La 1 ianuarie s-a încheiat perioada de tranziție după Brexit. Marea Britanie a ieșit oficial din UE. Tot pe 1 ianuarie a intrat în vigoare, în format provizoriu, Acordul de Cooperare și Comerț UE-Marea Britanie. Este un acord încheiat pe ultima sută de metri, în Ajunul Craciunului, acord care stabilește cadrul viitor de funcţionare la nivel comercial între cele doua părți.
Până la data de 30 septembrie 2021, cetățenii români pot utiliza cartea de identitate pentru a intra în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. După această dată, intrarea în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord va fi posibilă doar în baza pașaportului (simplu electronic sau simplu temporar).
Cetățenii români care se deplasează în Regatul Unit de la 1 ianuarie 2021 în scop turistic NU mai pot lucra în Regatul Unit. Printre activitățile permise ca vizitator se numără: vizitarea rudelor sau a prietenilor; desfășurarea de activități de voluntariat care nu depășesc 30 de zile; participarea la cursuri care nu depășesc 30 de zile.
Cine pierde? Cine câștigă?
Pierde în mod clar Marea Britanie, este o lecție dură care trebuia dată restului statelor membre, pentru a nu cocheta vreodată cu ideea părăsirii UE, spun publicațiile pro-europene.
Nu, câștigător este guvernul Boris Johnson, care a reușit în cele din urmă să ducă la bun sfârșit misiunea cu care alegătorii britanici i-au insarcinat pe liderii aleși la referendumul din 2016 – ieșirea din UE. În plus, Johnson a obținut un acord cu UE care va face despărțirea mult mai ușor de suportat. Mai mult, dacă este sa judecăm după condițiile puse de viitorul președinte Joe Biden, încheierea acordului cu UE aproape că garantează încheierea unui acord comercial SUA-Marea Britanie. Apoi, Marea Britanie nici măcar nu trebuie să iasă din UE, câtă vreme nu a fost niciodată cu adevărat total intrată în UE. Cât despre UE, este pentru prima dată când un stat iese din uniune, o dovadă a faptului că această construcție europeană nu este de neocolit.
Toate considerațiile de mai sus ocolesc însă un aspect fundamental – situația democrației – și la fel stau lucrurile și cu alegerea lui Donald Trump, în același an 2016. Brexitul a fost o decizie democratică, luată prin referendum, spun euroscepticii britanici. Donald Trump a fost ales președinte în mod democratic, în alegeri libere și corecte, spun susținătorii săi.
Nu, Brexitul a fost rezultatul pariului catastrofal făcut de premierul David Cameron, care a promis refendumul pentru a-și consolida guvernarea, spun pro-europenii. Apoi, campania pro-Brexit pentru referendum a fost plină de minciuni, la fel ca și campania lui Donald Trump, plină de manipulări pe rețelele sociale. Apoi, în aceleași comentarii ale ”experților” este criticat sistemul electoral american, în care votul Colegiului Electoral bate votul popular, în care alegerile primare aduc în prim-plan politicieni radicali. ”Experții” sugerează apoi trecerea la un sistem cu vot în două tururi, care să permită un front național împotriva oricărui partid antisistem, populist sau nu pe placul „elitelor”. Iar când aceste argumente nu sunt suficiente, apare acuzația supremă – totul a fost influențat de serviciile ruse, chineze, nord-coreene, iraniene, etc. Însă toate aceste critici dispar ca prin minune atunci când rezultatul scrutinului este favorabil ”elitelor” – atunci democrația este sănătoasa, iar Rusia și China nu avut vreo interferență. Cu alte cuvinte, democrația începe să se reducă la repetarea repetarea votului până când alegătorii votează „cum trebuie”.
Victoria democrației în fața birocrației
Britanicii nu au mai tolerat ca birocrații europeni să facă legea la ei acasă, scrie Giullaume Bigot, directorul IPAG Business School din Paris, autor al volumului Populofobia, guvernarea elitelor pentru elite, într-un articol publicat de Valeurs Actuelles, după încheiarea acordului comercial UE-Marea Britanie.
”În 2016, europeniștii ne-au promis o catastrofă. Însă nu a fost o catastrofă, ci un acord de 1.200 de pagini care finalizează Brexitul. În afară de un compromis asupra pescuitului și de cooperarea în materie de poliție și justiție, aceste „Brexit deal” menține accesul Marii Britanii la piața europeană, fără taxe vamale și fără cote. Este un acord mai degrabă favorabil Londrei. Proiectul lui Boris Johnson de a crea un Singapore pe Tamisa ar trebui să ajungă însă la un compromis cu Europa, pentru că UE ar putea, în teorie, să impună Londrei niște reguli anti-dumping pe care Bruxelles-ul nu ar îndrăzni, spre exemplu, să le aplice niciodată Chinei.
Pentru europeniști, Regatul Unit nu va ieși din UE cu capul sus, pentru că nu va putea încheia acorduri la fel de bune cu terții. Însă Londra a reușit deja să încheie acorduri comerciale preferențiale cu o bună parte din cele 77 state de care era legată prin intermediul UE. Europenii se mai felicită că acordul încheiat cu Londra exclude serviciile financiare. Pierzându-și pașaportul financiar, City-ul londonez nu va mai avea acces direct la banii de pe continent. Numai că trebuie să spunem că investitorii europeni ar putea avea pe mai departe nevoie de serviciile oferite de centrul financiar londonez, unic prin dimensiunea și concentrarea sa. De altfel, acordurile sectoriale de recunoaștere reciprocă a tranzacțiilor sunt gata să intre in vigoare. În acest domeniu, nu ar trebui să se schimbe nimic sau aproape nimic.
Nefiind total intrată în UE, Marea Britanie nici nu va trebui să părăsească cu totul UE. Pentru că nu a adoptat moneda euro și pentru că nu a renunțat la granițe, Regatul Unit nu trebui să se schimbe fundamental după acest divort englezesc. Nu același lucru se poate spune despre UE. Este pentru prima dată când un stat membru abandonează construcția europeană, o dovadă că aceasta nu este ineluctabilă.
Clasele noastre conducătoare au fost atât de convinse că UE oferă un orizont indispensabil, încât le-au trebuit patru ani pentru a digera realitatea Brexitului. Atitudinea aduce aminte de acele personaje din desene animate care, ajunse deasupra unei prăpastii, nu cad imediat, ci doar după ce își dau seama că nu mai au nimic sub picioare.
Bruxellesul și cele 27 de guverne ale statelor membre s-au obișnuit atat de mult să considere că votul alegătorilor este o cantitate neglijabilă, încât au sperat până la final că Londra nu va ține cont de votul britanicilor la referendum.
Europeniștii au repetat că votul pentru iesirea din UE a fost o eroare și că referendumul a fost strâns, cu doar 51,9% pentru Brexit. Însă este o majoritate comparabilă cu cea obținută de tratatul de la Maastricht (51,04%) – cel care a a provocat dezastrul industrial al Franței, provocat de euro. Iar europeniștii nu amintesc nici de majoritatea (54,6%) obținută în 2005 (la referendumul în care a fost respinsă în Franța Constițutia Europeană) de apărătorii democrației în fața despotismului ”luminat” bruxellez.
Europeniștii au uitat că nimic din istoria recentă a Regatului Unit nu arăta că elitele engleze s-ar teme de votul universal. Spre deosebire de birocrații francezi, liderii britanici nu și-au trădat poporul nici în 1940 și nici în secolul 21”, scrie Guillaume Bigot.
Ce prevede Acordul UE-Marea Britanie
Cum arată dezastrul Brexitului despre care avertizau liderii pro-europeni? Acest „dezastru” are forma unui acord, cel mai amplu acord bilateral comercial semnat de fiecare dintre părţi, care acoperă schimburi comerciale în valoare de 747 miliarde de euro, respectiv 668 miliarde de lire sterline, la nivelul anului 2019. Prin obţinerea acestui acord, Uniunea Europeană şi Marea Britanie au reuşit să evite implicarea termenilor comerciali stabiliţi de Organizaţia Mondială a Comerţului pentru desfăşurarea viitoare a relaţiei comerciale dintre cele două părţi, scrie Agrepres, citând Deutsche Welle.
Potrivit prevederilor înţelegerii, Uniunea Europeană oferă fostului său stat membru un acces, fără precedent, fără taxe vamale sau cote la piaţa sa imensă de 450 de milioane de consumatori.
Această deschidere, însă, va fi însoţită de condiţii stricte: companiile de dincolo de Canalul Mânecii vor trebui să se conformeze unui set de reguli în materie de mediu, de drepturi în muncă şi de fiscalitate pentru a evita orice procedură de dumping. Garanţii există, de asemenea, şi în materie de ajutoare de stat. Există stipulat, în termenii acordului, un mecanism care permite celor două părţi să activeze rapid contramăsuri, precum taxe vamale, în caz de divergenţe asupra acestor norme, scriu Reuters, AFP şi DPA.
În pofida ponderii sale economice reduse, accesul pescarilor europeni la apele britanice a reprezentat unul dintre cele mai spinoase puncte cheie ale discuţiilor, din cauza importanţei politice şi sociale a sectorului în mai multe state membre, printre care Franţa, Olanda, Danemarca sau Irlanda. Acordul prevede o perioadă de tranziţie până în iunie 2026, la finalul căreia pescarii europeni vor renunţa la 25% din cota lor, care se ridică anual la 650 de milioane de euro. Accesul în apele britanice va fi apoi renegociat anual.
Tratatul recunoaşte explicit că investiţiile şi comerţul au nevoie de condiţii pentru „o concurenţă deschisă şi corectă”. În ceea ce priveşte serviciile financiare cele două părţi se angajează „să stabilească un climat favorabil pentru dezvoltarea comerţului şi investiţiilor”, potrivit documentului. Textul include anexe detaliate pe teme precum pescuitul, comerţul cu vin, medicamente, produse chimice etc.
În context, executivul european a avansat o „Rezervă de ajustare la Brexit”, dotată cu 5 miliarde de euro, care să sprijine contracararea consecinţelor economice şi sociale răsfrânte în cele mai afectate sectoare de ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2021. Această rezervă are scopul de a ajuta companiile şi sectoarele afectate, îndeosebi pescuitul, şi va include sprijin pentru crearea de locuri de muncă şi formare profesională, potrivit comunicatului Comisiei Europene, citat de agenţiile de presă. Banii vor fi folosiţi şi pentru a acorda asistenţă administraţiilor publice în ceea ce priveşte modul de funcţionare a controalelor vamale, la frontieră, sanitare şi fitosanitare şi pentru a garanta servicii esenţiale cetăţenilor şi companiilor afectate. Rezerva de ajustare la Brexit va acoperi cheltuielile în fiecare stat membru timp de 30 de luni şi se va distribui în două tranşe: mare parte a fondurilor vor fi deblocate prin prefinanţări în 2021, iar sumele vor fi calculate pe baza impactului asupra economiei fiecărui stat membru, ţinând cont de gradul de integrare economică cu Regatul Unit, inclusiv comerţul cu bunuri şi servicii şi efectele negative asupra sectorului pescuitului în UE; o tranşă mai mică de ajutor suplimentar va fi repartizată în 2024, în cazul în care cheltuielile reale depăşesc alocarea iniţială.
sursa:https://www.cotidianul.ro/victoria-democratiei-in-fata-eurocratilor/