„Un unchi amețit de băutură mi-a vorbit despre viața reală. Nu era american, lucra în construcții în Asia. Slujba sa era să mituiască oamenii. După mai multe pahare de rachiu asiatic, am aflat că pentru fiecare metru cub de mortar erau necesari bani pentru gangsterii care controlau sindicatele și pentru politicienii care dădeau autorizațiile. Așa e viața, spunea el. Te obișnuiești. Avea și o glumă: mâinile mele sunt mai murdare decât ale băieților care sapă pentru fundații.
Ajungi să-ți dai seama că cineva trage sforile în orice domeniu, și nu ești tu acela, spunea el. Ideea cu oficialul care își face treaba doar în schimbul unui salariu este o nerozie. Ajungi să nu mai ai încredere în nimic, spunea el. Politicianul de la televizor? Compania care a făcut o donație pentru fundația sa de „caritate”? Să joci după reguli? Astea sunt regulile”, scrie Peter Van Buren, fost membru al diplomației americane, într-un articol publicat de The American Conservative.
”Prima mită am dat-o unui ofițer indonezian de imigrație care a observat un mic defect la pașaportul meu. Desigur, a spus el, se poate rezolva. Între noi. Cu o amendă (ce eufemism). Bani gheață. Au fost 20 de dolari care mi-au salvat vacanță, însă m-am simțit murdar și înșelat. Am învățat însă regulile.
În New York folosim eufemismul „bacșiș”, de care e nevoie ca de aer. Pentru o masă la restaurant în perioada pre-Covid. Pentru orice vrei în ultimul moment. Pentru manipularea mai atentă a bagajelor la hotel. Un prieten plătea o grămadă de bani în plus pentru camere mai bune la hotel, până când a aflat că cu 20 de dolari la check-in putea obține același lucru la un preț cu mult, mult mai mic.
M-am gândit că astea sunt lucruri mărunte. Până la urmă, în America suntem foarte corecți, nu? Avem și noi mica noastră corupție, ca toată lumea, însă sufletele noastre sunt mult mai murdare decât par. În America totul se face la o scară mult mai mare.
Sunt lucruri precum Fundația Clinton, care a acceptat donații de la saudiți pentru a ajuta la emanciparea femeilor, o temă apreciată în America. Când se părea că soția sa va ajunge președintele SUA, Bill Clinton a ținut discursuri plătite cu milioane de dolari de marile companii, care încercau să influențeze viitorul guvern american. Bill a câștigat 50 de milioane de dolari în timp ce Hillary a fost secretar de Stat. Fundația, acum aproape desființată, a ajuns să aibă fonduri de 2 miliarde de dolari. În 2013, fundația a cheltuit pe călătoriile lui Hillary aproape la fel de mult cât pe granturile caritabile. Presa, un mare fan al lui Clinton, ne spunea că trebuie să ne obișnuim cu asta. Până la urma, cu Nixon a fost mult mai rău.
Trump nu a vrut să arate limpede pentru cine făcea donații fundatia lui. Știm că ramura fundației Trump condusă de Eric Trump a făcut donații unei asociații a industriei vinului, unui chirurg plastician pentru copii și unui artist care i-a făcut portretul lui Donald Trump. Stațiunile deținute de Trump au primit 880.000 de dolari pentru că au organizat evenimente de caritate sponsorizate de… Trump. Trump a donat bani pentru formatorii de opinie conservatori, înainte de a candida la președinție.
Cu Joe în calitate de vicepreședinte, familia Biden a facut 396.000 de dolari, în 2016. Însă în cei patru ani ce au urmat plecării de la Casa Albă, Joe și Jill au facut nu mai puțin de 15 milioane de dolari. De fapt, pe măsură ce creșteau șansele de a fi ales președinte, Joe și soția lui au câștigat într-un an de două ori mai mult decât în precedenții 19 ani. Joe a primit 10 milioane de dolari pentru o carte pe care nu o citește nimeni. Jill a primit peste 3 milioane de dolari pentru o carte, în 2018. Joe are o companie care a scăpat de taxe doar pentru că a donat bani Comitetului de Acțiune Politică al aceluiași Joe Biden. Iar apoi urmează Hunter Biden, care a făcut milioane în China și Ucraina pentru nimic altceva decât că era fiul lui Joe.
Jumătate dintre americani s-au supărat mult din cauza corupției lui Trump, însă nu vor să audă o vorbă despre Clintoni și Bideni și viceversa. Da, politicienii sunt corupți, însă oare donatorii din toate aceste trei cazuri nu știau ce cumpără?
De unde vin toți acești bani? De la voi.
Dan Gilbert, președintele Quicken Loans, a ajuns de la 7 miliarde de dolari avere în martie, la 43 miliarde de dolari. Cine a beneficiat oare mai mult de pe urma Covid și a cumpărăturilor aproape exclusiv online decât Jeff Bezos, patronul Amazon? Însă pentru a susține bogăția aceasta uriașă este nevoie de foarte mulți săraci.
Banii au fost buni dintotdeauna. Însă este greșit să judecăm doar în dolari. În dolari gândesc doar ospătarii și familia Biden. Bogații veritabili știu că bogăția înseamnă putere. Puterea de a decide guvernul și de a modela societatea, pentru a se asigura că vor avea și mai mulți bani, și mai multă putere, până când vor ajunge să aibă Totul. Când tu, om obișnuit, te gândești la ziua în care vei merge cu avionul la business class, să știi că Ei dețin avionul.
Teoriile conspirației spun mereu că lucrurile s-au întâmplat ”altfel”, că sistemul nu a funcționat așa cum fusese stabilit. De exemplu, în loc ca schimbul de lideri să se facă prin alegeri, președintele a fost asasinat. Prin urmare, haideți să nu catalogăm ce s-a întâmplat cu alegerea lui Biden drept o conspirație. Iată ce s-a întâmplat.
Presa corporatistă deținută de cei mai bogați americani l-a atacat pe Trump vreme de patru ani. Acționând ca un tot împreună cu Partidul Democrat, presa a încercat să-l descrie pe Trump ca pe un agent al Rusiei. Când au văzut că nu le merge în acest fel, au încercat un impeachment, însă a fost și mai puțin bazat pe probe decât gluma proastă cu starleta porno Stormy Daniel și cu Trump. Apoi, aceeași presă a trecut în defensivă, îngropând informațiile despre Hunter Biden care puteau schimba soarta alegerilor.
Corporațiile farmaceutice, și ele deținute de aceiași oameni, au amânat momentul anunțării vaccinului până după alegeri. Serviciile de informații, legate strâns de Big Tech și de super-bogații care conduc aceste companii, și-au îndeplinit rolul de a ascunde informații sau de a le oferi „pe surse”, după caz. Și ei au lucrat la discreditarea informațiilor despre Hunter Biden, spunând că sunt o intoxicare din partea Rusiei. Banii care controlează informația sunt aur curat.
Ceva mai înainte se întâmplase ceva în Partidul Democrat, când alegerile primare îi favorizau pe candidații cei mai progresiști de la Henry Wallace încoace. În loc să fie nominalizat un progresist, a fost împins spre Casa Albă un politician cunoscut drept Senatorul Mastercard. Să fi fost doar o coincidență că doi candidați cu șanse, Buttigieg și Klobuchar, s-au retras simultan, chiar înainte de alegerile primare din Carolina de Sud, acolo unde Biden avea neapărat nevoie să oprească șirul victoriilor lui Bernie Sanders? Câți oameni din America au puterea necesară pentru a le da telefoanele respective lui Buttigieg și Klobuchar?
Biden le-a întors favoarea și și-a înțesat cabinetul cu aceiași vechi corporatiști din perioada Obama. Se remarcă Janet Yellen (cu o avere de 13 milioane de dolari), fostă șefă a Federal Reserve, care acum preia Departamentul Trezoreriei. Ea este cea care a decis împrumutarea masivă a corporațiilor, lucru care a concentrat averile din SUA în mâinile nu a 1%, ci a 0,1% din populație. Vedeți cum crizele, precum recesiunea și Covid, i-au ajutat pe cei bogați? Biden nu a avut dreptate când le-a spus donatorilor din campanie că ”nu se va schimba nimic în mod fundamental” pentru cei bogați, dacă el va ajunge la putere – de fapt, le va fi mult mai bine.
Un procent infim dintre americani dețin, controlează și beneficiază de aproape totul; unii spun că sunt 1%, însă mulți dintre cei 1% sunt doar niște pierde-vara sau locotenenți ai celor ce dețin cu adevărat puterea. Noi știm doar câteva nume – Bezos, Gates, Buffet – pentru că ei dețin companii la vedere. Mulți dintre cei cu adevărat puternici preferă să controleze publicul fără să iasă în public. Și voi încă mai sunteți speriați de rușii care au furat alegerile? Ce, încă nu v-ați hotărât să folosiți vouchere Amazon pentru a vota la următoarele alegeri?”
sursa:https://www.cotidianul.ro/coruptia-despre-care-nu-se-scrie-si-nu-se-vorbeste/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu