente în multe tradiții filozofice și teologice hinduse. Acestea includ încarnarea divină, o copilărie și tinerețe pastorală, precum și viața ca luptător eroic și învățător.

Principalele scripturi care consemnează amănunte legate de viața, spiritualitatea și minunile lui Krishna sunt Mahabharata, Harivamsa, Bhagavata Purana și Vishnu Purana.

El vizitează din când în când această lume materială pentru ai elibera pe adepții Săi de existența materială și pentru a învinge pe cei răi.


Aici aveți un videoclip cu varianta întreagă a cântecului „Hare Krishna, Hare Rama“, închinat celor două divinități.







În continuare vă prezint o poveste frumoasă, avându-l ca autor pe 
OSHO. 
Este o poveste despre Krishna și despre un om obișnuit care știa să se bucure de viață.


”Dacă poți face din viața ta obișnuită ceva frumos și plin de artă, tot ceea ce ți-ai dorit va începe să se întâmple de la sine.

În statul Maharashtra din India se află un templu. Este un templu dedicat lui Krishna, de care este legată o poveste ciudată. În acel templu, statuia lui Krishna – în Maharashra el este numit „Bitthal“ – este amplasată pe o cărămidă. 
Ciudat, pentru că nicăieri, în nici un alt templu, nici un zeu nu stă pe o cărămidă.
Povestea spune că un om frumos, care se bucura de viață în toată plinătatea ei, era atât de mulțumit și de împlinit încât Krishna s-a hotărât să-i apară. 
În mod obișnuit există oameni care cântă și dansează întreaga viață „Hare Krishna, Hare Rama“, și nici Krishna, nici Rama nu le apar; nu apare nimeni. 
Acestui om nu-i păsa nici de Krishna, nici de Rama, de nimeni. Pur și simplu își trăia viața, dar și-o trăia așa cum trebuie trăită, cu dragoste, cu inimă, cu frumusețe, cu muzică și poezie. Viața lui era o binecuvântare în sine, iar Krishna a decis: „Acest om are nevoie să îl vizitez“.
Vedeți cum se desfășoară povestea – omul nu se gândea deloc la Krishna, dar Krishna, din proprie inițiativă, consideră că acest om merită o vizită. 
Apare în toiul nopții, ca să nu creeze agitație în oraș. Găsește ușa deschisă și intră.
Mama bărbatului era foarte bolnavă și acesta îi făcea masaj la picioare. 
Krishna apare în spatele lui și spune: „Eu sunt Krishna și am venit să-ți acord o întrevedere, o darshana“.
Bărbatul răspunde: „Nu este timpul potrivit; îi fac masaj mamei la picioare“. 
Cât vorbea, lângă el era o cărămidă. A mutat cărămida pe podea în spatele lui – nici măcar nu s-a uitat să vadă cine este acest Krishna – și i-a spus să se așeze pe ea, va vorbi cu el când își termină treaba. 
Dar era atât de absorbit să maseze picioarele mamei lui – aceasta era aproape pe moarte –, încât a trecut întreaga noapte. 

Krishna stând așezat, a spus: „Ce ciudat. Oamenii cântă „Hare Krishna, Hare Rama“ toată viața și eu nu mă duc la ei. Am venit aici și nesăbuitul ăsta nici măcar nu se uită la mine !“ 

Pentru că se făcea lumină și soarele răsărea, Krishna s-a îngrijorat, pentru că puteau să treacă oameni pe acolo. 

Drumul era chiar lângă casă și ușa era deschisă și dacă l-ar fi văzut oamenii avea să dea de scandal; ar fi venit cu mulțimile. 

Așa că a dispărut, lăsând în urma lui o statuie pe cărămidă.

Când mama lui a adormit în sfârșit, omul s-a întors și a întrebat: „Cine este omul care m-a deranjat noaptea ?“ Și a găsit doar o statuie a lui Krishna. 
S-a adunat tot satul – era un miracol, ce se întâmplase ? 
El le-a spus toată povestea. 
Ei i-au răspuns: „Ești ciudat. Krishna a venit în persoană la tine, tu ești așa de neghiob ! Cel puțin ai fi putut să-i spui să ia loc, să-i fi oferit ceva de mâncare, ceva de băut. Era musafir“.
Bărbatul a răspuns: „În momentul acela nu era nimic prin preajmă decât acea cărămidă. Iar eu când fac ceva, mă implic total. Nu vreau să fiu întrerupt. Dacă vrea atât de mult să fie văzut, poate veni din nou; cine ne grăbește ?“

Acea statuie se află încă în templul Bitthal, înălțată pe o cărămidă. 
Dar omul acela a fost într-adevăr un om mare – nu i-a păsat de răsplată sau de altceva, fiind complet absorbit de fiecare acțiune, astfel încât acea acțiune era răsplata lui. 
Chiar dacă vine Dumnezeu, răsplata care derivă din totalitatea implicării în acțiune este mai mare decât Dumnezeu.
Nimeni nu a interpretat povestea cum am interpretat-o eu, dar se poate vedea că orice altă interpretare este total lipsită de sens. 

Spiritualitatea, iluminarea, Dumnezeu - toate îngrijesc singure de ele. nu trebuie să-ți faci griji. 
Dar să faci întotdeauna tot ce poți mai bine cu viața ta. Acesta este testul tău, acesta este cultul tău, aceasta este religia ta. Celelalte vor veni de la sine.”




Shiva, Rama and Krishna



sursa: http://www.krishna.com:  https://www.delaomlaom.ro

9.28.2018

TRADIȚII ROMÂNEȘTI




O imagine frumoasă a MARIEI TĂNASE, îmbrăcată într-un superb costum tradițional românesc







„Iertarea - cea mai mare putere vindecătoare”






Iată că a venit, din nou, vremea când preferăm cafeaua fierbinte, cornurile calde și poveștile cât mai multe și mai frumoase ...


În continuare vă redau un fragment din cartea „Iertarea: cea mai mare putere vindecătoare”, autor Gerald G. Jampolsky - profesor conferențiar, psihiatru de copii și de adulți.


Ego-ul, karma, „eul” sunt acelasi lucru. Reducerea sau eliminarea acestuia înseamnă intr-un fel revenirea la starea de dinainte de aparitia acestuia.

Atunci când devenim prea ataşaţi de vocea egoului, lucru care se întâmplă îndeosebi în momentele de stres sau atunci când lucrurile nu merg în viaţa noastră aşa cum ne-am dori, noi auzim în mintea noastră vocea egoului, care ne transmite mesajul că nu este cazul să iertăm.



În realitate, noi avem întotdeauna de ales: putem asculta vocea iubirii sau cea a egoului. 

Cum ne putem da seama când anume ne vorbeşte egoul ? 

Simplu: vocea egoului se naşte întotdeauna din teamă. 

Sfaturile sale ne lasă întotdeauna într-o stare de conflict interior, niciodată de pace. 

Atunci când ascultăm de mintea incapabilă să ierte a egoului, aceasta ne oferă nenumărate motive pentru a nu ierta, ascunzându-ne însă faptul că singurii care vom suferi, pierzându-ne pacea interioară, suntem noi.

Iată 20 de exemple ale modului de a raţiona al egoului:

1. Acel om te-a rănit profund. El merită pe deplin să fii furios pe el, să nu îl mai iubeşti şi să fie pedepsit.

2. Nu fii prost ! Dacă îl vei ierta, acel om te va răni din nou şi din nou.

3. Dacă îl ierţi, nu îţi dovedeşti decât propria slăbiciune.

4. Dacă ierţi această persoană, este ca şi cum i-ai spune că a avut dreptate, iar cel care a greşit ai fost tu !

5. Numai un om lipsit de respect faţă de sine ar putea ierta această persoană.

6. Atunci când nu ierţi pe cineva, îţi manifeşti controlul asupra persoanei respective. Controlul este principala metoda pe care o aplica egoul pentru a se simţi în siguranţă.

7. Cea mai sigură cale de a ţine la distanţă persoana care te-a rănit este să nu o ierţi niciodată.

8. Dacă nu vei ierta această persoană, te vei simţi mai bine, căci aceasta este cea mai sigură cale de a te răzbuna pe ea.

9. Dacă nu vei ierta această persoană, vei obţine controlul asupra ei.

10. Iertarea celui care te-a rănit este cea mai mare prostie din lume.

11. Atunci când ierţi pe cineva, renunţi la propria ta siguranţă interioară.

12. Dacă îl ierţi pe cel cu care te-ai certat, rişti să îl faci să creadă că eşti de acord cu ceea ce ai făcut.

13. Iertarea nu este altceva decât acceptarea comportamentului greşit.

14. La limită, poţi ierta pe cineva, dar numai dacă îşi cere sincer iertare pentru ceea ce a făcut. Nici chiar atunci nu trebuie să îl ierţi pe deplin.

15. Dacă îl ierţi pe acest om care a păcătuit, Dumnezeu te va pedepsi.

16. Recunoaşte: întotdeauna, greşeala îi aparţine celuilalt, aşa că ce rost are să ierţi ?

17. Nu crede niciodată pe cineva care îţi spune că proiectezi asupra celorlalţi propriile tale greşeli pe care nu le poţi privi în interiorul tău.

18. Nu cădea în capcana celor care îţi spun că dacă nu poţi ierta pe cineva pentru o anumită greşeală, acest lucru se datorează faptului că nu poţi accepta o faptă pe care ai comis-o tu însuţi şi pe care o consideri de neiertat.

19. Dacă vei ierta această faptă oribilă, nu vei fi cu nimic mai bun decât cel care a comis-o.

20. În cazul în care crezi că există un Dumnezeu sau o putere superioară care te protejează să nu mai fii o victimă inocenta atât timp cât îl ierţi pe cei din jur, înseamnă că ţi-ai pierdut minţile !

Cum trebuie să procedezi cu mesajele egoului ? 

Reciteşte lista de mai sus şi familiarizează-te cu modul de gândire al egoului. În scurt timp vei ajunge să recunoşti interferenţele sale cu mintea ta şi gândurile pe care ţi le trimite. În acest moment îţi vei da seama că ai de ales între vocea egoului şi cea a iubirii, respectiv a iertării…

Sursă: https://www.delaomlaom.ro



9.21.2018

Cărți pentru citit - David Icke - ”Secretul suprem”, vol 1 și 2





David Icke



David Vaughan Icke (născut 29 aprilie 1952) este un scriitor și orator britanic care din 1990 s-a devotat cercetării a "cine sau ce controlează cu adevărat lumea". 

Fost jucător profesionist de fotbal, reporter, prezentator de televiziune și vorbitor pentru Green Party, este autorul a peste 20 de cărți care-i prezintă părerile.

Pretinde că a dezvoltat o viziune politică și morală care combină spiritualismul cu ceea ce a descris ca fiind tendințele totalitare ale lumii moderne, o poziție care a fost descrisă ca fiind "conspiracism new age".

Esența teoriilor lui David Icke e că lumea este condusă de un grup secret, cunoscut ca "Elita Globală" sau "Illuminati", care e o minoritate legată de Protocoalele Înțelepților Sionului, scriere dovedită a fi o farsă anti-semită, dar care crede că e adevărată. 

În 1999 a publicat cartea ”Cel mai mare Secret” ( The Biggest Secret, apărută în română la editura Daksha), unde scria că Illuminati erau o rasă de umanoizi reptilieni numiți "Frăția Babiloniană" (pentru că au fost preaslăviți în Babilonul antic, de unde provin și cele mai multe familii reptiliene) și că multe figuri proeminente din politică, divertisment, banking etc. sunt reptilieni sub formă umană (mai exact hibrizi între reptilieni și oameni, care își pot schimba forma).

Conform ”Political Research Associates”, teoriile lui Icke au atras o audiență substanțială în Canada. Într-un turneu de acolo din octombrie 1999 a primit ovații de la studenții din Universitatea Toronto după o conferință de patru ore, dar cărțile lui au fost scoase de pe rafturile din Indigo Books datorită protestelor Congresului Evreu Canadian. 


În continuare vă prezint câteva fragmente din cartea lui David Icke - ”Secretul suprem” - vol.1














Aici aveți link-urile pentru acces la citirea celor două volume ale cărții :







David Icke





sursa: https://ro.wikipedia.org

9.20.2018

Legenda Adevărului și a Minciunii ...






Conform unei legende din secolul 19, Adevărul și Minciuna se întâlnesc într-o zi.

Minciuna îi spune Adevărului: ”Astăzi este o zi minunată !” 

Adevărul se uită pe cer și constată că ziua chiar era minunată. 

Ei petrec ceva timp împreună, ca mai apoi să ajungă la o fântână.

Minciuna îi spune adevărului: ”Apa este foarte bună, hai să facem o baie împreună”. 

Adevărul, din nou suspect, verifică apa și descoperă într-adevăr că aceasta este foarte bună. 

Se dezbracă amândoi și încep să facă baie.

Deodată, Minciuna iese afară din apă, se îmbracă cu hainele Adevărului și fuge. 

Furios, Adevărul iese afară din fântână și merge să caute Minciuna pentru a-și recupera hainele. 

Lumea, văzând Adevărul gol-goluț, își mută privirea cu ură și dispreț. 

De atunci, Minciuna face înconjurul lumii, îmbrăcată ca Adevărul, satisfăcând nevoia societății, pentru că Lumea, în orice caz, nu are nicio dorință să vadă Adevărul gol-goluț.

Bietul Adevăr stă mai mult ascuns pentru că oamenii nu vor să-l mai vadă și chiar nu vor să-l mai știe că există printre ei. 

Acum, fiecare om își are ”adevărul lui”, croit după ”chipul și asemănarea lui”, iar dacă cumva întâlnește Adevărul-Adevărat încearcă să-l ascundă pe acesta din urmă, cât mai bine, în spatele ”adevărului lui”.

În zilele noastre rar se mai vede licărirea de felinar a Adevărului-Adevărat.







Adaptare, D.Roman


9.18.2018

FRUMUSEȚE CABALINĂ




http://superimagini-album.blogspot.com/2018/09/frumusete-cabalina.html

UN SUPERB AMURG DE TOAMNĂ







”Amurg De Toamnă”

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-ațâță
jăraticul ascuns
sub vălul lor subţire de cenuşă.

O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.

O, sufletul !
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.
E toamnă. 


autor, Lucian Blaga 







Bucuria și tristețea cailor  -  scurtă poveste în versuri







O noapte cabalină

Mini-fabulă

La mii de ani-lumină-i un astru ca un Rai
Având păşuni imense, sub cer mângâietor,
Pe care-aleargă-n voie mari herghelii de cai,
C-un zeu al lor şi fără vreun OM prigonitor !

Micro-morală

Un cal zdrobit de trudă, în grajdul friguros,
Înfometat, scheletic, cu-o rană rea pe piept,
Cu ochii către stele, trăieşte-un vis frumos...
Căci visul, printre oameni, e singurul său drept !








poezie de Petre Ion Florin Vasilescu

DESPRE VIAȚĂ ...





”Idealurile care mi-au luminat calea şi mi-au redat din timp în timp curajul de a înfrunta viaţa cu bucurie, au fost bunătatea, frumuseţea şi adevărul.” 
Albert Einstein

9.17.2018

Parcul Central din New York și Fântâna ”Bethesda”







Fântâna ”Bethesda” din Parcul Central - Bew York




Central Park este cel mai vizitat parc urban din Statele Unite (cca 40 milioane de vizitatori pe an) și printre cele mai filmate din lume.

Un raport din decembrie 2017 arată că, în acest parc, s-au ”tras” exterioare în 231 de filme (în Greenwich Village - 160 și în Times Square - 99).

Este, de asemenea, cel mai mare parc intraurban de pe teritoriul SUA și este ca un patrulater care se întinde pe o suprafață de 341 ha. Între 59 Street (Central Park South) și 110 Street (Central Park North) este o distanță de 4 km, iar, pe lățime, între 5th Avenue și 8th Avenue (Central Park West) 0,8 km. Asta ca să vă faceți o idee despre dimensiunea parcului. 








Construcția lui a început în 1857, dar ”părinții lui”, Frederick Law Olmsted și peisagistul-arhitect Calvert Vaux, au fost niște adevărați vizionari, de l-au gândit și proiectat la asemenea dimensiuni, ca să ajungă, cât de cât, pentru o populație de 8,55 milioane de newyorkezi (în 2016).

Mărimea și poziția culturală a Central Park-ului îl face să rivalizeze cu Hyde Park din Londra și Englischer Garten din Muenchen. 

A servit drept model pentru Parcul Golden Gate din San Francisco, Parcul Ueno din Tokio și Parcul Stanley din Vancouver.






Interior - Terasa Bathesda - Central Park - New York


Parcul este în propietatea Primăriei NYC, Departamentul de parcuri și recreere, fiind administrat si operat de Conservancy Central Parc, o firmă non-profit care contribuie cu 85% din bugetul anual de funcționare a CP, de peste 37 mil $ și care a investit din 2007, până în prezent cca 450 mil$ în restaurarea și mentenanța parcului, deținând 80% din personalul de întreținere și operare al parcului.

New York-ul stă destul de bine cu cele 44 de parcuri și squaruri. 

Nu știu câți metrii patrați de spațiu verde revine pe cap de locuitor, dar cred că stă mai bine decît Bucureștiul nostru, unde hrăpăreții ”imobiliarelor” nu știu cum să mai ciopârțească din suprafața puținelor parcuri existente, a se vedea cazul parcului Herăstrău !

Parcul are propria lui secție de poliție. Frecvența și numărul patrulelor crește după lăsarea serii. Rolul lor este păstrarea liniștii și ordinii, supravegherea traficului și, mai ales, descurajarea posibililor infractori.

Există și un serviciu de ambulanță și o unitate medicală care asigură servicii nu numai pentru vizitatori, ci și pentru locuitorii de pe străzile învecinate.

În afară de aleile pietonale există și câteva străzi pe care pot circula automobile și taxiuri, cu excepția zilelor din weekend, precum și seara după ora 19, când traficul este interzis. Traficul comercial de desfășoară pe căi rutiere ecranate cu centuri de arbori și care adesea traversează parcul prin tuneluri speciale.






Tot în parc există un traseu de 9,7 km (Park Drive) destinat joggerșilor, cicliștilor, skateboardiștilor și patinatorilor pe rotile, integrat în sistemul de ”circulație separată”. 

În jurul lui Jaqueline Kennedy Onassis Reservoire se află o pistă numai pentru jogging. Alte trasee sunt rezevate vehiculelor de agrement și trăsurilor trase de cai. Un lucru admirabil care permite turiștilor să se plimbe liniștiți pe aleile mârginite de ulmi seculari, fără riscul de a fi accidentați.

Din salba de lacuri a parcului, cel denumit ”Harleem Meer” (1,4 ha), aflat în partea de sus a PC, găzduit de o pădure de stejari, chiparoși și fagi, permite vizitatorilor să pescuiască, în sistemul ”captură și eliberare”. 


Pe ”The Lake” (7,3 ha) vizitatorii se pot plimba vara cu bărcile, iar iarna se transformă în patinoar pentru cei amatori. În afară de acesta parcul mai are două patinoare: Wollman Rink și Lasker Rink, care în timpul verii se transformă în piscine în aer liber și sunt încadrate în parcul de distracții ”Victorian Gardens”. Bărcile și caiacele se pot închiria pentru o oră de la ”Loeb Boathouse”, unde se află și un restaurant cu o frumoasă priveliște spre lac.

Parcul Central are pe lângă 12 terenuri de practicare a diferitelor jocuri cu mingea (volei, tenis, crocket, bowling, baseball), un număr de nu mai puțin de 21 de locuri de joacă pentru copii (cel mai mare are 3 ha numit ”Heckscher Park”), unde se află cel mai mare carusel din Statele Unite, cu 58 de căluți de lemn sculptați manual.

Tot pentru delectarea copiilor, dar și a vizitatorilor adulți, parcul este dotat cu patru grădini zoologice și un aquariu. un fragment de pădure tropicală interioară, o colonie de maimuțe și un bazin cu urși polari.







Ca să vă faceți o idee palidă despre ce a însemnat construcția acestui parc, am aflat că el a necesitat trasportul a peste 14.500 metrii cubi de sol vgetal fertil, adus tocmai din New Jersey și s-au plantat peste 4 milioane de copaci, arbuști și plante (25.000 de copaci, din care 1.700 autohtoni), reprezentând cca 1500 de specii.

Din fauna parcului, newyorkezii se mândresc cu ”șoimul cu coadă roșie”, o celebritate locală, care a poposit aici prin 1991 și n-a mai plecat, perpetuându-se prin numeroși urmași. 


În parc, au fost numărate de ornitologi 235 de specii de păsări (peste un sfert din totalul de specii ale SUA). O mare parte din ele sunt specii migratoare și pot fi văzute numai în timpul migrației lor de primăvară sau toamnă. Pe lacuri, rațele se simt ca la ele acasă. Dintre mamifere găsim ratoni, veverițe cenușii, opossumi.





Central Park -New York



Ca orice imperiu (de data asta ”imperiu verde”) parcul a cunoscut două perioade de grandoare și decadență. 
Prima perioadă de declin a început după terminarea lui în 1873 și s-a datorat lipsei de interes din partea politicienilor care conduceau NYC, intensificării traficului (trăsuri și apoi automobile, cu poluarea respectivă), precum și scăderii efortului de întreținere datorat reducerii bugetului alocat parcului. 
Peluzele erau degradate, cu zone de pământ goale, gazonul plin de buruieni și bălți cu noroi în sezoanele umede, bănci răsturnate și distruse. 
Totul a durat până în 1934, când renumitul Fiorello LaGuardia a fost ales primar și l-a desemnat pe Robert Moses să renoveze parcul. Și acest om a realizat minunea într-un singur an, bineînțeles având la dispoziție și fonduri suficiente. 
Parcul și-a recăpătat funcționabilitatea, fiind din nou apt pentru plimbări și picnicuri în aer liber, pentru un număr sporit de vizitatori.

Din păcate, după 1960, când Robert Moses a plecat din funcție, parcul intră din nou într-o perioadă de declin, care va dura cca 20 de ani de gestionare proastă și de întreținere necorespunzătoare, la care s-au adăugat și reducerile bugetare. 

Asistăm și la o creștere îngrijorătoare a criminalității, a vandalizărlor, a distrugerii gazonului din cauza practicării nepermise a tot feluri de sporturi de echipă (softball, fotbal american, etc). 
Numărul vizitatorilor a scăzut dramatic, tot mai mulți locuitori ai NYC mutându-se în suburbii. 

Norocul parcului a fost înființarea lui Central Park Conservancy, precum și apariția a două ONG-uri care au sprijinit financiar (prin donații strânse de la cetățeni) și prin voluntari, activitățile de renovare ale parcului, desfășurate mai ales în anii *80. 

În cadrul celei de a doua etape de renovare s-au plantat 50 de copaci noi, 3500 de arbuști și 3000 de plante pentru înierbarea solului. S-au restaurat și unele obiective importante. 
La lucrări au participat peste 1900 de voluntari (cu peste 4.000 de ore de lucru efectiv în parc, fără a fi remunerați !), îndrumați atent de un personal de specialitate - 250 de muncitori plătiți de către administația parcului. 
Rezultatul: parcul într-o haină nouă a arătat ca o expoziție horticolă. Până în 1998 numărul de ore prestat de voluntari a crescut la peste 13.000.
Din 1960, când a debutat ”Era evenimentelor”, în Central Park se desfășoară în fiecare an, în Teatrul de vară Delacorte, Festivalul Shakespeare și spectacolele Teatrului Clasic din NY. 
Pe pajiștea mare dau concerte Orchestra Filarmonicii din New york și Opera Metropolitană. 
”Summerstagedin” prezintă, din 1985, spectacole gratuite de muzică, dans, tolkshaw și prezentări de film. 
Dintre artiștii care s-au perindat pe scenele teatrelor din parc putem cita: Barbara Streisand, Elton John, Simon&Garfunkel, Diana Ross, Bon Jovi, Andrea Bocceli. La concertul gratuit, dat de superstarul Garth Brooks, au participat cca 980.000 de spectatori - record în lume !

În parc există tarabe cu hot dog dar și două restaurante: ”Tavern on the Green”, renovat în 2014 și ”Loeb Boathouse”, situat pe malul lacului ”The Lake”, de pe terasa căruia te poți bucura de o priveliște frumoasă. 





Central Park -New York



sursa: https://amfostacolo.ro

9.16.2018

Despre dragoste ...






”Dragostea, de îndată ce adoptă termenii prieteniei, îşi pierde respiraţia şi lâncezeşte.”


Michel de Montaigne