Cu hramul purtat de ” diva ” politică, progresistă și franțuzească Clotilda Armand m-am lămurit mai demultișor. scrie Lucian Postu, în 7iasi.ro. Acum cîțiva ani, ca om rău ce îs ( și plătit de Putin ca să fac propagandă rusească, biensur, sau bien sûr, ori cum s-o mai scrie ), am pus, pe pagina de Facebook a vijelioasei amazoane USR-iste, o întrebare legată de unele informații apărute în spațiul public, vizavi ( sau vis-à-vis, ori cum s-o mai scrie ) de implicarea ei în dezgustătoarea, grotesca, penala și extrem de scumpa mizerie a autostrăzilor romînești, cvasi-inexistente, dar plătite cu miliarde de euro din bugetul statului romînez.
Plus firma franțuzească de ape și canalizări care își făcuse în București, conform procurorilor, un serviciu secret și ilegal de informații.
Întrebarea pusă de mine pe pagina de FB clotildeză era ușor ironică, dar absolut decent formulată. Dar asta n-a contat deloc, fiindcă a fost ștearsă aproape instantaneu. La fel cum s-a întîmplat și cu următorul meu comentariu de pe aceeași pagină, legat de dispariția întrebării anterioare. Tot ironic, dar tot decent. Așa că, dincolo de toată posibila claie de explicații docte, am înțeles cum stă treaba cu democrația clotildeză, care nu-i pentru căței, ci numai pentru dulăi și partenerele lor.
Prestațiile ulterioare ale divei graseiante m-au convins că, în ciuda copacului ei genealogic și aristocratic, nu e decît o versiune francofonă a unei negustorese jmechere din Obor sau de pe Lipscani. Scrotilda lu’ Armand, cum ar veni. Parfum de la Chanel, mangleală de motel.
Fanii ei și ai USR se pot indigna cît vor, dar idoluța lor franțuzească e doar o morișcă profitoare de vorbe lunecoase și agitate. Un fel de Armanda Lear politică, de mîna a treia, cu pretenții civilizatoare, dar cu prestații mai degrabă manglitoare. Cît e mangleală verbală, la vedere, și cît e de cealaltă, concretă, mai la dos, asta om vedea la urmă. Dar cei care nu s-au născut ieri și nu pun botul la mămăliga cu vanilie din cîrlig, precum carașii, pot mirosi repejor scamatoriile de bîlci pseudo-aristocratic ale madamei cu strămoși castelani și strămoașe contese.
Ultimul episod din epopeea clotildeză, cel cu ” statuile ” în chelea goală din primărie, e absolut relevant pentru ” lumina ” civilizatoare pe care o împrăștie lanterna armando-useristă. Și nu-i vorba de indignarea conservatoare a celor care cred că un sediu de primărie bucureșteană nu poate găzdui o expoziție de ” țîțe goale „. Fiindcă nu viziunile estetice, reformatoare sau retrograde, sînt cheia acestui scandal.
Un primar, cum e madam Armand, nu e ales ca să fie un arbitru al relevanței artistice din parohia lui administrativă. Mai ales cînd vorbim de o primărie dintr-un oraș, capitală a țării, care are probleme grave, iarna, cu încălzirea locuințelor. Plus probleme grave cu gunoiul și apa caldă. Cînd, într-o asemenea situație de criză, un primar presupus inteligent n-are altă grijă decît să provoace comunitatea, tuflindu-i în cap, cu ifose progresist-justițiare, o controversată tichie de mărgăritar, lucrurile sînt cam clare : nu e pîine, deci se livrează circ. Cu garnitura aferentă de ifose culturalnice.
În maniera ei tipic useristă, madam Scrotild vrea să arate că are accesorii cerebrale masculine, de inspirație inghinală. Numai că, asemeni majorității colegilor ei, șefi în USR-PLUS, primăreasa de la Sectorul 1 ne arată altceva : că acțiunile ei publice au legătură mai degrabă cu transpirația inghinală. În fine, e vorba de inghinalitatea mentală, dar, ca o rafinată a subtilităților franțuzoide, desigur că madam Armand a înțeles instantaneu asta.
Donc : colo-n tîrg, la primărie, s-a deschis clotildărie. Allez, enfants de la Latrie, le jour de soir est arrivé !
Zi-le, madam Scrotilda!
sursa:https://www.cotidianul.ro/scrotild-armand-contesa-de-glazvand/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu