Convenția Naționala Republicană, care îl va nominaliza formal pe Donald Trump drept candidat la presedintia SUA va aduce multe declarații dure la adresa Chinei. De alegerile din SUA depind multe aspecte ale relației China-SUA. Campania agită spiritele în America, în timp ce Beijingul stă în expectativă, fără să reacționeze la amenințările unui Donald Trump pe final de mandat. Dacă Trump va câștiga din nou, atunci vom avea o confruntare între ”art of the deal” a președintelui SUA și ”arta războiului” a lui Sun Tzu.
Trump: Cu Biden, SUA vor deveni proprietatea Chinei
Donald Trump a declarat într-un interviu pentru Fox News: ”Nu vreau să pun lumea pe jar acum”, însă ”China ne-a jefuit cum nu a mai făcut-o o altă țară.Pierdem sute de miliarde de dolari. Nu primim nimic de la China. Da, primim niște bunuri pe care putem să le producem si noi. Tot ce facem este să pierdem bani”. ”Dacă este ales Biden, țara noastră va deveni proprietatea Chinei”, a mai spus Trump. Biden este proprietatea Chinei. Fiul lui a luat un miliard si jumătate de dolari. Nu are nicio experiență, nimic, a luat mii de dolari din Ucraina și acum are afaceri de miliarde în China. E ridicol. Îl au pe Biden la mână. E omul lor și își doresc enorm ca eu să pierd”.
Președintele SUA a spus că este pregătit să întrerupă total legăturile cu China. Presa din China vorbește despre o „opțiune nucleară” a Washingtonului – eliminarea Chinei din sistemul plăților în dolari Swift.
China, o putere benignă cu ambiții regionale?
Declarațiile lui Trump nu au trecut neobservate. South China Morning Post titrează: ”Donald Trump joacă la cacealma cu amenințarea războiului financiar? Oficialii chinezi nu sunt siguri”. ”Pentru că nu a obținut o victorie decisivă în războiul economic cu China, liderul SUA se pregătește pentru războiul financiar – sau cel puțin lasă impresia că face asta. Ar putea fi doar o tactică pentru a speria China, pentru că un asemenea război ar produce daune la fel de mari în SUA”. Publicația amintită citează un expert chinez de la Institutul de Finanțe Internaționale care arată că SUA se așteaptă ca Beijingul să ajungă la importuri din SUA de 350 de miliarde de dolari anual. Or, China trebuie să utilizeze Swift pentru a plăti pentru achizițiile din SUA.
O altă cale de atac a unei posibile a doua administrații Trump ar fi sechestrarea unor active chinezești în SUA, inclusiv o parte din datoria americană cumpărată de China. Ar fi un act de război financiar, considera South China Morning Post, iar China ar trebui să riposteze. Având în vedere că o bună parte din datoria suverană a SUA este deținută chiar de China, America s-ar afla în pericol de a intra în incapacitate de plată, un lucru care ar afecta grav statutul dolarului de valută de rezerva a lumii.
”Nu cred că administrația Trump ar fi atât de proastă încât să recurgă la asemenea acțiuni”, spune Yuqing Xing, fost profesor de economie la Institutul Băncii Asiatice pentru Dezvoltare din Tokyo. Însă, scrie South China Morning Post, ”Trump a fost într-atât de ”prost” încât să riște să provoace daune majore sistemului comercial global și lanțurilor de producție prin atacurile sale și prin acțiunile întârziate de a combate pandemia de covid-19”.
Și Foreign Affairs, și Foreign Policy, au avertizat că SUA nu trebuie să rupă relațiile economice cu China și să intre într-un nou război rece. Unii susțin că China este doar o putere regională care încearcă să reducă influența SUA în Asia și să-și mențină integritatea teritorială și stabilitatea. China nu dorește o altă ordine mondială și nici un război rece, susțin unii analiști. Mai mult, comerțul cu China ar fi reciproc avantajos pentru orice stat, iar rolul important al Chinei în stabiltatea economică este cea mai bună garanție că Beijingul nu-și va dori vreun conflict.
Alți analiști arată totuși că China a avut o politica agresivă, însă că un raspuns dur al Washingtonului nu ar face decât să înrăutățească lucrurile. Aveți răbdare cu China, par a spune unii experți, încercând să asigure lumea că Beijingul nu vrea să-și exporte ideologia.
Apoi, alte voci arată ca SUA ar pierde un război rece cu China, că limitarea exporturilor americane pentru companiile high tech chinezești ar duce la probleme economice serioase pentru SUA.
În fine, sunt voci care avertizează administrația Trump că ar putea avea suprize mari dacă SUA vor forța alte state să aleagă cu cine să aibă cele mai impotante relații comerciale: cu SUA sau cu China?
Marea iluzie
Și dacă toate abordările de mai sus nu sunt decât produsul unei mari iluzii, iluzia că Beijingul, odată cu deschiderea Vestului în perioada președintelui Nixon, o va lua pe drumul capitalismului, politicilor liberale și chiar al democrației? Clyde Prestowitz, fost consilier al secretarului Comerțului în administrația Reagan și acum presedinte al Economyic Strategy Institute, este convins că mulți politicieni, economiști și analiști din întreaga lume sunt prizonierii acestei iluzii.
”Am fost parte la această iluzie ca lider al misiunii comerciale americane în China, în 1982. În urma ei au început investițiile, iar economia Chinei a crescut cu viteza luminii. Apoi a venit deșteptarea: în 1989, Deng a ordonat tancurilor să tragă în protestatarii pro-democrație din Piața Tiananmen. Au murit 700 de oameni. Unii spun că au fost 10.000. S-a lăsat umbra peste relațiile cu China, însă incidentul a fost la rândul lui umbrit de căderea URSS, în 1991, văzută ca finalul Războiului Rece. China nu era încă o mare putere economică, iar URSS era percepută ca principalul inamic. Președintele Bush senior era convins că China era pe calea liberalismului și nu a acordat atenție represiunii. Însă Deng avea o altă viziune, foarte rar menționată în ultimii 30 de ani. În timp ce liderii occidentali predicau evanghelia democratizării prin botezul liberului schimb și al forțelor pieței, Deng își sfătuia astfel tovarășii: ”Aveți răbdare și stați sub obroc”. Și a scris și despre începutul unui ”nou Război Rece”, scrie Prestowitz, pentru The American Conservative.
Ca și George H.W. Bush, președintele Bill Clinton a râs când i s-a prezentat perspectiva ca Beijingul să ajungă să controleze internetul. China a venit cu o altă provocare – a arătat că poate absorbi toate conceptele thnologice și economice ale lumii lobere păstrând însă doctrina autoritară comunistă. Apoi, China a arătat că poate să conteste ”ordinea liberala bazată pe reguli”, criticand ”cuplarea” dintre SUA și China.
Deșteptarea, începutul noului Război Rece
”Liderii politici, economiștii, strategii și formatorii de opinie din Vest sunt vinovați pentru încrederea excesivă în estimările lor. Nu au ținut cont de planurile cincinale de dezvoltare din China stabilite pentru sectoare precum energia solară și telecomunicații. Și mai suprinzător este că China arăta cum își privatiza industria când, de fapt, nu făcea decât să transforme companiile de stat în lideri mondiali de piață. Aceste companii subvenționate de stat au globalizat China. Analiștii lumii libere au judecat aceste companii în termeni pur economici, însă pentru China ele erau strategice”, scrie Prestowitz.
Prea puțină atenția s-a acordat planurilor cincinale ale Chinei, urmate de planuri de un deceniu și planuri de 15 ani, anunțate de actualul președinte Xi Jinping. Marele proiect al Noului Drum al Mătăsii este unul de 40 de ani, conceput în 2013 și cu termen de finalizare în 2049. Iar la fel sunt și proiectele politice și abordările de politică externă ale Chinei, cu cele cinci princii ale coexistenței pașnice stabilite încă din 1949-1955, spre exemplu. Occidentul protestant își dorește culegerea roadelor marilor proiecte în cursul unui mandat-doua sau măcar al unei vieți, pe când planificarea chineză (de la economie, politică și până la spionaj) se face nu în ani, ci în decenii și decenii.
Prea mult timp s-a considerat că China este o putere regională cu ambiții regionale, spune fostul consilier al administrației Reagan. Dacă este așa, atunci de ce proiectul Noului Drum al Mătăsii se întinde în toată lumea, de ce apar ciocniri la frontiera cu India, de ce China cumpără porturi în Europa, trimite nave de foraj în Oceanul Arctic și ajută Venezuela? Dacă China nu ar fi decat o putere cum ambitii regionale, de ce guvernul german este atât de supărat că firma chineza Midea a cumpărat compania germană Kuka, un lider în robotică? De ce Germania adoptă legi care să interzică asemenea achiziții, dacă Beijingul este doar o benignă putere regională fără ambiții mondiale?
”The Economist a recunoscut tacit, într-un articol din 2018, că avem de-a face cu un nou război rece. Vestul a pariat greșit în privința Chinei, scria revista britanică, iar concluzia era că SUA pierdeau deja acest nou război rece”, scrie Prestowitz.
Ce pot să facă Vestul, Statele Unite? Să dopte o politică pragmatică, scrie Prestowitz. ”Singura variantă este să recunoaștem că suntem într-un nou război rece. Nu însemană să ne decuplăm total de China, ci să ajungem la un nivel semnificativ de decuplare economică. Apoi, SUA trebuie să se asigure că firmele vestice vor ajunge să fie lideri în industriile vizate de China. Asta înseamnă adoptarea de politici industriale bune, subvenționarea cercetării și investiții. Cu alte cuvinte, trebuie dezvoltate politici ale globalizarii prin cooperare între sectorul afacerilor și guvern, așa cum am făcut-o și în secolul 19, și în cele două războaie mondiale, și în cursa pentru cucerirea spațiului și, mai ales, în Războiul Rece”.
sursa:https://www.cotidianul.ro/marea-iluzie-si-pariul-perdant-al-vestului/
