Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat icoana acestui an omagial

 

Un eveniment cu adevărat magnific a trecut aproape neobservat în spaţiul public: Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat icoana acestui an omagial, invocînd trei Sfinţi părinţi ai ortodoxiei noastre: Sfântul Cuvios Ioan Casian, Cuviosul Dionisie Exiguul şi Sfântul Cuvios Ioan Iacob.

Doi dintre aceştia vin din străvechimea bisericii: Sfântul Cuvios Ioan Casian şi Cuviosul Dionisie Exiguul, ambii fiind originari din Dobrogea, a căror lucrare duhovnicească s-a făcut în marile capitale creştine ale lumii, fiind azi sărbătoriţi de întreaga lume creştină.

Sfântul Cuvios Ioan Casian a trăit la sfârşitul secolului al 4-lea şi în prima jumătate a secolului al 5-lea (n. circa 360, Dobrogea – d. 435, Marsilia), fiind hirotonit diacon de către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, care era arhiepiscop al Constantinopolului.

„Sfântul Ioan Casian este un părinte al Bisericii nedespărţite, el cunoştea foarte bine limba latină, pentru că provenea din populaţia daco-romană din Dobrogea”, a spus PF Daniel, adăugînd: „a călătorit în Egipt şi în părţile Răsăritului şi apoi s-a stabilit în Galia, Franţa, şi a întemeiat două mănăstiri la Marsilia”. În anul 415 este trimis de Papa Leon să continue creştinarea galilor şi înfiinţează două mănăstiri la Marsilia, într-una avîndu-şi sfîrşitul în anul 435, moaştele sale fiind şi azi păstrate cu sfinţenie. A fost canonizat la Marsilia în sec. V, fiind pomenit în calendarul creştin în ziua de 23 iulie. Abia în 20 iunie 1992, şi Sinobul BOR a decis canonizarea sa, numele său fiind pomenit în ziua de 29 februarie în ani bisecţi sau în 28 februarie în ceilalţi ani.

Cuviosul Dionisie Exiguul sau Dionisie cel Smerit (n. cca 470, Dobrogea – d. cca 545, Roma) este unul dintre cei mai mari teologi ai lumii creştine. Astăzi, întreaga omenire numără anii după calendarul propus de Dionisie Exiguul, adică de la naşterea lui Isus Hristos, sistem utilizat atît de calendarul iulian, cît și de cel gregorian!

Era unul dintre cei mai mari învăţaţi din vremea sa, fiind păstrat consilier de către 10 papi şi este cel care „a organizat biblioteca Bisericii Romane”, cunoscută azi ca Biblioteca Vaticanului. „Când Sfântul Sinod l-a trecut în rândul sfinţilor, i-a păstrat numele aşa cum l-a dorit el, Exiguul”, scrie PF Daniel în documentul citat.

Sfîntul Sinod al BOR l-a canonizat pe Dionisie Exiguul în şedinţa din 8-9 iulie 2008, stabilind data prăznuirii sale la 1 septembrie.

PROIECT NAŢIONAL: REÎNFIINŢAREA MITROPOLIEI TOMISULUI

Organizarea de azi a BOR are o mare lacună: lipsa între mitropolii a celei mai vechi dintre ele: MITROPOLIA TOMISULUI. Un prim pas în vederea realizării acestui deziderat este chiar cuvîntul de la începutul acestui an al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cînd a a prezentat icoana acestui an omagial prin invocarea celor trei Sfinţi Părinţi proveniţi din Dobrogea!

Reînfiinţarea Mitropoliei Tomisului poate fi un adevărat Proiect naţional al României în perioada următoare, un proiect spiritual la care trebuie să se alăture toate instituţiile statului: BOR, Academia Română, Preşedinţia României, Parlamentul României, Institutul Cultural Român şi, desigur, întreaga comunitate ortodoxă din România.

Un prim pas l-a făcut Arhiepiscopia Tomisului şi ÎPS Teodosie care au lansat la sfîrşitul anului trecut, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului, două volume colosal de importante, care oferă, prin documente adunate din marile arhive ale lumii, argumente solide pentru acest proiect.

Primul volum este „Mitropolia Tomisului. 2000 de ani de viaţă creştină la Tomis”, realizat de ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, George Daniel Petrov, de la „Universitatea Ovidius” din Constanţa şi Constantin Barbu de la „Universitatea Dimitrie Cantemir” din Bucureşti:

Practic, aşa cum scrie ÎPS Teodosie în „Introducere”, acest volum este cel care deschide o colecţie fundamentală de documente adunate din cele mai mari biblioteci ale lumii (cele mai multe inedite pentru România), care arată că „Tomisul este cel mai vechi scaun mitropolitan şi că, fără Dobrogea, Biserica Ortodoxă Română nu ar fi avut pecetea de „biserică apostolică”:

Cel de-al doilea volum, „Paternus. 1.500 de ani de la întronizarea mitropolitului Tomisului”, este dedicat celui de-al treilea mitropolit al Scythiei, după Theotimus I şi Theotimus II. Sînt publicate documente excepţionale din Biblioteca Vaticanului despre acest Paternus, mitropolit al Tomisului şi mitropolit al Scythiei:

Ambele volume au fost tipărite în condiţii grafice excepţionale şi conţin fotocopii ale unor lucrări aflate în Biblioteca Vaticanului. Mai mult ca sigur, ele vor constitui materiale bibliografice pentru tinerii cercetători şi vor genera subiecte pentru doctoratele acestora.

Dar, mai presus de orice, aceste volume, precum şi cele care vor urma, vor pune bazele acestui deziderat al ortodoxiei româneşti care este reînfiinţarea Mitropoliei Tomisului!

DIONISIE EXIGUUL – CĂRTURARUL ROMÂN CU CARE AR TREBUI SĂ NE MÎNDRIM

În opinia noastră, orice istorie a literaturii, a culturii sau a spiritualităţii româneşti ar trebui să înceapă cu Dionisie Exiguul! A fost în vremea lui, sec. VI e.n., unul dintre cei mai mari cărturari ai lumii, păstrat la curtea a 10 Papi, fiindu-i apreciat erudismul, astfel încît este inexplicabil faptul că toate cărţile de istorie a culturii noastre ignoră nu numai lucrările lui Dionisie Exiguul, ci şi textele lui Nicetas de Remesiana sau Aeticus Histricus, despre care Franz Brunhölzl scria în „Zur Kosmographie des Aethicus” că „a fost un scit care a trăit în regiunea din zilele noastre Dobrogea, România”!

Din fericire, prin grija omului de afaceri Mihai Anghel, proprietarul „Domeniului Coroanei” din Segarcea, au apărut primele opt volume din colecţia „Monumenta Romaniae Historica”, în care sînt incluse şi două volume masive care conţin lucrări ale lui Dionisie Exiguul! Poate că nu este o întîmplare că „Domeniul Coroanei”, înfiinţat de Casa Regală a României, administrat azi de un patriot român, este cel care a finanţat publicarea unor asemenea lucrări monumentale:

Nu trebuie uitată nici contribuţia excepţională a fostului Mitropolit al Olteniei, Nestor Vornicescu, cel care publica în 1984 o lucrare expţională, „Primele scrieri patristice în literatura noastră. Sec IV-XVI”, în care scria pentru prima oară despre aceşti sfinţi părinţi care proveneau din Dobrogea şi care au contribuit la sporirea patrimoniului cultural al creştinismului:

Toate acestea sînt doar cîteva firave argumente care vorbesc despre necesitatea reînfiinţării Mitropoliei Tomisului, fără de care Biserica Ortodoxă Română este mult mai săracă.

Acesta este un „Proiect de ţără”, unul cu valoare spirituală uluitoare, pentru care merită să luptăm cu toate forţele, aşa cum fac toate marile ţări ale lumii cu spiritualitatea lor. Bibliotecile şi arhivele lumii sînt pline de documente şi mărturii despre cine au fost oamenii acestui pămînt numit azi România. Noi, cei de azi, nu avem dreptul să stăm cu mîinile în sîn ca şi cum nu ne-ar interesa cine am fost la începutul erei noastre şi ce contribuţie avem tocmai prin aceşti sfinţi părinţi la ceea ce este creştinismul.

Acolo, la gurile Dunării, unde a venit Sfîntul Andrei să ne creştineze, s-au bazele unei spiritualităţi care se întinde pînă azi. Sînt 2.000 de ani de creştinism pe care-i datorăm în principal acestor sfinţi dobrogeni. Ei ne obligă în acest an, declarat de PF Daniel, Patriarhul BOR, „Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul”, să facem ceva pentru ca Mitropolia Tomisului să fie reînfiinţată.

Este un „Proiect naţional” pe care ziarul „Cotidianul” îl va susţine cu toate forţele într-o campanie fără precedent, chemîndu-i alături pe toţi cei care înţeleg că o ţară care nu-şi respectă trecutul şi valorile spirituale va avea totdeauna de suferit un handicap în faţa altor ţări, pentru care arhiva spirituală este fundamentul existenţei lor.

Nu trebuie să facem nimic special, ci doar ce fac toate marile popoare cu istoria şi trecutul lor spiritual.

sursa:https://www.cotidianul.ro/pf-daniel-deschide-calea-spre-cel-mai-mare-proiect-spiritual-al-romaniei/

Asociația Municipiilor din România solicită Ministerului Sănătății asumare de responsabilități, nu doar transfer de atribuții

 

Asociația Municipiilor din România solicită Ministerului Sănătății asigurarea resursei financiare aferente pentru organizarea, dotarea și operaționalizarea centrelor de vaccinare precum și pentru plata personalului medico-sanitar și auxiliar care își desfășoară activitatea în cadrul centrelor.

Asociația Municipiilor din România arată, într-un comunicat, faptul că bugetele administrațiilor publice locale se vor adopta la 45 de zile de la adoptarea legii bugetului de stat pentru anul 2021 (cel mai probabil martie, aprilie, 2021). De asemenea, cheltuielile aferente procesului de vaccinare transferate fără resursă financiară în sarcina administrațiilor publice locale vor împiedica administrațiile locale să asigure finanțarea corespunzătoare a altor obligații și servicii legale oferite cetățenilor.

Avand in vedere prevederile proiectului Ordonantei de urgenta inițiat de către Ministerul Sănătății cu privire la unele măsuri pentru organizarea, dotarea și operationalizarea centrelor de vaccinare precum și pentru plata personalului medico-sanitar și auxiliar care își desfășoară activitatea în cadrul centrelor de vaccinare, asociația constată ignorarea de către Ministerul Sănătății a principiului potrivit căruia nici o alocare de atribuții în sarcina administrației publice locale să nu fie realizată fără o alocare financiară corespunzătoare.

Potrivit art. 6 din proiectul OUG, pentru funcționarea centrelor de vaccinare împotriva COVID 19, din bugetul autorităților administrației publice locale se asigură fondurile necesare asigurării finanțării următoarelor categorii de cheltuieli: a. pentru organizarea, dotarea și operaționalizarea centrelor de vaccinare; b. pentru plata personalului medico-sanitar și auxiliar care își desfășoară activitatea în cadrul centrelor de vaccinare împotriva COVID 19 organizate cu această destinație în alte locații în afara unităților sanitare.

Asociația Municipiilor din România spune că susține principiul european al subsidiarității, potrivit căruia decizia trebuie să fie luată de către autoritatea administrației care se află cel mai aproape de cetățean, cu descentralizarea și alocarea resurselor financiare aferente.

Asociația solicită Ministerului Sănătății asumare de responsabilități, nu doar transfer de atribuții către administrația locală, fără asigurarea resursei financiare aferente.

sursa;https://www.cotidianul.ro/vaccinarea-starneste-nemultumirea-primarilor/

Joi, căprarul politicii românești s-a întîlnit cu Florin Cîțu și cu miniștrii propuşi de USRPLUS

 

Subiectul, conform anunțului din presă, prioritățile de guvernare. 

Comunicat despre conținutul discuțiilor ? Cu-cu ! Singurul care a semnalat comportamentul neobișnuit a fost Ion Cristoiu. În rest, pauză. Nici partidele care n-au încăput în buzunarele președintelui (le zicem opoziție), nici ziarele nu s-au zburlit. Au tăcut chitic ! Ce-i asta ? Democrație, orchestrare de curvăsăreală politică, afaceri, ce? Vineri s-a produs același lucru cu PNL. Iată textul publicat de Agerpres:

”Este vorba de ministrul Apărării Naţionale, Nicolae Ciucă, ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare, ministrul Afacerilor Interne, Lucian Bode, ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Raluca Turcan, ministrul Energiei, Virgil Popescu, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Oros, şi ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu”.

Am așteptat un comunicat despre conținutul discuțiilor purtate la întîlnirile cu liberalii. Cu-cu! N-a venit nici  sîmbătă cînd am purces la redactarea editorialului. Chiar așa, ce s-a discutat la Cotroceni ? 

Din cite înțeleg eu ca bun și biet cetățean, prioritațile de guvernare au fost stabilite într-un program de guvernare votat în parlament. Pe baza acestuia a și trecut la vot hiper-moșita coaliție de guvernare și există acest scremut guvern Cîțu.

De ce să se mai întîlnească peședintele cu membrii guvernului? Prioritățile erau în așa-zisul Program de guvernare, dacă nu cumva este o gogoaşă, o adunătură de minciuni de luat fața populației! Nu a ajuns și la Cotroceni? Era oricum și pe net. Putea să-l citească pe bancheta din spate a Mercedesului său blindat, într-un dus sau întors spre sau de la Sibiu.

Dacă i-ar fi fos lene și n-ar fi rezistat la zecile de pagini aiureli, ar fi putut să roage un consilier să i-l povestească. Sau să-i prezinte măcar domeniile care îl intereseau și pentru care avea cunoștințele necesare pentru a le pricepe! De ce era nevoie de o discuție suplimentară despre priorități? Există și altele decît cele puse la dispoziția publicului larg? Adică legi, arestări, asfaltări de drumuri, achiziții de armanent, atribuiri de contracte? Este vorba de proiecte și inițiatve care au în spatele lor sume importante din buget și despre care președintele nu vrea să se știe că își bagă și el nasul. Sau că le conduce autoritar. Despre ce au discutat? Despre care? Si a purces Klaus Iohannis la o ”asortare” a priorităților din Programul de guvernare cu cele ale sale? Le-a transmis verbal sau pe bilețele? Asta ar înseamna că are și el altele decît cele trecute prin Parlamentul României!

Sau îi consideră pe membrii guvernului atît de proști încît trebuie să le reamintească prioritățile sau să îi amenințe că dacă nu le respectă îi dă pe mîna DNA-ului? Sau politica Romaniei are și componente secrete majore, care nu trebuie cunoscute de populație? Toate acestea sunt niște supoziții. Vom vedea ce se confirmă și ce nu.

Oricum, faptul că aceste întîlniri lasă loc unor speculații ar trebui să ne pună pe gîduri. Absența comunicatelor de presă nu poate fi întîmplătoare. Cînd miniștrii sau responsbilii din ”comitete și comiții” cu pandemia erau invitați la Cotroceni ni se spunea măcar despre conținutul discuțiilor, iar la sfîrșit aveam parte de conferințe de presă. Vorbea Klaus Iohannis 5 minute și urmau alte 45 de minute de întrebări. Sigur, atunci era campanie electorală și președintele era interesat să se tăvălească în lumina reflectoarelor. Acum, pauză! A tras draperiile și a stins lumina să nu vedem nimic!

A intrat Klaus Iohannis în etapa în care nu-i mai pasă de nimic? Cheamă membrii guvernului la Cotroceni de parcă ar chema femeile de serviciu sau secretarele? Sigur, acest mod de a se purta al președintelui ne arată o înclinație spre abuz sau, şi mai rău, o incapacitate funciară de a înțelege atribuțiile sale, inclusiv esența democrației.

Am scris acest comentariu înaintea întîlnirii cu miniștrii propuși de UDMR. Nu am nici o îndoială că ea va avea loc. Luni-marți-miercuri sau săptămînile viitoare. Poate va fi anunțată măcar data și ora întîlnirii, ca în cazul celor pomenite mai sus. Sau nu vom avea parte nici de asta. Cine știe!

De ce mă întreb? Aici este aici! Ce va discuta Klaus Iohanis cu miniștri propuși de UDMR? Să sperăm că măcar în acest caz vom avea parte de un comunicat cît de cît detaliat. Se va rățoi președintele la cei la care se referea cînd acuza PSD-ul că vrea să dea Ardealul ungurilor? Sau va discuta cu UDMR despre regionalizarea României? De ce avansez o asemenea ipoteză? Pentru că din surse am aflat despre surpriza enormă a maghiarilor cînd Ludovic Orban le-a propus Ministerul Dezvoltării. Nu l-au cerut și nici prin vis nu le zbura o asemenea solicitare! Ne aflăm în fața unei mișcări de șah de importanță europeană? Sau în fața unui proiect românesc de aplicare a unui concept UE? Sau este doar un proiect Iohannis, mai simplu de realizat cu mîna UDMR? Încă nu știm!

Un lucru rămîne de neînțeles. De ce a oferit Ludovic Orban Ministerul Dezvoltării la UDMR? Nu-mi imaginez că este o gafă sau o inițiativă proprie!

Fără îndoială, de asta trebuie să fi știut și Klaus Iohannis. Şi nu poate fi vorba de o banală împărțire de portofolii!

sursa:https://www.cotidianul.ro/intilnirile-dubioase-ale-presedintelui-iohannis/

Un avion cu 59 de persoane la bord s-a prăbușit în Indonezia

 

Un avion de tip Boeing cu 59 de persoane la bord s-a prăbuşit sâmbătă în Marea Java, în apropierea Insulelor Seribu din Indonezia.

Avionul de pasageri de tip Boeing 737-500 a dispărut la scurt timp după decolarea din Jakarta. Aeronava efectua o cursă spre oraşul indonezian Pontianak, conform site-ului de profil FlightRadar24.

Avionul aparţine companiei aeriene Sriwijaya Air.

Autorităţile indoneziene au anunţat, potrivit agenţiei Bloomberg, că au pierdut contactul cu piloţii aeronavei. Au fost declanşate operaţiunile de căutare şi salvare.

Conform site-ului FlightRadar24, înainte de a dispărea, avionul a pierdut aproximativ 3.000 de metri din altitudine în mai puţin de un minut, la patru minute după decolare.

Nu există informații cu privire la numărul pasagerilor de la bord, dar o astfel de navă poate transporta până la 219 de pasageri. 

"Aceste aeronave ar fi trebuit să fie prevăzute cu un sistem ce permitea urmărirea aparatului de zbor, indiferent unde s-ar afla. Faptul că a dispărut brusc de pe radar poate indica o coliziune, o defecțiune tehnică sau chiar o manevră tehnică greșită. Nava este în acest moment într-o zonă necunoscută în zona Mării Java"- a declarat Sorin Stoicescu, expert în aviație, în direct la Antena 3.

Update 13.15: Televiziunile locale care difuzează în direct imagini de la operațiunile de căutare a navei au prezentat deja primele imagini cu fragmente ale aparatului de zbor. Potrivit Metro TV, primele rămășițe au fost descoperite deja.

Un oficial local a declarat pentru site-ul News.Detik.com că aeronava s-a prăbuşit în Marea Java, în apropierea Insulelor Seribu (Kepulauan). La bordul aeronavei erau cel puţin 50 de persoane.

Update 14.15: Resturi ale avionului şi fragmente umane au fost descoperite în mare de o navă a Pazei de Coastă din Indonezia. 

La bord erau doi piloți, 4 stewardese. Printre pasageri se numărau 46 de adulți, 7 copii și 3 bebeluși.

sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/avion-disparut-indonezia-590660.html

Noi arme nucleare testate de Coreea de Nord

 

Liderul nord-coreean Kim Jong Un a anunțat că țara sa dezvoltă noi arme, inclusiv un submarin cu propulsie nucleară, arme nucleare tactice și focoase avansate concepute să treacă de sistemele de apărare antirachetă, anunță CNN.

În comentariile publicate sâmbătă, Kim a declarat că Coreea de Nord continuă înarmarea pentru a descuraja Statele Unite, comentarii care par să arate că strategia președintelui Donald Trump de angajament la nivel înalt cu Phenianul – inclusiv trei întâlniri între Trump și Kim – nu a reușit să convingă Phenianul să se oprească din constituirea unui arsenal nuclear modern.

„Indiferent cine este la putere în SUA, adevărata natură și adevăratul spirit al politicii anti-Coreea de Nord nu se vor schimba niciodată”, a spus Kim, potrivit Agenției Centrale de Știri Coreene (KCNA).

Potrivit lui Kim, proiectele se află în diferite stadii de dezvoltare. El a spus că „tehnologia de ghidare cu focoase multiple” se află în etapa finală, în timp ce studiile asupra zborului hipersonic „sunt complete”, Coreea de Nord pregătind testarea și producția rachetelor.

Îmbunătățirile armelor nucleare tactice, menite să fie utilizate la distanță mai scurtă și care sunt adesea mai puțin distructive decât armele nucleare strategice, sunt, de asemenea, finalizate, a spus Kim. Cercetările în domeniul submarinelor cu energie nucleară sunt complete și în „etapele finale ale examinării”, a spus Kim.

În iulie 2019, KCNA a prezentat fotografii ale lui Kim care inspectează un submarin în construcție. La acea vreme, Statele Unite au crezut că imaginile arătau probabil un submarin recondiționat de care Washingtonul știa de mai bine de un an, potrivit unui înalt oficial american. Imaginile prin satelit din septembrie același an au arătat că Phenianul ar fi pregătit să dezvolte un submarin capabil să lanseze rachete.

sursa:https://www.cotidianul.ro/noi-arme-nucleare-testate-de-coreea-de-nord/

Ce s-a întîmplat în America în realitate ? Unde e Lovitura de stat ? Unde e terorismul de stat ? Unde e insurecţia ?

 

Vîlvătaia stîrnită de incidentele din 6 ianuarie 2021 din Capitala Americii, Washington, aproape că s-a stins. Mai ţîşneşte ici-colo cîte o flacără, consecinţă a strofocării din partea CNN şi a altor alte posturi tv anti-Trump, numai că ea nu reuşeşte să aprindă incendiul, scrie Ion Cristoiu pe blog.
E un bun prilej de a aborda cu calm, cu luciditate şi cu distanţarea cerută de obiectivitatea jurnalistică întîmplările din 6 ianuarie 2021.
Formula de geniu folosită de Nae Ionescu în comentarea realităţilor avea drept esenţă exclamaţia:
Iată faptele!
Ce însemna asta?
În anii interbelici, şi nu numai, ceea se petrecuse de fapt în realitate (în realităţi, spunea publicistul) se pierdea sub avalanşa de opinii care de care mai pretenţioase şi mai sentenţioase ale politicienilor, jurnaliştilor, aşa zişilor specialişti şi nu în ultimul rînd ale părereologilor.
Confruntat cu manipularea opiniei publice româneşti prin acoperirea cu vorbe a faptelor, Nae Ionescu propunea din start întoarcerea la fapte.
Altfel spus, el propunea cititorului luarea în considerare a faptelor fără a ţine cont de ce s-a spus şi se spune despre ele.
Această formulă de descoperire a adevărului trebuie aplicată – se impune cu necesitate – în comentarea întîmplărilor din 6 ianuarie 2021 din capitala Americii.
 Despre aceste întîmplări s-au spus în America, ba chiar şi la noi, lucruri grozave:
 Terorism de stat, lovitură de stat, insurecţie, una dintre cele mai întunecate zile din istoria ţării, compromiterea democraţiei americane.
Brrr!
Ce-a fost în realitate?
În timp ce se desfăşura o şedinţă a Congresului pentru validarea alegerii lui Joe Biden ca preşedinte, mai mulţi susţinători ai lui Donald Trump, furioşi că se valida ceea ce ei numeau , au intrat în clădirea Capitoliului, ba chiar şi în sala de şedinţă. Congresmenii au fost evacuaţi. O intervenţie hotărîtă a forţelor de ordine i-a scos pe protestatari din clădire. Altceva deosebit nu s-a întîmplat. Năvălitorii n-au omorît sau rănit pe nimeni, n-au dat foc la clădire şi nu s-au constituit în Congres popular pentru a-l valida pe Donald Trump. Congresul şi-a reluat la scurt timp activitatea şi Joe Biden a fost validat fără probleme, într-o viteză mult mai mare dacă nu ar fi avut loc incidentele.
Unde e Lovitura de stat? Unde e terorismul de stat? Unde e insurecţia?
Am fi putut vorbi de o insurecţie dacă respectiva clădire ar fi fost păzită de tancuri şi mitraliere şi dacă trumpiştii ar fi intrat în sediu folosind şi ei tancuri şi mitraliere.
Protestatarii au intrat în clădire, pentru că nu li s-a opus nici cea mai mică rezistenţă. După ce-au intrat, în afară de selfie, n-au făcut nimic deosebit. De unde se vede că ei au intrat pur şi simplu pentru că n-au fost descurajaţi să intre de forţele de ordine. Din acest punct de vedere, între năvălirea într-un mall şi năvălirea în clădirea Capitoliului prea mare diferenţă nu e. Da, dar ei trebuiau să ştie că e vorba de un loc sacrosant. Păi, protestatarii de la 10 august n-au vrut să intre în clădirea Guvernului României? Au vrut. Ceea ce înseamnă că respectiva clădire nu era pentru ei sacrosantă. Pentru PSD-işti da, era sacrosantă. Ei bine, pentru trumpişti nici clădirea şi nici congresmenii nu erau de tip sacrosant.
Lovitură de stat?
Ar fi fost dacă protestatarii ar fi fost aduşi cu autobuzele de administraţia prezidenţială.
Dacă protestatarii ar fi intrat în sediu după ce Donald Trump ar fi ordonat poliţiştilor să se dea la o parte.
Dacă Donald Trump îi folosea pe protestatari, aşa cum a făcut Ion Iliescu cu minerii, pentru a-şi pedepsi adversarii politici.
De precizat că protestatarii n-au intrat în sediile CNN, nu l-au căutat pe Joe Biden ca să-i administreze câţiva pumni şi nici nu au ţinut să ocupe clădirea.
Din acest punct de vedere, nu văd prin ce e vinovat din punct de vedere juridic Donald Trump.
Fireşte, în clădirea cu pricina nu se poate intra fără bilet de voie. De aceea ea e păzită de forţe de ordine. Aşa spune Legea. Da, dar legea spune că protestatarii nu pot sparge geamuri şi vitrine, nu pot incendia maşini şi nu pot dărîma statui. Şi cu toate acestea protestele violente din vară ale organizaţiilor Black Lives Matter şi LM şi Antifa au avut loc oferind lumii imagini de haos. Pe parcursul protestelor au fost ocupate primării, sedii de Poliţie. Şi în acest caz s-a intrat sfidîndu-se Legea. Le putem spune terorism de stat, insurecţie ? Nu, le putem spune doar ceea ce au fost:
Încălcări ale Legii.
America a fost zguduită de masacre produse de adolescenţi demenţi, care au tras cu puşca mitralieră în colegii de şcoală.
Acestea nu sînt pete pe obrazul Americii ?
Trumpiştii n-au omorît pe nimeni. N-au dat foc la Capitoliu. Nu s-au baricadat în clădire ocupînd cu forţa sediul Congresului. În urma acţiunii lor în realitatea politică a Americii nu s-a întîmplat nimic deosebit. Joe Biden a fost validat ca preşedinte. Poliţia a sporit arestarea în rîndurile celor care au pătruns în Capitoliu.
Altfel au stat lucrurile în alte ţări unde americanii au declanşat operaţiuni menite a răsturna rezultatele alegerilor: în Republica Moldova, în Ucraina, în Georgia.
Cei nemulţumiţi de rezultatul alegerilor au luat cu asalt sediul Parlamentului. În consecinţă, rezultatul alegerilor a fost răsturnat. Americanii, care au regizat aceste violenţe, au fost de acord şi chiar au încurajat contrazicerea alegerilor libere şi democratice. A fost invalidat Joe Biden şi validat Donald Trump ? Şi atunci de unde şi pînă unde Lovitură de stat, insurecţie, cea mai ruşinoasă pată.
Incidentele au dat o lovitură imaginii pe care o are America în lume, şi anume de model de democraţie – se spune şi se scrie.
Păi, de ce ?
A fost răsturnat rezultatul alegerilor, altfel spus a fost pus la îndoială un moment al democraţiei ? Putem vorbi cel mult de o lovitură de imagine dată Poliţiei americane care n-a fost capabilă să contracareze năvala, dar nu democraţiei americane. Democraţia americană n-a fost pusă o clipă la îndoială, pentru că năvălitorii nu şi-au propus să schimbe rezultatul alegerilor.
Şi chiar dacă – să zicem – incidentele au făcut ca mulţi cetăţeni din alte ţări să nu mai respecte America, sînt convins că America e respectată mai departe.
Şi nu pentru democraţia ei, ci pentru portavioanele ei. Dacă ar fi să vorbim de respect sincer, ar trebuie să ne referim la Elveţia.
Altă nerozie: Întîmplările l-au făcut pulbere pe Donald Trump.
În ochii cui ?
Ai alegătorilor lui Joe Biden ?
Cei care l-au ales (74 milioane de americani, care au stat la coadă ca să-l voteze) au fost şi sînt convinşi că votul lui a fost fraudat.
Prin urmare, tot ceea ce a făcut Donald Trump prin refuzul de a-şi recunoaşte înfrîngerea, chiar prin cel de a fi prezent la ceremonia investirii lui Joe Biden a fost pe placul celor care l-au votat.
Indiscutabil, dacă America ar fi România, asupra României s-ar abate mînia Marilor Puteri, admiţînd că Joe Biden ar fi un Klaus Iohannis.
Asupra Americii a cui mînie să se reverse ?

(articol preluat de pe cristoiublog.ro)

sursa:https://www.cotidianul.ro/ion-cristoiu-ce-s-a-intimplat-in-america-in-realitate-mai-multi-cetateni-au-intrat-in-capitoliu-fara-bilet-de-voie/

Prognoză meteo specială pentru București

 

ANM a emis o prognoză specială pentru zona municipiului București, valabilă în intervalul 9 - 13 ianuarie, de ninsoare, lapoviță și polei.

ANM a emis o prognoză meteo specială pentru București, valabilă în intervalul 9 - 13 ianuarie. Atenție! Urmează zile cu ninsoare, lapoviță și polei.

Prognoza meteo pentru București. În intervalul 09.01 ora 10:00 -10.01 ora 08:00 vremea va fi în general închisă, iar pe parcursul nopții temporar vor fi precipitații slabe mai ales sub formă de ninsoare. Vântul va sufla slab și moderat. Temperatura maximă va fi de 3...4 grade, iar cea minimă de -2...-1 grad.

Între 10.01 ora 08:00 și 11.01 ora 08:00 cerul va fi noros și vor fi precipitații mai ales sub formă de ninsoare, în general moderat cantitativ. Se va depune strat de zăpadă neuniform, cu grosime în general de 8...15 cm. Vântul va sufla moderat, cu unele intensificări noaptea, când la rafală se vor înregistra viteze în general de 35...45 km/h. Temperatura maximă va fi de 1...2 grade, iar cea minimă se va situa în jurul valorii de -1 grad.

Prognoza meteo pentru București. Între 11.01 ora 08:00 și 13.01 ora 08:00 înnorările vor persista și temporar vor mai fi precipitații. Pe parcursul zilei de luni (11 ianuarie) va ninge, apoi ninsorile se vor transforma treptat în lapoviță și ploaie și se va depune polei. Vântul va avea unele intensificări, cu viteze la rafală în general de 35 ...45 km/h. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 1 grad, luni (11 ianuarie), iar marți, la amiză se vor înregistra 1...3 grade.

Temperatura minimă va fi de -2...0 grade în noaptea de luni spre marți (11/ 12 ianuarie), iar în noaptea de marți spre miercuri(12/ 13 ianuarie) se va situa în jurul valorii de 0 grade.

Prognoza meteo 11 ianuarie - 8 februarie 2021. Va fi mai frig decât normalul perioadei şi vor fi precipitaţii abundente

Vremea începe să se apropie de temperaturile normale pentru această perioadă, ceea ce înseamnă că mercurul din termometre va scădea faţă de cum a fost până acum.

sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/prognoza-meteo-bucuresti-ninsoare-590651.html

Anul 2020 a fost cel mai greu an de după Al Doilea Război Mondial

 

Să întocmești retrospectiva unui an devenise de multă ceva banal. Anii prezentau repetiții, încât ce se putea spune părea rutină. Retrospectivele erau reflexe, oarecum contabile.

2020 a fost, însă, din nefericire, un an care a ieșit din șir mai mult decât toți anii de după Al Doilea Război Mondial. A fost un an care a aruncat comportamentele în “purtatul măștii”, “distanțarea fizică”, “statul în casă” și “lockdown”, fără șanse sigure de revenire la normal, un an greu suportabil. Aproape toate interacțiunile ce dăduseră conținut vieții oamenilor și formaseră frumusețea acesteia au dispărut peste noapte. 2020 a transformat tacit anii anteriori în ceva de vis. A făcut-o nu sub un aspect sau altul, ci aproape sub toate aspectele.

Este loc comun că anul 2020 a fost anul începerii pandemiei covid- 19. Conoravirusul respectiv, semnalat internațional în 29 decembrie 2019, în succesiunea altor viruși, s-a răspândit cu iuțeală pe glob prin transmiteri de la om la om și face și acum ravagii. Cu noile mutații observate, el atacă orice vârstă și pare să reziste vaccinurilor existente. Istoriile maladiilor și ale spitalizărilor au început să-l găsească în trecut, dar cunoașterea pare abia la început.

Anul 2020 rămâne și anul începerii luptei pentru a stăvili pandemia. Nu a putut fi, din nefericire, și anul găsirii unei căi de combatere directă.

Ceea ce este însă și mai trist este faptul că anul 2020 a fost anul unui șir întreg de prăbușiri. Unele au fost legate de coronavirusul-19, altele au suplimentat doar necazurile.

S-a prăbușit încrederea în capacitatea instrumentelor analitice existente. Nici o teorie – afară de proza science fiction – nu a anticipat virusul și efectele lui. Și puținele avertizări privind “răzbunarea” naturii pentru violentarea ei (Adorno, Horkheimer, Heidegger, O’Neill) nu au putut înainta dincoace de un semnal de alarmă. Nici o teorie nu a captat până azi ceea ce are mai propriu virusul și permite combaterea lui directă.

S-a prăbușit încrederea în cunoaștere. Ne obișnuiserăm cu un optimism încât nu mai trăiam, ca umanitate, sentimentul limitei de netrecut în cunoaștere. Ca niciodată în viața generațiilor active astăzi, cercetarea științifică a fost, însă, surprinsă. Universitățile, altădată inovative, au cam amuțit. Coronavirusul-19 este probă că necunoașterea este mult mai mare decât s-a crezut.

S-a prăbușit încrederea în reziliența economiei. A fost destul șocul unui virus ca cea mai diferențiată economie a tuturor timpurilor să fie pusă pe butuci. Aproape 280 000 miliarde de dolari sunt pierderile anului 2020. Până și cea mai puternică economie, cea a SUA, a pierdut preț de cel puțin 60% din produsul intern brut. Aruncarea în șomaj a peste 20 de milioane de lucrători este dramatică.

S-a prăbușit încrederea în continuitatea educației. Trecerea la educația online, ce venea din anii anteriori, nu are cum să fie, totuși, soluția. Deocamdată, chiar alfabetizarea revine la ordinea zilei. Practica pregătirii – în laborator sau în industria reală – s-a subțiat până la dispariție. Studiul individual era deja în criză, iar acum s-a cam stins. Idealul profesional, nu mai vorbim de cel universitar, sunt înlocuite în fapt cu descurcarea. În țările de referință se recunoaște că în 2020 s-au pierdut în jur de 60% din rezultatele așteptate din partea educației. Ne dăm seama ce este în celelalte țări.

S-a prăbușit încrederea în dreptatea socială. Dincolo de asprimea societății competiționale, se mai păstra vaga convingere că dreptatea triumfă până la urmă. Pandemia i-a îmbogățit însă nemăsurat pe unii, iar la împărțirea poverilor tocmai profitorii lipsesc. 2020 a fost un an dezamăgitor pentru dreptate în societate.

Anul 2020 a dezvăluit nemilos precaritatea democrațiilor. Se știa demult că democrația fără resurse culturale sau cu decidenți mediocri nu este decât butaforică, dar continuam să sperăm că cetățenii reuniți de instituții decid. Sub cel puțin patru aspecte, democrațiile s-au arătat în 2020 mai vulnerabile decât s-a crezut.

În multe locuri din lume, chiar în numele democrației, s-a consolidat de fapt statul polițienesc. Se înțelege greu că poliția nu are de a face, la propriu, cu democrația, chiar dacă nu poți contesta utilitatea polițistului în a fluidiza circulația și a apăra cetățeanul pe stradă. În prea multe locuri se crede că poliția apără democrația – pe care, la drept vorbind, o pot apăra doar cetățenii. De la această credință eronată se ajunge la bădărănie, la victime și la reacții, ieșindu-se de fapt din democrație și intrându-se în statul bastoanelor, amenzilor și abuzurilor.

În unele societăți, s-a profitat de pandemie pentru a instaura “stări de urgență” și alte stări abuzive, spre a se perpetua inși la putere, în pofida cadrului democratic. Apelul Vigano a semnalat, pe bună dreptate, la timp, faptul că decidenți mediocri caută în vremuri de pandemie să-și lărgească puterea limitând drepturi și libertăți fundamentale și reducând democrația la o vorbă între altele.

În multe democrații au ajuns la decizii inși nepregătiți, inculți și lipsiți de scrupule civice și morale. Aceștia au convertit pe nesimțite funcțiile în proprietăți și și-au luat atributul de a a desemna șefi la armată, servicii secrete, sistemul judiciar ca justificare pentru a numi în funcții tot mediocri, dar oameni de casă, mai curând decât valori din societate. Astfel de parveniți au lovit cel mai mult democrațiile existente.

De la origine se considera că în democrație reprezentanții se aleg, dar se aleg dintre cei mai pregătiți, mai devotați, mai vrednici din societate. Democrația era legată intim cu meritocrația. De mulți ani se semnalează, însă (începând cu Nietzsche), înlocuirea meritocrației cu mediocrația și mai nou (pe urmele lui Stendhal și Thomas Mann) cu prostocrația. Nici nu este cel mai mare pericol ochlocrația, căci manipulările sunt atât de vaste încât cei ignoranți ajung greu la cuvânt. Ajung, în schimb, sfertodocții, sprijiniți eventual de serviciile secrete.

Democrația nu a intrat prima oară în criză. 2020 a arătat însă unde sunt chestiunile nerezolvate. Marea ei problemă este că ignoră legitimarea – care nici nu a apucat să fie înțeleasă în noile democrații.

Ca să ne dăm seama de situație, este destul să observăm că legitimarea democratică, pe care James Madison o plasa în voința cetățenilor (“poporul este singurul izvor legitim al puterii”, se scrie în The Federalist, nr.49, 1788), se circumstanțiază. S-a recurs, în fapt, la alte legitimări de politici și decizii. De exemplu, „legitimarea prin încredințare”, prin care nu voința populară, ci voința președintelui devine decisivă, societatea punându-se fără precauție în mâna unui ins. Sau „legitimarea prin pericol național”, care, putând fi stabilit arbitrar, este un expedient pentru impostori. Sau “legitimarea prin pregătirea științifică”, care ar transformă ilicit guvernanții în “tehnocrați”, iar democrația devine superfluă.

Neoliberalismul a făcut trecerea la legitimări și mai improvizate. Un exemplu este „legitimarea prin utilitatea operei”, cum este, de exemplu, „lupta cu corupția”. S-au câștigat alegeri și se caută menținerea la putere a unor forțe sub pretextul că doar așa s-ar stârpi flagelul real al corupției. Numai că în felul acesta nu se reduce corupția, ci se lovesc concurenți, nu se atacă corupția din fața ochilor, ci doar trecutul ei, nu se recuperează pagube, ci se înlătură rivali. Un alt exemplu este actualizarea „legitimării prin comanda instituțiilor de forță”, inspirată de Carl Schmitt, cel care a pavat juridic ascensiunea lui Hitler. „Legitimarea prin comanda instituțiilor de forță” rămâne unul dintre cele mai penibile și mai degradante momente din istoria României, care imprimă și astăzi caractere de „stat securist” statului actual. În acest fel s-a ajuns la acorduri de cooperare între servicii secrete, procuratură, judecători, cu infiltrarea presei, a unor universități, a culturii și cercetării și la condamnări politice, la comportamente și decizii neconstituționale ale însăși celor care jură pe Biblie.

Mai nou, tot o formă improvizată este „legitimarea prin ce spune Europa”. La această legitimare presează profitori care nu au contribuit cu ceva la reformele proeuropene, iar dacă sunt puși în situația de a decide nu știu să facă ceva. Ei cer însă Europei să-i ia drept autentici proeuropeni, iar populației îi pretind să se stea smirnă în fața a ceea ce spun funcționari de la Bruxelles, fie ei și de mâna a treia. În loc să facă din valorile europene punctul de sprijin al unei democratizări capabile să reînsuflețească societatea, aceasta cade sub impostori.

2020 a arătat precaritatea umanismului. De pildă, în loc să se rezolve chestiuni sanitare, s-a recurs la un amestec vulgar de considerente medicale și motive politice, care împiedică și acum combaterea pandemiei. S-a ajuns la înlocuirea argumentării în orizontul umanității cu optici de partid, pe fondul unei noi polarizări a societății. Justiția se concepe nu ca valoare în sine, ci ca ceva îndreptat neapărat împotriva cuiva. Se formează curente ba ale “progresismului”, ba ale “conservatorismului”, vindicative, oportuniste și fără viziune, dar vehemente și gata să distrugă sau măcar să împiedice dezvoltarea generală.

Cel mai bun istoric contemporanist al acestor ani, Niall Ferguson, a reluat tema “statului staționar”, pe care Adam Smith îl imputa Chinei secolului al optsprezecelea: stat cu venituri joase pentru cei mai mulți, dominat de o elită coruptă, ce exploatează legi și poziții în administrație în avantajul ei. Doar că, între timp, China s-a schimbat, iar “statele staționare” proliferează în alte părți ale lumii. “Marea degenerare” s-a produs (The Great Degeneration. How Institutions Decay and Economies Die, Allen Lane, London, New York, 2012, p.10), iar economiștii, sociologii, istoricii cei mai calificați o discută.

Între timp s-a petrecut ceea ce se poate numi “marea degradare”. Nu intru aici în amănunte, dar sugerez aspectul cheie.

Max Weber observa, în Etica protestantă și spiritul capitalismului, că ceea ce numim capitalism nu se caracterizează prin avariție, ci prin calcul rațional. Altfel, capitalismul apărea în Orient sau la Veneția; a apărut, însă, cum bine știm, în Anglia, apoi în SUA și Europa.

Au avut loc, desigur, “revoluții conservatoare” în istoria ultimelor decenii. Dar acestea au mărit de fapt cupiditatea, pe fondul prăbușirii aspirației la o societate rațională. Excitarea pentru obiective pe termen scurt a înlocuit preocuparea pentru construcție durabilă. Deja Hannah Arendt argumenta, în Originea totalitarismului, că în societățile europene s-a trecut de la comportamentul persoanelor nutrit de interese comune, la comportamentul de masă axat pe oportunism.

În anii șaptezeci, când eram asistent, ne-a făcut o vizită la catedra de la Universitatea clujeană unul dintre economiștii cei mai prizați în lume – Jean Fourastie. Acesta publicase deja Grand Espoir du XXe-siecle, cu o perspectivă candidă: lumea trece de la “societatea agrară”, la “societatea industrială” și apoi la “societatea serviciilor”, în care oamenii se vor dedica, în sfârșit, culturii, autoeducației, lecturii.

Cu timpul, faptele au fost pe dos. S-a trecut la avariție, nu la cultivare de sine. După 2020, cupiditatea a inundat până și viziunile. Nu faptele contează, cât zvonul plauzibil, nu argumentarea, cât asertarea mediatizată, nu probele, cât reaua credință cu aplomb. Digitalizarea leagă acum lumea în noi conexiuni și creează ușor impresia unei intervenții din exterior, inclusiv în ceea ce părea inexpugnabil – în alegerile democratice. Lumea s-a umplut de conspiraționism, încât mentalitatea “epocii postadevărului”, care se acuză deja, triumfă.

Nu este prima oară în istorie când se prăbușesc siguranțe. În definitiv, siguranța exprimată de Leibniz că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, a fost ruinată de cutremurul de la Lisabona (1755). Siguranța iluminiștilor, că oamenii procedează fundamental rațional, a fost infirmată de Primul Război Mondial și de ceea ce a urmat. Siguranța că economia de piață va fi fără cusururi au risipit-o crizele din 1929 și 2008. Siguranța că democrațiile pacifică societățile a fost pusă la îndoială de alunecarea democrațiilor în dictatură, în perioada interbelică, și, mai nou, de alunecarea unora în formalism. Siguranța că oamenii iau ca limită a luptelor lor viața altor oameni și nu devin bestii a infirmat-o Auschwitz-ul. Siguranța că, odată libere, popoarele vor lua decizii înțelepte au contrazis-o tranzițiile eșuate. Siguranța că lumea se îndreaptă, după 1989, spre societăți ale libertăților, democrației și dreptății se circumstanțiază zi de zi.

Pentru timpul pe care-l trăim, diagnoza „societății nesigure” (vezi A. Marga, Societatea nesigură, Niculescu, București, 2016) s-a confirmat. S-a confirmat și anticiparea că, după 2010, s-a intrat în lume într-o geometrie variabilă a supraputerilor, care controlează soarta oamenilor (Vezi A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, Niculescu, București, 2017). 2020 confirmă din plin ambele anticipări – doar că acum se prăbușesc deodată mai multe siguranțe.

O abordare sistematică este datoare, știm bine, cu rezolvări, măcar în principiu. Ce se poate spune încât 2021 și anii care urmează să aducă totuși o schimbare în bine? Am în vedere două considerente.

Primul este acela că abordări pe fragmente dau soluții fragmentare. Or, deja întregul vieții și societăților are nevoie de examinare și reconstrucție. Este nevoie, în orice caz, de integrarea tehnicilor de stăpânire a evenimenelor deja abundente în abordări reflexive, holiste.

Al doilea considerent este acela că trebuie ieșit din mărginirea de gândire care a ocupat deja terenul. Suntem, istoricește, după un lung efort de a „naturaliza” omul și lumea, ceea ce înseamnă a le aborda științific. Numai că a lua în seamă doar fapte, nu și valori, precum libertatea, responsabilitatea, conștiința, rațiunea, comunitatea, credința, spiritul, face să nu se rezolve probleme, ci să se capituleze în fața lor.

Prăbușirile și nesiguranțele lui 2020 sunt tot atâtea provocări pentru 2021. De ce nu s-ar lărgi perspectiva în cele două direcții – holismul și valorile? În definitiv, nu se poate ajunge la viață cu sens fără a privi mereu ceea ce este ca întreg și fără un idealism al valorilor.

sursa:https://www.cotidianul.ro/provocari-pentru-2021/

Tunuri de sute de milioane de euro date în pandemie: Cinci anchete jurnalistice arată cum s-a furat prin contracte cu statul

 

În emisiunea Exces de Putere de vineri seara, la Antena 3, s-au prezentat cinci anchete jurnalistice care scot la iveala tunuri de sute de milioane de euro, date în Romania, de când a inceput pandemia de coronavirus. Una dintre anchete, îl vizează pe "Regele pandemiei", asa cum l-au numit jurnalistii de la Recorder pe Adrian Ionel, fostul Director Unifarm.

Peste 25 de milioane de măști de protecție, aproape 3.5 milioane de combinezoane, mii de kit-uri de testare pentru coronavirus și aproape 200 de ventilatoare pentru secțiile AȚI, toate blocate în depozitele Unifarm. Mai exact, marfă în valoare de 800 de milioane de lei, plătite din banii statului. Același stat care a continuat să facă achiziții de milioane, în timp ce depozitele erau pline.

Investigația Recorder a arătat cine este Adrian Ionel, fostul director al Companiei Naționale Unifarm, cel care a ajuns să conducă o companie de importantă strategică, cine a luat cele mai mari felii din miliardul de euro care trebuia să ajute sistemul medical în lupta cu pandemia și ce se ascunde în spatele declarației de avere a omului de afaceri.

Recorder a intrat în decembrie în posesia inventarului Unifarm, care arată că în depozitele companiei se așterne praful pe cantități imense de echipamente medicale care nu mai pot fi valorificate: 26 de milioane de măști, 2,3 milioane de combinezoane, aproape 200 de tone de dezinfectant, peste un milion de mănuși, sute de ventilatoare de terapie intensivă sau de transport.

O parte din această marfă va expira în curând, o parte e de proastă calitate, iar restul este prea scumpă. Unifarm a cumpărat-o cu sume exorbitante, iar legea nu-i permite să vândă la prețuri mai mici. Din acest motiv, niciun spital nu vrea să cumpere de la ei.

Ce s-ar întampla daca Unifarm ar intra în faliment

Unifarm se află, astfel, într-o situație fără ieșire: a primit de la Trezoreria Statului un împrumut de 1,15 miliarde de lei pentru achiziția de echipamente. A cumpărat echipamente scumpe și proaste, așa că a rămas cu ele în depozite și acum nu mai poate returna împrumutul. Fiscul a pus între timp sechestru pe birourile și pe depozitele Unifarm, iar surse din Ministerul Sănătății au spus că se ia în calcul declararea falimentului.

Jurnaliștii Recorder au obținut documente care arată că ministrul Sănătății, conducerea Guvernului și președintele României au fost înștiințați încă din luna aprilie despre situația delicată în care se află Unifarm. După ce, la începutul pandemiei, i-au dat bani pe mână și s-au lăudat cu achizițiile pe care le făcea, politicienii nu vor acum să-și mai asume nicio răspundere pentru dezastrul produs de Adrian Ionel. „A făcut totul de capul lui și va răspunde în fața legii“,a declarat ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, pentru Recorder.

Ionel are în acest moment un dosar penal, însă acesta vizează acuzații de șpagă pentru atribuirea unor contracte și nu felul în care a administrat Unifarm. Pentru acest dezastru pur și simplu nu poate fi tras la răspundere.

Compania Națională Unifarm a rămas în pragul falimentului, iar firmele cărora Adrian Ionel le-a împărțit contracte de sute de milioane au rămas cu banii.

sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/tunuri-de-sute-de-milioane-de-euro-date-in-pandemie-regele-pandemiei-contracte-cu-statul-590632.html

Cel mai elaborat act criminal care a afectat alegerile din SUA - Dovezi care arată că alegerile americane au fost furate

 

Informația că rezultatul alegerilor americane ar fi fost influențat  și că Trump ar fi pierdut funcția de președinte după intervenția unor forțe străine circulă deja de câteva luni. Recent, un angajat al celui de-al optulea cel mai mare contractor global de apărare a mărturisit, nici mai mult nici mai puțin că „el și alții au schimbat voturile în toată America în cursa prezidențială a SUA“. Dezvăluirea a fost furnizată pe siteul nationsinaction.org.

Sursa citată precizează că angajatul a furnizat o dezvăluire șocantă care detaliază rolul său în cel mai elaborat act criminal care a afectat alegerile din SUA. Coroborând raportul DNI Ratcliff privind intruziunea internațională, Arturo D’elio a subliniat schema care s-a dovedit a avea succes în utilizarea sistemelor informatice Leonardo și a sateliților militari situați în Pescara, Italia. Rapoartele recente despre un hacking la Leonardo par să fi fost acum o acoperire orchestrată pentru a atenua revenirea asupra corporației care este parțial deținută de guvernul italian.

Nations In Action, o organizație guvernamentală pentru transparență, a colaborat cu Institute for Good Governance pentru a investiga și cerceta amănunțit neregulile electorale care au dat dovada mult așteptată că un complot impecabil pentru a doborî America a fost executat cu resurse extraordinare și implicare globală. Americanii și aleșii au acum dovezi că alegerile au fost într-adevăr furate.

Aceasta prevede mecanismul pentru fiecare stat de a-și reaminti imediat lista de alegători sau de a se adresa proceselor și de a solicita tuturor agențiilor guvernamentale federale să blocheze toate comunicațiile interne, echipamentele și documentația de la Ambasada Romei.

„Nu vă înșelați, aceasta este o lovitură de stat pe care o vom opri în numele justiției și a alegerilor libere și corecte”, a declarat Maria Strollo Zack, președintele Nations In Action

Și Institute for Good Governance a emis următoarea declarație:

Misiunea noastră este să oferim adevărul deplin, să expunem autorii acestei infracțiuni oribile și să ne asigurăm că fiecare persoană implicată, indiferent de poziție, va fi urmărită penal în cea mai mare măsură a legii.

Nations In Action și Institute for Good Governance  fac o serie de cereri oficialilor aleși, printre care:

• Îndepărtați imediat Leonardo SpA din toate contractele și confiscați activele

• Toți membrii congresului trebuie să se pronunțe împotriva acestei interferențe străine și interne sau să facă față amintirilor și suspiciunilor de implicare

• Implementați cele mai severe sancțiuni pentru participanții care aveau cunoștințe sau au participat și refuzați să asiste la anchetă.

Maria Strollo Zack, fondatorul Nations In Action, a adăugat:

„Statele trebuie să judece toate activitățile de vot ilegal și să ofere remedii legislative imediate. La alegerile americane nu poate exista toleranță zero decât pentru intervenția criminală. Această conspirație internațională trebuie să fie întâmpinată de o acțiune rapidă a președintelui și să fie susținută pe deplin de oficiali aleși pentru protejarea integrității votului și a prosperității marii noastre națiuni ”.

sursa:https://www.cotidianul.ro/dovezi-care-arata-ca-alegerile-americane-au-fost-furate/

Cazuri de reacții adverse la vaccinarea anti Covid-19

 

În ultimele 24 de ore, a fost raportată o nouă reacție adversă, apărută în urma imunizării cu serul produs de BioNTech/Pfizer. 

Este vorba despre un cadru medical, vaccinat la un centru din Ploiești, care a prezentat cefalee, înțepături la nivelul feței, tahicardie, frison.

”Persoana în cauză era sub supraveghere medicală post-vaccinare, iar, în prezent, este în stare bună, nefiind necesară internarea. În total, în județul nostru, de la debutul vaccinării (31 decembrie 2020) și până în prezent au fost raportate două reacții de tip alergic apărute în urma administrării vaccinului împotriva noului coronavirus” – informează Prefectura Prahova.

Conform informațiilor furnizate de Direcția de Sănătate Publică Prahova, până la data de 08 ianuarie 2021, dintre cele 2750 de doze de vaccin anti SARS-CoV-2 care au ajuns în județ, 2621 au fost consumate (ora raportării – 13.30), alte 129 fiind în curs de administrare personalului medico-sanitar.

Alte 625 de doze, solicitate de către centrele de vaccinare, vor ajunge în Prahova și vor fi distribuite de către DSP, pe parcursul zilei de sâmbătă, 09 ianuarie, în teritoriu.

sursa:https://gazetaph.ro/cazuri-de-reactii-adverse-la-vaccinarea-anticovid-la-cadre-medicale-prahovene/

Ciolacu : „Îl avertizez pe Iohannis”

 

Liderul PSD, Marcel Ciolacu, îi solicită președintelui Klaus Iohannis să ceară „imperativ” ca Guvernul să nu vândă pe nimic companiile românești: „Să nu fie părtaș la acest furt”.

„Iohannis trebuie să facă un singur lucru la șueta anticonstituțională cu miniștrii de la Cotroceni: să ceară imperativ ca acest Guvern să nu vândă pe nimic companiile românești!

Timp de un an am nu am permis ca acest Guvern de dreapta care a dus România în faliment să vândă tot din casă! Ne-am bătut cu ei în Parlament și am reușit să stopăm vânzarea activelor celor mai profitabile companii de stat: Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, Transgaz, CEC și Aeroporturi București.

Acum însă, pentru că știe că în curând nu-l va mai împrumuta nimeni, Cîțu vrea să dea un nou asalt asupra avuției naționale și să treacă peste legea PSD care îl bloca să vândă activele în plină criză sanitară și economică.

10 miliarde de euro și aproape 18.000 de salariați. Aceasta este miza lui Cîțu!

Îl avertizez pe Iohannis să nu fie părtaș la acest furt! Și să ia aminte că nici acum nu-i vom lăsa!”, a scris Ciolacu vineri pe pagina sa de Facebook.

Klaus Iohannis s-a întâlnit joi cu premierul Florin Cîțu și miniștrii USR PLUS, iar vineri are o întrevedere cu miniștri PNL.

Nota mea:

Domnule Ciolacu, înainte de alegerile parlamentare erați contra ca PNL-Iohannis să vândă companiile românești. Acum, după ce v-ați văzut sacii în căruță, îl ”sfătuiți” pe Iohannis doar  ”să nu vândă pe nimic companiile românești.” 

D-aia n-are ursul coadă, D-le Ciolacu !

sursa:https://www.cotidianul.ro/ciolacu-striga-furt-il-avertizez-pe-iohannis/

Consorțiul Universitaria propune implementarea unor măsuri pentru o reformă a învățământului superior și a cercetării în România.

 

Consorțiul Universitaria, din care parte Academia de Studii Economice din București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea din București și Universitatea de Vest din Timișoara, propune implementarea unor măsuri pentru o reformă a învățământului superior și cercetării în România.

„Pentru ca aceste măsuri și altele specifice educației și cercetării, să fie agreate și implementate la nivel național fără a fi ulterior chestionate și modificate, propunem elaborarea sub patronajul Președintelui României a unui document privind reforma educației și cercetării în România, document care să fie agreat și semnat de toate partidele politice parlamentare până la sfârșitul anului 2021”, se arată într-un comunicat al Consorțiului.

Conform reprezentanților universităților, principalele obiective ale sistemului de învățământ superior sunt acelea de a genera cunoaștere, de a produce idei novatoare, soluții pentru problemele sociale și economice ale României (prin sistemul de cercetare), de a forma resursă umană de calitate (prin programele de educație și formare) care să implementeze aceste soluții în piața muncii, în societate și în economie, pentru a crea o calitate a vieții mai bună pentru toți românii.

Iată măsurile propuse de Consorțiul Universitaria:

1. Finanțarea cercetării științifice, a creației universitare și a performanței sportive în universități

a. Implementarea unui nou program și a unei linii distincte de finanțare a cercetării științifice, a creației universitare și a performanței sportive dedicate universităților cu performanțe reale în domeniul cercetării la nivel național și internațional, măsurabile prin indicatori de impact utilizați și la nivel internațional.

b. Finanțarea din fondurile alocate Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării a proiectelor și infrastructurii de cercetare din universități, printr-un mecanism similar programului „Nucleu”.

2. Reprezentarea echitabilă, proporțională cu numărul de studenți și cadre didactice, a tuturor universităților, tipurilor de universități (comprehensive, de medicină, de artă etc.) și tuturor domeniilor de studii majore (domeniile sociale, umaniste, vocaționale etc.) în toate structurile consultative și decizionale din domeniile învățământului superior și al cercetării.

a. Reprezentarea în consiliile și birourile de conducere CNFIS, CCCDI, CEMU, CNSPIS, CNBU, CNECSDTI, CNCS etc. să fie asigurată cu locuri distincte și cu respectarea principiului proporționalității de reprezentare, pe tipuri de universități și pe domenii.

b. Procesele de selecție a conducerilor instituțiilor menționate anterior trebuie fundamentate pe principiul meritocrației și bazat pe programele lor manageriale, și nu pe apartenența (doar) la anumite domenii de studii, tipuri de universități sau grupuri de interese.

c. Reprezentarea proporțională a universităților în Consiliul Național al Rectorilor cu 1 reprezentant (1 vot) la 3-5 mii de studenți înmatriculați și stabilirea în consecință și a unei cotizații diferențiate.

3. Îmbunătățirea sistemului de acreditare a universităților și programelor de studii și de evaluare a calității în cercetare și în învățământul superior.

a. Alinierea sistemului educațional românesc la sistemul internațional de clasificare a domeniilor de studii ISCED.

b. Evaluarea urgentă a studiilor doctorale (domenii, școli, IOSUD).

c. Analiza și îmbunătățirea reglementărilor privind selecția membrilor și funcționarea ARACIS (ex: OM 5751/2015) pentru a asigura o bună reprezentare a specialiștilor și a membrilor comunităților academice,

bazată pe principiul meritocrației și al reprezentării, precum și pentru evitarea disfuncționalităților, a formalismului birocratic și a lipsei profesionalismului și a echidistanței în procesul de evaluare.

4. „Redesenarea” hărții învățământului superior românesc, printr-o clasificare a universităților în funcție de misiunea asumată și de anvergura lor internațională.

a. Elaborarea unei metodologii de clasificare a universităților și ierarhizare a programelor de studii în urma unei dezbateri ample cu toți actorii interesați.

b. Promovarea internaționalizării, dimensiunii globale a învățământului superior românesc, prin susținerea financiară distinctă și consistentă a universităților cu relevanță internațională reală (membre în alianțele universitare recunoscute de Comisia Europeană, prezente în topurile internaționale, care au proiecte asumate credibile de a deveni „world-class universities”). Această susținere financiară trebuie însoțită și de o politică fermă de eliminare a reglementărilor care împiedică integrarea universităților din România în programe educaționale de cooperare europeană. Reluarea elaborării metarankingului universitar de către Ministerul Educației și sprijinirea suplimentară, mai ales din punct de vedere financiar, a celor mai performante universități din România pentru a avansa în topurile internaționale.

c. Stimularea (inclusiv financiară) creării de universități metropolitane pentru o utilizare mai eficientă a resurselor și o creștere a performanței. Încurajarea inclusiv a consorțiilor dezvoltate în comun de universități cu parteneri externi (companii private, institute de cercetare).

5. Revizuirea sistemului de finanțare a universităților

a. Revizuirea sistemului de indicatori și coeficienți de finanțare pe student a programelor de studii pe baza de analiză a costurilor realizată de experți independenți și de benchmarking cu sisteme de finanțare din alte țări europene.

b. Lansarea unor proiecte punctuale de finanțare pe programe de studii strategice pentru interesele culturale și socio- economice ale României, dar pentru care nu există o cerere și finanțare adecvate (e.g. în domeniul științelor, limbilor clasice etc.) și care nu pot funcționa eficient și sustenabil prin finanțarea de bază. Proiectul recent de finanțare a studiilor universitare de masterat didactic este un bun model ca punct de plecare.

c. Majorarea coeficienților de cost pentru programe cu dublă specializare, unde standardele ARACIS impun un volum mărit al activităților didactice și trecerea din anul universitar 2021-2022 la programe de studii cu durata 4 ani pentru acestea, în baza unei analize făcute prin raportare la programe similare din țări ale Uniunii Europene.

d. Scoaterea veniturilor proprii ale universităților din calculul deficitului public național, permițând astfel universităților realizarea de investiții necesare pentru menținerea competitivității.

6. Promovarea meritului și performanței, dar și a incluziunii și echității în rândul studenților, printr-un sistem coerent de suport constând în:

a. burse de performanță, de merit și burse sociale;

b. finanțare publică a studiilor;

c. împrumuturi garantate public acordate tinerilor pentru studii;

d. locuri de cazare de calitate în cămine studențești/sprijin pentru locuire;

e. acces la masa pregătită în cantine universitare;

f. consiliere academică și în carieră adecvate.

7. Crearea unui mecanism de monitorizare a parcursului profesional al absolvenților și realizarea interoperabilității tuturor platformelor electronice de gestiune a elevilor, studenților și absolvenților (SIIIR, REI, ANS, RMUR, REVISAL etc.) și includerea ratei reale de angajabilitate între indicatorii de performanță.

8. Întărirea autonomiei universitare, concomitent cu promovarea democrației academice și a culturii participării, printr-un set de principii și reguli ce vor promova, de la nivelul departamentelor și până la vârful universității, libertatea de gândire și de exprimare, votul democratic și evitarea abuzurilor, a nepotismului și a altor practici nedemocratice.

sursa:https://www.cotidianul.ro/pai-si-cu-romania-educata-a-presedintelui-cum-ramane/

Cumpănașu – o matrioșcă periculoasă

 

Personajul sinistru de la Coaliția pentru Modernizarea României a fost detonat pentru ca presa și concetățenii cu spirit critic să întoarcă fața spre altceva. Dacă rămîneau concentrați pe subiectul vaccinării anti-Covid 19, ar fi ieșit în evidență dezorganizarea cumplită, total amatoare, păstorită de căprarul de la Sibiu. Așa, a fost detonat Alex Cumpănașu! Şi peste el, au năvălit repede valurile scandalului din Congresul american. Acolo, mulțimea a năvălit în așa zis-ul templu al democrației, iar la noi, sătui de adevăr, televiziunile au părăsit vaccinarea - un subiect care încinge toată țara - și s-au aruncat pe Alexandru Cumpănașu. Capul lui Moțoc era necesar și capul lui Moțoc a fost dat pentru scoaterea lui Klaus Iohannis din înjurăturile populației.

Zisul Alex Cumpănașu este președintele reales în 2020 (pentru încă 4 ani) al unei ”Coaliții Naționale pentru Modernizarea României”. Găsiți în Cotidianul.ro comunicatul CNMR, cu turma de vicepreședinti aleși la congresul din 2020. Este șocant să citești alături de Cumpănașu tot soiul de nume cu reznonanță din cultură, politică, armată, economie, diplomație, medicină etc. Unii pensionari, altii activi. Unii de-a dreptul respectabili, alții cîrpiți de soartă după eșecuri repetate.

CNMR a adunat un mănunchi de oameni dispuși să își pună numele la bătaie pentru o cauză nobilă, dar să nu facă mai nimic pentru ea. Mi se pare mult prea suspectă nașterea acestei Coaliții. Şi anvergura ei, la fel. La un moment dat, CNMR selecta invitați pentru un work shop la Costinești și zeci de tineri se zbăteau să obțină o invitație. CNMR părea o anticameră a politicii, un spațiu civic de manifestare a unor personalități preocupate de modernizarea țării noastre.

Părea, dar n-a fost niciodată ceea ce zice numele ei. Şi nici nu va fi. Este vorba de o mare farsă civică jucată de oamenii din serviciile secrete românești.

Am mai scris de cîtea ori despre acest dubios personaj numit Cumpănașu. Duhnea de la o poștă a fals și agățat. Drumul său a început de la Ministerul de Interne, de pe vremea cînd titular la ”milițieni” era cultul în fălci și limbi străine, azi europarlamentarul Vasile Blaga.

De la Minsterul de Interne, Alexandru Cumpănașu a primit un spațiu de un etaj și bani cît zece asociații neguvernamentale. Din banii cheltuiți de Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, ONG-ul fondat și condus de Cumpănașu, se puteau finanța cheltuielile unui spital de dimensiuni medii.

Mai apoi, cu CNMR, Cumpănașu a devenit partener sau parte din organisme consultative pentru guvern sau ministere, inclusiv pentru fonduri europene. Cum? Toți cei care l-au susținut erau orbi? Atîția oameni n-au văzut cu cine au de-a face? N-au realizat că individul sună a gol și ei sunt cooptați într-o organizație de modernizare a țării? N-au observat că CNMR nu există și este condusă de unul care scapă caii și căruța în bălării de cîte ori trebuie să facă o cotitură? Cîți s-au prins și au demisionat pînă la izbucnirea scandalului din aceste zile? Cine vrea să parcurgă în amănunt toată cariera sinuoasă a birjarului de la CNMR n-are decît să-i tasteze pe Google numele și titulaturile celor două asociații pe care le-am menționat și se lămurește. Realizează imediat proporțiile contrafacerii, ale gonflării. Miroase imediat a operațiune de servicii.

Dacă sfertodoctul acesta ar fi fost o tipografie de bani, tot n-ar fi putut produce atîtea fonduri cîte a cheltuit. Prost a fost nu el că le-a luat. De condamnat și de tras la răspundere sunt cei care i-au dat, chiar dacă se numesc ministere, guvern sau SNSPA (cuib de rezerviști!)

Existența lui Alex Cumpănașu este un caz școală a modului în care serviciile secrete confecționează personaje și instituții inutile, bune la tocat bani, la diversiuni și la tot soiul de operațiuni dirijate și dubioase. Cum au ajuns asociațiile lui Cumpănașu de la Interne la servciiile secrete, e greu de spus. Nici Florian Coldea nu cred să-și mai aducă aminte, nu pentru c-ar fi vorba de un fapt minor, ci pentru că gonflarea lui Cumpănașu intră la etc-ul operațiuilor aberante derulate în regimul Băsescu-Maior-Coldea.

Alexandru Cumpănașu ar putea candida cu șanse serioase la titlul de mare șarlatan al tranziției. A făcut de toate și a dus de nas cele mai felurite categorii profesionale și umane. S-a umflat periculos de mult, a scăpat și hățurile, iar acum din favorit al bieților s-a transformat în ținta acestora.

Şi, dacă tot trebuie să scape de el, de ce nu l-ar folosi pe post de poveste care să acopere situația dezastruoasă din vaccinarea populației?

Adică să acopere bîlbele unei operațiuni în fruntea căreia Klaus Iohannis se instalase țanțoș ca un gînsac. Credea că se alege cu glorie și admirație și s-a trezit numai cu fluierături și înjurături !

sursa:https://www.cotidianul.ro/cumpanasu-o-matriosca-periculoasa/

Partidul care-l spală cu limba pe picioare pe IOHANNIS

 

Cum i-a scos la tablă Klaus Iohannis pe ministrii USRPLUS, deși aceștia nu-i sînt elevi. Este titlul unui editorial postat astăzi pe blogul propriu de Ion Cristoiu și în care jurnalistul precizează: scopul convocării de către Klaus Iohannis a fost cel de a demonstra românilor că nu numai PNL, dar și USRPLUS e Partidul Meu, Partidul care-l spală pe picioare cu limba.

Jurnalistul pornește de la comunicatul remis presei de Administrația prezidențială și în care se vorbește despre întâlnirea dintre președintele Klaus Iohannis și membri ai Guvernului.

Iată editorialul integral, așa cum a fost el postat pe site-ul jurnalistului.

„Potrivit unui Comunicat remis presei, Klaus Iohannis a avut joi, 7 ianuarie 2021, ora 15, la Cotroceni o întîlnire cu cu premierul Florin Cîțu, vicepremierul Dan Barna, ministrul Transporturilor și Infrastructurii, Cătălin Drulă, ministrul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Claudiu Năsui, ministrul Justiției, Stelian Ion, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Cristian Ghinea, ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Ciprian Teleman.

Formularea mea e nițel știrbă.

Textul întîlnit pe site-ul Administrației Prezidențiale, capitolul Anunțuri de presă, informează pe români, că Președintele „va avea o întîlnire” și nu că „Președintele a avut o întîlnire”.

Revenirea mea la textul corect al Comunicatului nu ține de o acribie de cercetător. Tine de o întrebare pusă sub credinței că democrația înseamnă transparență. Opinia publică din România e informată doar că va avea loc o întîlnire. Întîlnirea a avut loc. Ba mai mult, miniștrii au plecat vii și nevătămați de la întîlnire. Joi seara, erau prezenți, pentru a ciripi vesel pe crăcile televiziunilor de știri. Ar fi fost normal ca după întîlnire președintele României să dea publicității un Comunicat prin care să ni se spună scopul convocării miniștrilor și mai ales, ce s-a discutat.

Convocarea anticonstituțională a miniștrilor la Cotroceni a fost în Guvernarea de un an PNL o realitate marcată de psihologia poporului român. Fiind vorba de o premieră postdecembristă și, evident, de o încălcare a Constituției (Legea fundamentală reglementează precis relația dintre președinte și Guvern într-o republică semiprezidențială), presa și Opoziția au luat foc la cele dintîi convocări. Cum luările de poziție ale PSD și Pro România de la vremea respectivă n-au fost dublate de începerea procedurilor de suspendare, Klaus Iohannis a procedat în stil moldo-valah. Dacă nu i s-a întîmplat nimic (în Ferentari s-ar spune, dacă nu i s-a dat peste lăbuță) a considerat această încălcare a Constituției ca pe un drept cîștigat de el. Iar românii definiți prin sindromul focului de paie (aprindere iute, cu vîlvătăi, stingere iute, fără nici o urmă, nici măcar cenușă), au văzut, la rîndul lor, ceva firesc în convocarea anticonstituțională a miniștrilor în frunte cu premierul la Cotroceni. Deoarece despre aceste întîlniri sau mai degrabă convocări în stil de Carol al II-lea, Klaus Iohannis a catadicsit să vorbească la conferințele de presă și uneori chiar prin intermediul unui Comunicat, s-a priceput repede că ședințele de la Cotroceni țineau de transformarea de către Klaus Iohannis pe șest a Republicii semiprezidențiale în Republică prezidențială.

Miniștrii, în frunte cu premierul Ludovic Orban, erau convocați la Cotroceni ca la un superpremier. În prezența slugarnică a lui Ludovic Orban, președintele le cerea să dea raportul asupra a ceea ce au făcut, le freca ridichea celor care-l nemulțumeau și le dăruia un zîmbet binevoitor celor care-l satisfăceau, după care le împărțea indicații. Miniștrii și le notau conștiincioși în caiete. Premierul le nota pe toate, împărțindu-le pe nume de ministru, pentru a putea urmări îndeplinirea lor cu maximă sfințenie.

Această tutelare părintească a miniștrilor sau, în limbaj de frizerie, această Călărire a Guvernului, era posibilă și pentru că miniștrii, în frunte cu Premierul, aparțineau PNL, alintat de Klaus Iohannis drept Partidul Meu. Provenit din rîndul PNL, ba chiar fiind la un moment dat șef, Klaus Iohannis ne putea spune, dacă l-am fi întrebat, că îi convoca pe miniștri la Cotroceni nu atît ca Președinte în exercițiu, cît mai ales ca Tătuc al celor din PNL.

O simplă privire aruncată asupra miniștrilor convocați de Klaus Iohannis la Cotroceni, de Sfîntul Ion, ne dezvăluie un adevăr:

Dintre miniștrii celor trei partide care alcătuiesc Coaliția de Guvernare, Klaus Iohannis i-a chemat la ordine doar pe miniștrii USRPLUS.

E singura notă care sare în ochi în cazul acestui moment.

O altă notă ne e imposibil să găsim. Nu poate fi vorba de o întîlnire de lucru cu miniștrii Guvernului pe probleme economice, pentru că lipsesc ministrul Energiei, de la PNL, și al Dezvoltării, de la UDMR. Nu putem vorbi de o întîlnire cu miniștrii care țin de partidele de Dreapta, pe care președintele pariază în resetarea țării, deoarece lipsesc miniștrii PNL.

În absența unor note comune și mai ales în absența unui Comunicat din partea lui Klaus Iohannis, ne-am gîndit să iscodim declarațiile miniștrilor USRPLUS care au fost la întîlnire. Evident, declarațiile lor nu pot fi luate în serios de Istoricul clipei în dezlegarea misterului întîlnirii. N-ar fi prima oară în Istorie cînd, potrivit unei înțelegeri, participanții declară după întîlnire că s-a discutat despre ceva cînd în realitate s-a discutat despre altceva. Claudiu Năsui a dezvăluit la Antena 3 că președintele s-a interesat de ce au găsit ei prin ministere. Claudiu Năsui ne crede proști. Dacă ăsta ar fi fost scopul reuniunii, Klaus Iohannis trebuia să-i cheme pe toți miniștrii care au luat în primire ministere noi, nu numai pe cei de la USRPLUS. Tot Klaus Iohannis – spune Claudiu Năsui – i-a pus, într-un gest amintind de scosul la tablă (zic eu, nu, Doamne ferește! ministrul, cum să cuteze o asemenea formulare?) – pe fiecare ministru să-și spună prioritățile.

Ministrul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, Ciprian Teleman a scris pe pagina sa de Facebook:

„După amiază, alături de prim-ministrul Florin Cîţu şi vicepremierul Dan Barna, am participat însoţit de colegii mei, miniştri din USR PLUS, la o întâlnire cu preşedintele României, domnul Klaus Iohannis. Am vorbit împreună despre priorităţile miniştrilor USR PLUS, iar preşedintele ne-a îndemnat să ne asumăm curajos reforme. Şi vom face acest lucru! Mai mult, nu doar că ne vom susţine unul pe celălalt pentru îndeplinirea obiectivelor pe care coaliţia de guvernare şi le-a propus, dar ne bucurăm şi de sprijinul preşedintelui Klaus Iohannis”.

USRPLUS n-are nici o legătură cu Klaus Iohannis.

La prezidențiale, USRPLUS a avut candidat propriu. În campania electorală pentru parlamentare, liderii USRPLUS au criticat unele derapaje ale Președintelui. Din perspectiva platformei intitulate Un altfel de politică. Pentru că Un altfel de politică presupune și curmarea năravului prezidențial, semn al vechii politici, de a o face pe Tătucul Națiunii.

Ar fi fost normal ca miniștrii USRPLUS să nu meargă la Cotroceni. Hai, la o adică, dacă erau invitați, miniștrii și de la alte partide ale Coaliției, mersul lor la Cotroceni ar mai fi fost cît de cît acceptabil.

Dar așa, convocați doar ei și pentru a fi scoși la tablă de către președinte, miniștrii USRPLUS nu aveau ce căuta acolo.

Și nu numai pentru că USRPLUS a făcut mare caz de un Altfel de Politică, dar și pentru că scopul convocării de către Klaus Iohannis a fost cel de a demonstra românilor că nu numai PNL, dar și USRPLUS e Partidul Meu, Partidul care-l spală pe picioare cu limba, fără să-l doară șalele de atîta aplecare, deoarece stă în genunchi.“

sursa:https://www.cotidianul.ro/ion-cristoiu-de-ce-i-a-scos-la-tabla-klaus-iohannis-pe-ministrii-usrplus/