sursa:https://www.cotidianul.ro/prima-persoana-vaccinata-anti-covid-in-romania/
sursa:https://www.cotidianul.ro/prima-persoana-vaccinata-anti-covid-in-romania/
Nu cumva și astăzi faptele grave ale politicienilor sunt șterse pe considerentul că execuția lui Ceaușescu a dat libertate nemaiîntâlnită abuzului?
Afirmația fostului lider sovietic, figură proeminentă a secolului XX, Mihail Gorbaciov, că dictatorul N. Ceaușescu a fost omorât precum animalele, pune într-o lumină incertă tot ce s-a întâmplat în Decembrie 1989 în România.
Vinovăția lui Ceaușescu este una deja omologată, însă ea nu poate fi interpretată într-un registru al unor fapte strict personale, oricâte dovezi interesate au fost și sunt livrate întru o manipulare care va mai dura zeci de ani.
Românii au suferit un deceniu sub dictatura de 25 de ani a lui Ceaușescu atât de intens, și atât de umilitor, cât pentru câteva generații expuse total vitregiilor, însă nu au pierdut nici o secundă self-controlul relației lor cu țara.
Spectacolul asasinării cuplului Ceaușescu a fost unul care ar fi trebuit să nu îi credibilizeze pe cei care l-au pus la cale.
Justiția de atunci este printr-o complicată și vizibilă metamorfoză justiția de acum. Cinismul celor care au luat deciziile de atunci a generat ADN-ul puterii publice. In lipsa unei reconsiderări la nivelul statului a evenimentelor din 1989, martiriul fostului dictator este într-o evaluare continuă. Așa cum alte evenimente ale istoriei recente a românilor au fost interpretate propagandistic, și interpretările privindu-l pe Ceaușescu se apropie de un posibil coșmar național.
Procesul cuplului Ceaușescu ar trebui să aibă loc, după toate procedurile și cu toate consecințele, în sensul că fostul președinte comunist, ca orice persoană, are dreptul și postum la un proces corect.
Un astfel de proces este de o utilitate și o necesitate în așezarea României care pot depăși juridic impactul execuției de la Târgoviște.
Vinovăția lui Ceaușescu, raportată la funcția publică exercitată, nu a fost una care să permită o simplă și brutală scoatere din scenă fără un rechizitoriu punctual, conform faptelor și nu doar unor intenții care ar fi putut fi oprite cu multe zeci de ani în urmă.
Nu cumva și astăzi faptele grave ale politicienilor sunt șterse pe considerentul că execuția lui Ceaușescu a dat libertate nemaiîntâlnită abuzului?
sursa:https://www.cotidianul.ro/cand-va-avea-loc-procesul-lui-ceausescu/
sursa:https://www.cotidianul.ro/veniiiiiiti-de-luati-vacciiiiiinuuuuuul/
ANM a emis o prognoză meteo speciala pentru municipiul București, cu ploi, lapoviță, vânt valabilă până luni 28 decembrie ora 10.00.În intervalul 26.12 ora 10:00 - 28.12 ora 10:00 vremea va fi închisă. Temporar va ploua în general moderat cantitativ - se vor acumula în jur de 15...20 l/mp, iar pe parcursul nopții de sâmbătă spre duminică (26/27 decembrie) și în primele ore ale zilei de duminică (27 decembrie) vor fi posibile și precipitații sub formă de lapoviță.Vantul va sufla moderat, cu intensificări începând din noaptea de sâmbătă spre duminică (26/27 decembrie), când la rafală se vor atinge viteze de 40...50 km/h.Astăzi (26 decembrie), temperatura maximă va fi în jurul valorii de 6 grade, iar cea minimă va fi de 1 grad. Duminică (27 decembrie), temperatura aerului va avea valori de 1...3 grade, însă în seara de duminică și în noaptea de duminică spre luni (27/28 decembrie), pe fondul pătrunderii unei mase de aer foarte cald, temperatura aerului va crește continuu până spre 7...9 grade, citează Mediafax.
În intervalul de valabilitate 26 decembrie, ora 10:00 – 28 decembrie, ora 10:00, la munte vor predomina ninsorile, în special la altitudini de peste 1500 m și se va depune strat nou de zăpadă, local mai consistent în Carpații Meridionali și de Curbură. Pe parcursul zilei de duminică (27 decembrie) și în noaptea de duminică spre luni (27/28 decembrie) vântul va avea intensificări, în special pe creste, unde rafalele vor depăși 80...90 km/h și va fi viscol.
În jumătatea de sud a țării temporar vor fi precipitații în general moderate cantitativ, local se vor depăși 15...25 l/mp și izolat 30 l/mp. Acestea vor fi predominant sub formă de ploaie, exceptând seara de sâmbătă (26 decembrie) și noaptea de sâmbătă spre duminică (26/27 decembrie), când în sudul Banatului, al Transilvaniei și al Moldovei și pe alocuri în Oltenia, Muntenia și Dobrogea, vor fi mai ales ninsori și lapoviță.Începând din cursul zilei de duminică (27 decembrie), vântul se va intensifica treptat și în restul teritoriului, iar local mai ales în Oltenia, Muntenia și Transilvania va atinge la rafală viteze în general de 50...55 km/h, transmite Mediafax.În zona montană pe spaţii restrânse este posibil să se formeze polei sau ghețușCodul Galben este valabil în intervalul 27 decembrie, ora 06:00 – 28 decembrie, ora 10:00 și privește intensificări ale vântului, ninsori moderate cantitativ și viscol în Carpații Meridionali și de Curbură – în special la peste 1700 m, în Munții Banatului, zona joasă a jud. Caraș-Severin. În intervalul menționat, în Carpații Meridionali și de Curbură, în special la altitudini de peste 1700 m, va ninge moderat cantitativ și se va depune strat nou de zăpadă, local mai consistent. Vântul va sufla tare, cu rafale în general de 80...90 km/h, iar pe creste peste 100...120 km/h, viscolind puternic ninsoarea și determinând scăderea semnificativă a vizibilității.Intensificări ale vântului se vor semnala temporar și în Munții Banatului și în zona joasă a județului Caraș-Severin, unde vor fi viteze la rafală ce vor depăși 70…90 km/h, iar precipitațiile vor fi mixte.În zilele de luni (28 decembrie) și marți (29 decembrie) vântul va continua să fie tare la munte, mai ales în zona înaltă a Carpaților Meridionali, unde va spulbera zăpada.
În programul de guvernare al Cabinetului Cîțu este menționată „valorificarea superioară a zăcământului de grafit din zona Baia de Fier (Mina Cătălinu și cariera Ungurelașu) județul Gorj prin prelungirea licenței de exploatare de către SNS SALROM SA – titularul licenței de exploatare”.
Asta presupune readucerea la viață a unui proiect mort din 1994 și care ar putea genera beneficii uriașe în condițiile în care grafitul este tot mai utilizat în industria mondială. În localitatea Baia de Fier, din județul Gorj, a funcționat până în 1994 o mină din care se extrăgea grafit. Din cauza lipsei de rentabilitate și a condițiilor grele de zăcământ, activitatea minieră a fost închisă. În ultimii ani, grafitul a căpătat o importanță uriașă la nivelul întregii planete pentru că este tot mai utilizat în construcția bateriilor, a aparatelor electrice sau a aliajelor superioare. În contextul anunțării viitoarei Alianțe Europene pentru metale și materii prime rare, s-au repornit discuțiile la nivel european despre importanța industriei bazate pe metale și materii rare, considerate a fi critice pentru economia viitorului. Astfel, România ar putea profita de foamea mondială pentru grafit, material inclus lista celor 20 de materii critice, și să redeschidă mina de la Baia de Fier. Deocamdată, legislația actuală împiedică acest lucru. Un document semnat de Daniela Nicolescu, secretar de stat în Ministerul Energiei, susține că Legea minelor din 2003 nu instituie o procedură destinată redeschiderii minelor/carierelor aprobate pentru închidere definitivă prin hotărâri de guvern. Astfel, Ministerul Economiei a inițiat un proiect de act normativ de completare și modificare a legii amintite prin care să se permită redeschiderea minelor sau părților de mină care au cantități semnificative de resursă minerală. Acest act normativ se află acum în sertarele Camerei Deputaților.
În același document, se spune că ministerul a inițiat un proiect de lege privind Programul geologic național pentru următorii cinci ani, finanțat de bugetul de stat, ce are ca scop identificarea și deschiderea unor noi exploatări de grafit. ”Legea 27/2018 pentru aprobarea Programului geologic la nivelul național constituie o bază de cercetare științifică necesară intrării României în trendul european actual de valorificare a resurselor minerale critice, în care sunt incluse și rezervele de grafit. În funcție de rezultatele cercetărilor obținute prin intermediul programului menționat anterior, rezervele respective pot fi valorificate prin intermediul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, instituție aflată în subordinea directă a Secretariatului General al Guvernului, care gestionează rezervele minerale naționale”, se spune în documentul semnat de Daniela Nicolescu.
Acumularea de grafit din nordul județului Gorj a început să fie exploatat încă din 1939 și s-a făcut diferențiat prin două perimetre: mina Cătălinu, respectiv cariera Ungurelașu. Sistarea activității de exploatare la mina Cătălinu, în 1994, s-a făcut în contextul scăderii accentuate a rentabilității economice datorate condițiilor grele de zăcământ. Din 1994, obținerea grafitului s-a realizat doar prin exploatarea la suprafață în cariera Ungurelașu. Din princina pierderilor economice înregistrate și a condițiilor tot mai restrictive a obligațiilor de mediu, activitatea de la cariera Ungurelașu a fost închisă definitiv în baza HG 644/2007. Modificarea conjuncturii economice de extracție a grafitului și apariția unor noi direcții de valorificare superioară a acestuia, a făcut ca Societatea Națională a Sării, deținută de Ministerul Economiei, să solicite prelungirea licenței de exploatare, care a și fost obținută, pentru o perioadă de cinci ani. Unul dintre documentele necesare prelungiriia unei licențe este studiul de fezabilitate, înscris care se depune la ANRM. Acum se așteaptă modificarea legii minelor în sensul permiterii redeschiderii minelor care au fost definitiv închise.
Din grafit se poate obține grafen, cel mai rezistent material cunoscut. Acesta are o rezistență de până la 200 de ori mai puternică decât oțelul. În plus, este de o mie de ori mai ușor decât o foaie de hârtie. Grafenul este cel mai bun conductor de electricitate. Este utilizat la baterii și avansul tot mai agresiv al producție de mașini electrice face din grafen un material extrem de căutat.
La Baia de Fier, totul zace în paragină și este locul unde hoții își fac de cap. Însă, bogăția de acolo a prezentat interes pentru diferiți oameni de afaceri. De exemplu, primarul Dumitru Turbăceanu a avut anul trecut o discuție telefonică cu afacerist din Bihor interesat de ce mai poate găsi la Baia de Fire. Edilul l-a trimis însă negocieze cu Salrom, deținătoarea concesiunii. “Dumnealui m-a sunat și a întrebat despre cine este proprietar al fostei mine. Ar vrea să vadă pentru început ce mai găsește aici și apoi e posibil să se decidă să investească. În 2013 a mai fost cineva interesat de preluarea minei și de atunci nu s-a mai interesat nimeni. Rezerve care să fie exploatate sunt în continuare acolo, dar e nevoie de investiții serioase pentru a demara un astfel de proiect”, a menționat edilul, citat de Gorjeanul. Când mina s-a închis, 800 de oameni au fost trimiși acasă.
În anii trecuți, presa a speculat faptul că firma Zagra Mining, care îl are printre acționari pe Gheorghe Vlasie, prin Mavgo Holding, a avut ca principal interes să ajungă la exploatare de la Baia Mare. Vlasie ar fi într-o relație de rudenie cu Ionel Arsene, șeful PSD Neamț.
sursa:https://www.cotidianul.ro/proiectul-cu-care-cabinetul-citu-ar-putea-da-lovitura/
Toată lumea a auzit, dacă nu a și văzut, operele lui Constantin Brâncuși. Ne place să ne lăudăm că acesta e român, ne mândrim că operele sale sunt vândute cu milioane și milioane de dolari, ba, chiar, am încercat să cumpărăm, prin subscribție publică, „Cumințenia pământului“. Nu ne-a ieșit, dar aceasta este altă poveste.
Și dacă tot am ajuns la capitolul povești, iată una care circulă de ceva vreme pe net, dar care tot merită reluată, fără să intervenim vreun pic asupra ei.
„Această poveste s-a aflat de la un medic, Traian Stocoiu care a locuit lângă Tg.Jiu….
Și dacă tot am aflat o poveste cu Brâncuși, poate nu ar fi rău de știut și că Muza adormită” și „La Jeune Fille Sophistiquée (Portrait de Nancy Cunard)” se află în top 10 al celor mai scumpe sculpturi vândute la licitație, alături de opere de Giacometti, Jeff Koons și Modigliani, relatează CNN, citat de Mediafax.
„L’Homme au doigt” (1947) de Alberto Giacometti este cea mai scumpă lucrare, vîndută în 2015 cu 141,3 milioane dolari, de casa Christie’s din New York. Cumpărător a fost miliardarul Steven A Cohen.
Alte două lucrări de Giacometti sunt prețuite cu mai mult de 100 de milioane de dolari: „L’Homme qui marche I” (1960) și „Chariot” (1950).
„La Jeune Fille Sophistiquée (Portrait de Nancy Cunard)” de Brâncuși a fost vândută în 2018 cu 71,2 milioane dolari, de casa Christie’s, la New York, iar „Muza adormită” s-a vândut, tot în New York, în 2017, cu 57,4 milioane dolari.
sursa:https://www.cotidianul.ro/numele-operelor-lui-brancusi-schimbate/
Cînd să fac stînga, la intrarea în sat, un soare puternic, ca de vară, m-a lovit în ochi. Cu cîteva decenii în urmă, cînd le-am spus colegilor mei de facultate că mai avem de trecut un deal care abia se contura în întunericul de iarnă, au încremenit. Unul dintre ei s-a zburlit. Tu îți bați joc de noi! Avea o față de plîns și încerca să scruteze noaptea, stînd cu spatele spre primele case ale satului, unde acum bătea lumina. Prima casă pe dreapta era o moară de foc. În jurul clădrii se adunau căruțe în așteptarea măcinișului. Era ca un fel de intersecție a drumurilor pentru două-trei văi. Fata morarului a murit prinsă de o roată a motorului, moara s-a părăpădit, casa a ajuns la o mătușă care m-a lăsat vreme de o jumătate de an să mă izolez în ea ca stăruiesc zilnic pe cîteva pagini din gramatica Academiei Române. A ajuns apoi la o familie de romi, cu un copil prin Spania. De aici începea colindatul de Crăciun, numărătoarea, recensămîntul și pornea preotul cu crucea.
Pe stînga drumului, în fața fostei mori, până nu demult era un tăpșan bun pentru joacă. Acum este o casă cu acoperișul conturat în lumini jucăușe și colorate. N-are nici o legătură cu memoria mea din copilărie. Următoarea casă nu mai știu cui aparține. A fost cumpărată de la o famile care s-a prăpădit. Era singura familie din sat care avea un ceas. Dimineța la 5, cînd plecam spre gara de la Turdaș, îi strigam la fereastră să ne spună ce oră este. În funcție de răspuns, ne reglam mersul ca să prindem trenul de 6 dimineața. Peste drum se află o casă despre care nu pot spune mare lucru. După război a fost o moară, apoi sediu de CAP, un loc în care în cadrul activităților de culturalizare s-a desfășurat primul spectacol de circ (si singurul) din toată istoria satului nostru. Ne-a fost arătat un om care avea o mare parte din față acoperită cu un batic negru și care, la momentul potrivit, după ce se încasau biletele, ieșea de după o cortină și ne arăta o față stranie, de jumătate om, jumătate porc. Nici nu visam că mai apoi, prin tot felul de locuri aveam să întîlnesc atâția oameni cu sau fără față de om și de porc, dar oricum jumătate oameni, jumătate porc și poate numai pe sfert niște oameni. Şi mai țin minte că individul cu fața acoperită purta o pălărie neagră, cu boruri largi, de țigan ungur și avea sub boruri un singur ochi descoperit cu care rîdea mereu cînd întîlnea figurile noastre de copii speriați.
Nu știu cine a cumpărat toată gospodăria, după dispariția birourilor de CAP și nici cine o locuiește azi. Pentru mine a rămas o casă misterioasă, închisă, cu acoperișul jos, pitită după coroanele prunilor și ale nucilor și pe care adeseori o îngropa viscolul din iernile viscolite. Dincolo de ea se ridica prima hulă, o pantă care lega două etaje ale pămîntului și la care, iarnă de iarnă, părinții mei și bunicul erau chemați să iasă cu carele cu boi la dezăpezire. Dacă nu ar fi ieșit nimeni, toată comuna ar fi rămas izolată.
Iarna începea întotdeauna cu un cer ca o burtă plină lăsată peste sat și cu un aer cu miros de apă, care anunța slobozirea zăpezilor. Parcă oștile văzduhului cotropeau satul prea mic pentru a face față unei asemnea dezlănțuiri. Am prins ierni în care nu mă vedeam pe cărarea tăiată în nămeți. Eram ca un pitic prizonier într-o curte. Aveam cărare pînă la grajdul vitelor, pînă la cîine și pînă la o cocină. Atunci toată viața casei se strîngea într-o cameră încălzită cu lemne, cu mere puse la copt pe plită sau în cuptor, cu priviri pe fereastra care dădea la drum. Pe acolo se vedea ”jurnalul” satului. Cine trece, cu ce, cîte căruțe, ce sanie, cine a schimbat caii, cine a plecat la spital sau la tîrg etc. Şi de fiecare dată cînd ne vizita cineva, totul începea cu un tropăit îndelung și înfundat al scuturatului de zăpadă de pe cizme sau de pe bocanci și cu o invitațe prietenoasă, în genul:
-Haideți, intrați, că zăpada nu murdărește!
Colindatul nostru în trei sau patru (că mai mulți copii nici nu eram în tot satul) era pe nuci, pe mere și, rareori, pe ceva măruniș. Se mai găsea cîte unul care să ne dea și un 50 de bani. Unul singur care lucra la o fabrică, un fel de vedetă a satului, ne dădea și cîte o felie de cozonac, și două trei monede de 25 sau de 50 de bani și ne punea o placă de patefon cu cîntece interpretate de Cristian Vasile. Fructele, turta și cozonacul erau gata pînă ajungeam cu colindatul în celălalt capăt al satului, iar mărunțișul îl duceam la școală pentru fondul clasei. Şi eram de-a dreptul bățoși că am strîns mai mult decît cetele copiilor din satul vecin.
Seara de Crăciun și dimineța de Înviere de la Sărbătoarea Paștilor erau cele mai importante din tot anul. Presupuneau pregătiri minuțioase, cumpărături, făcut în cuptor, tăiatul porcului și al mielului, prăjituri, vizite, prînzuri lungi și sățioase, de care nu scăpam niciodată. La cele două întîmplări sîngeroase care făceau momentul tare al celor două sărbători dispăream dis de dimineață. Niciodată nu am putut să ajut și nici să privesc la ele. Mă întorceam acasă tărziu, spre amiază, cînd animalul tranșat era întins pe mese și cînd toți se simțeau obligați să mă consoleze și să rîdă de mine. Mesele de Crăciun și de Paști erau obligatorii și trebuiau întîmpinate cu haine noi, cu fapte bune și cu stat cuminte la locul meu pentru a asculta poveștile celor mari și complicatele încrengături de neamuri ale celor care treceau pe uliță spre satele vecine. Uneori o sanie trasă de cai în care stătea tolănit cîte un știu cine declanșa o poveste lungă, lungă ca un bildungsroman sau ca o epopee.
Desfășurarea biografiilor ținea pînă seara tîrziu, cînd povestea acelei familii se termina cu o ceartă despre un nepot căsătorit pe la Arad sau fugit din țară sau mort pe frontul din Rusia. Şi îl chema Petre sau Toader. Iar la nume nu mai cădeau de acord nici în ruptul capului.
La noi în sat, Sărbătoarea Crăciunului venea cu o tolbă cu povești, un fel de Saga țărănească nesfîrșită. De obicei, includea viața fiecăreia din cele 30 de familii din cîte număra satul nostru încă de pe la 1750. Pentru mine istorisirile din zilele de sărbătoare erau obligatorii. Parcă m-ar fi pregătit să devin depozitarul biografiilor peste care anii aveau să treacă tropăid ca turmele de mistreți. Uneori chiar nu-mi mai amintesc poreclele sau gradele lor de rudenie și nici nu știu ce s-a ales din urmașii acestora. Chiar și așa, aș putea pune la cale seri nesfîrșite despre fiecare casă și despre familiile care au trecut prin ea. Din păcate, ultimii proprietari sunt maramureșeni și nu știu mai nimic despre ei. Dar oricît de puțini ar mai rămîne din vechile familii și oricît de repede se șterg biografiile lor, o imagine din ziua de Crăciun stăruie în mintea mea ca o capodoperă din marea istorie a lumii.
Este vorba de dimineața tîrzie a zilei de Crăciun, cînd toată lumea dormea prelung după petrecerile, chefurile și colindatul din Sera de Ajun. Ulița pustie strălucea de valurile zăperii diamantate de pe marginea șanțurilor. Încremenirea era totală. Scîntierea zăpezii mi se părea de-a dreptul chinuitoare. Şi ca un solo de singurătate, zăpada scîrțăia sub tălpile bocancilor. Aș fi zburat ca să scap de orice zgomot și ca să pot auzi o mișcare într-o casă sau alta, unde cineva să se fi trezit și să-mi devină partener de joacă. Cele două-trei ore pînă la amiază erau o încremenire orbitoare de iarnă, într-o mare de alb și cu puține pete și linii de negru, cînd trebuia să înfrunt singurătatea absolută. În încercarea de a desluși trezirea celorlalți copii mă durea sufletul și mă apăsa încremenirea unei zile de iarnă în care simțeam cît de dureroasă și de apăsătoare era singurătatea. Uneori soarele cu dinți devenea puternic și storcea picuri din streșini, iar căderea apei se auzea puternic, amplificată de liniștea mormîntală. Treceam ca o stafie prin dreptul caselor din care se ridica mîngîietor fumul sobelor și pîndeam tăcerea adîncă, în care un lătrat de cîine sau se auzea pînă departe, spre Orăștie și spre Simeria.
Undeva într-un ungher al memoriei port cu mine această uriașă panoramă hibernală, egală cu o pictură de o inegalabilă puritate și păstrată cu o acuratețe de tablou celebru. Prin mijlocul lui mă trezesc călcînd de cum se apropie Crăciunul și ies din el de îndată după Bobotează, spre a mă trezi iar și iar în albul lui orbitor, în cine știe ce altă perioadă a anului sau prin cine știe ce loc din lume prin care mă poartă pașii.
sursa:https://www.cotidianul.ro/craciun-la-tara/
Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a declarat, după ce Guvernul Florin Cîțu a primit votul de învestitură în Parlament, că acest guvern este, de fapt, „ciolaniada Dreptei Rapace, gata să fure tot în regim de urgență”.
„În Parlament, PSD le-a reamintit celor trei partide de dreapta că îl pun la conducerea Guvernului pe cel mai mare gropar al României! Toți parlamentarii au primit Cartea Neagră a lui Cîțu ca să știe că, votând un asemenea personaj la Palatul Victoria, sunt de acord cu următoarele aberații: tăierea bugetului Sănătății cu 22% chiar în momentul în care a izbucnit pandemia, deoarece Cîțu crede că Sănătatea nu este o prioritate; împrumuturi înrobitoare de 30 de miliarde de euro în ultimele 13 luni, adică 77 de milioane de euro în fiecare zi, respectiv aproape 1.000 de euro pe secundă; majorarea salariului minim este o măsură antisocială, distructivă pentru economie – aceasta fiind credința sinceră a marelui finanțist Cîțu despre creșterea veniturilor angajaților din România”, a scris Ciolacu pe Facebook.
Președintele PSD reamintește că formațiunea pe care o conduce a votat împotriva Guvernul Cîțu.
„Nu vrem din nou austeritate, sărăcie și privatizări cu dedicație, așa cum dreapta a făcut cât a condus țara! România nu mai poate suporta o nouă guvernare tip CDR, dar fix asta oferă azi țării – Ciolaniada Dreptei Rapace, gata să fure tot în regim de urgență”, mai scrie liderul PSD.
sursa:https://www.cotidianul.ro/citu-in-viziunea-psd-cel-mai-mare-gropar-al-romaniei/