Ce se ascunde în spatele crizei din Valea Jiului

 

Europarlamentarul Cristian Terheș, ales pe listele PSD, dar care acum reprezintă PNȚCD la Bruxelles, are o interpretare aparte a crizei din Valea Jiului.

Europarlamentarul Cristian Terheș a explicat pe pagina sa de facebook că distrugerea mineritului din Valea Jiului reprezintă punerea în aplicare a unui plan de distrugere a sistemului energetic romanesc astfel încât Romania să devina dependentă de importuri.

„Ce se întâmplă acum în Valea Jiului este punerea în aplicare a unui plan de distrugere a sistemului energetic romanesc, unde intra și mineritul, plan agreat de premierul PNL Ludovic Orban la Bruxelles în luna ianuarie 2020. Efectul acestui plan este atât de a distruge posibilitatea de creștere economica a României, care va fi dependentă de energia produsă în alte țări (Ungaria, de exemplu), cât și de a forța sute de mii de oameni disperați să plece din Romania să lucreze în Vestul Europei, unde să aducă plus valoare economică acelor țări”, scrie Terheș pe contul său de socializare.

Europarlamentarul român arată că în actuala legislatură europarlamentară, o temă majoră de discuție la Bruxelles a fost așa numitul “Green Deal” (Pactul Verde european), pe care îl caracterizează drept ”o utopie ideologică neomarxistă care va avea ca efect distrugerea economiei UE”.

Europarlamentarul detaliază subiectul arătând că unul dintre obiectivele acestui Green Deal este abolirea energiei generate din arderea cărbunelui și a gazelor deoarece ar polua prea mult și înlocuirea acestor surse cu “energie regenerabila” sau “energie verde” (adică energie făcută din panouri solare, eoliene, etc).

”Energia verde e importantă și binevenită, însă aceasta trebuie să fie una complementară la sursele de energie care există în prezent. Situația din Texas din aceasta perioadă a demonstrat, de exemplu, că într-o situație de frig cumplit ți se blochează eolienele și solarele, iar dacă nu ai alte surse de energie cam stai în întuneric și frig, fără a lua în calcul blocarea economiei”, a adăugat Terheș, care a subliniat că el a votat împotrivă Green Deal.

Referitor la Green Deal, mai arată Terheș, el povestește că i-a spus public premierului Orban, în fața a peste 20 de europarlamentari români, să nu angajeze România în aceasta utopie neomarxistă ”pentru că va distruge sectorul minerit ce va avea ca efecte nocive atât pe plan social cât și strategic, punând România în situația de a depinde de energia produsă de alte țări”.

sursa:https://ro.sputnik.md/economics/20210221/33719489/Ce-se-ascunde-n-spatele-crizei-din-Valea-Jiului.html

Israelul începe să ridice restricţiile

 

Israelul și-a redeschis duminică mai multe domenii ale economiei, în semn de început al unei reîntoarceri la rutină, conform Reuters.

În timp ce magazinele erau deschise tuturor, accesul la locurile de agrement, precum sălile de sport și teatrele, era limitat la persoanele vaccinate sau la cele care s-au vindecat după Covid și au o presupusă imunitate, așa-numitul „Green Pass” afișat într-o aplicație specială a Ministerului Sănătății.

Măsurile de distanțare socială sunt încă în vigoare. Dansul este interzis la sălile de banchet, iar sinagogile, moscheile sau bisericile sunt nevoite să își înjumătățească numărul normal de credincioși.

La exact la un an de la primul caz de Covid documentat de Israel, relaxarea de duminică face parte dintr-un plan de deschidere mai largă a economiei luna viitoare, când premierul Benjamin Netanyahu se pregătește de realegere.

Israelul a administrat cel puțin o doză de vaccin Pfizer la mai mult de 45% din populația sa de 9 milioane de oameni, conform Ministerului Sănătății. Infecțiile s-au redus cu 95,8% după rapel.

Israelul a înregistrat peste 740.000 de cazuri și 5.500 de decese cauzate de această boală, guvernul Netanyahu fiind criticat pentru cele trei blocaje naționale. Acesta a promis, însă, că nu va exista al patrulea.

Școlile elementare și elevii din ultimii doi ani de liceu au participat duminică la cursuri în orașele israeliene care țin rata de infectare sub control. Școlile medii se redeschid luna viitoare, după aproape un an de educație la distanță.

Ministerul Sănătăţii din Israel a anunţat sâmbătă că vaccinarea cu două doze de Pfizer are o eficienţă de 95,8% împotriva Covid-19, la două săptămâni după rapel. De asemenea, ar fi 99,2% eficient în prevenirea formelor grave şi 98,9% în prevenirea morţii.

sursa:https://www.cotidianul.ro/israelul-incepe-sa-ridice-restrictiile/

”Dacă trebuie venim la București...Vreți să ne dăm viața, ne dăm viața. Veniți și împușcați-ne dacă trebuie”

 

Protestele continuă în Valea Jiului. Ortacii au ajuns la capătul puterilor și cer cu disperare să li se ofere drepturile. 

Sute de oameni au continuat și astăzi să protesteze la mina Lupeni, nemulțumiți că nu și-au primit salariile. Minerii au scandat în permanență și i-au cerut ministrului Energiei să ia măsuri urgente pentru ca ortacii să-și primească drepturile.

”Dacă trebuie venim la București. Cum puteți să dați asemenea declarații domnu Virgil (n.r. se referă la Virgil Popescu. ministrul Energiei) ce ați făcut sâmbătă duminică ? Liderii noștri de ce nu au intrat peste ei acolo la București ? Minerii noștri nu mai rezistă mult în subteran. Vreți să ne dăm viața, ne dăm viața. Veniți și împușcați-ne dacă trebuie. Nu vom ceda domnule ministru, dacă nu sunteți capabil și sunteți depășit de această situație. Cereți ajutor mai sus. Dacă nu se poate atunci dați-vă demisia ca și Guvern. Incompetent ce sunteți. Un Guvern incompetent. Vom veni la București. Simt că îmi explodează stomacul și creierii”, a declarat unul dintre minerii de la Lupeni în direct la România TV. 

Este cea de-a cincea zi în care minerii protestează fără încetare. Zeci de ortaci s-au blocat în mina Lupeni la peste 350 de metri adâncime. Câțiva dintre ei au avut nevoie de îngrijire medicală de urgență după ce li s-a făcut rău în subteran. 

sursa:https://www.dcnews.ro/minerii-din-lupeni-au-ajuns-la-disperare--vreti-sa-ne-dam-viata--ne-dam-viata--veniti-si-impuscati-ne-daca-trebuie_803201.html

„Pandemia a luat sfârşit. Nu mai există pandemie în România, cum nu mai există la nivel mondial. Le-am spus tuturor, hai, jos masca pentru că nu are rost”

 

Sute de oameni s-au strâns în faţa sediului Exploatării Miniere Lupeni pentru a-şi arăta susţinerea faţă de cei peste 80 de mineri care, de miercuri, s-au blocat în subteran, nemulţumiţi de întârzierile salariale şi de situaţia îngrijorătoare în care se află Complexul Energetic Hunedoara.

Senatoarea Diana Șoșoacă a mers să discute cu ei. Șoșoacă a fost primită cu aplauze, sâmbătă, la Lupeni.

”Eu nu știu cine nu ar putea să plângă. Să vezi ce-i acolo, să vezi oameni cărora le-a venit rău în fața mea. Nu mi-am închipuit că există atâta durere în oameni și autoritățile să nu ia atitudine. Nu se poate(...). 1.700 de lei ca să te duci 250 de metri sub pământ ca să trăiască cine? Niște mizerabili care sunt la putere ?”.

”Nu mai există pandemie în România”  

Senatorul Diana Şoşoacă, invitată să se adreseze oamenilor, a vorbit cel mai mult. S-a plâns că nu este lăsată să coboare în subteran şi le-a transmis oamenilor că se va întoarce la Lupeni, pentru a intra în mină, într-una din zilele următoare, de îndată ce va primi aprobarea conducerii CEH. „Să se dea drumul la toate minele din ţară, pentru că există soluţii economice”, le-a spus Diana Şoşoacă participanţilor la protest.

Apoi, discursul parlamentarului a deviat spre tema restricţiilor impuse în contextul pandemiei de Covid 19. „Pandemia a luat sfârşit. Nu mai există pandemie în România, cum nu mai există la nivel mondial. Le-am spus tuturor, hai, jos masca pentru că nu are rost”, a completat Diana Şoşoacă. Nici ea, nici primarul Lucian Resmeriţă nu au purtat mască, iar câţiva dintre politicienii aflaţi pe treptele EM Lupeni le-au urmat exemplul.

Diana Şoşoacă, în mijlocul protestului din Valea Jiului: ''Eu am venit cu soluţii, nu cu prostii. Ăştia de la putere sunt nişte asasini economici !''

sursa:https://www.antena3.ro/politica/diana-sosoaca-mineri-lupeni-pandemie-romania-594098.html

Minerii nu renunţă la protest chiar dacă vor încasa salariile. Oamenii vor ca primul-ministru Florin Cîţu să coboare în subteran şi să încheie cu ei un acord.

 

Minerii care protestează în Valea Jiului refuză să iasă din subteran, deşi ministrul Energiei a anunţat că de săptămâna viitoare îşi vor primi salariile restante din luna ianuarie.

Aproximativ 90 de mineri s-au blocat de şase zile şi protesteză faţa de condiţiile de muncă şi de salarizare.

Deşi minstrul Virgil Popescu a anunţat sâmbătă după-amiază, că minerii îşi vor primi banii în prima jumătate a săptămânii viitoare, oamenii mai au şi alte nemulţumiri.

Minerii susţin că nu le-a fost respectat contractul colectiv de muncă.

Oamenii au o listă lungă de revendicări şi susţin că de aproape un an de zile nu au încasat bonurile de masă, banii pe transport, nu au încasat cota de încălzire, toate aceste aspecte fiind trecute în contractul de muncă, însă conducerea Complexului Energetic Hunedoara nu le-a luat în calcul.

Minerii susţin că nu vor renunţa la protest, chiar dacă vor încasa salariile şi vor ieşi din suberan doar când vor fi primi toate aceste revendicări.

Este a şasea zi de protest a minerilor de la mina Lupeni, unde stau sub pământ, în condiţii greu de imaginat. 

Oamenii vor ca primul-ministru Florin Cîţu să coboare în subteran şi să încheie cu ei un acord.

Pe de altă parte, rudele minerilor s-au adunat la suprafaţă în semn de solidaritate. Aproximativ 1.000 de persoane au protestat ieri în faţa Expoatării Miniere din Lupeni.

Şi astăzi sunt anunţate proteste de amploare la Lupeni

De asemenea, preoţii din Valea Jiului, astăzi, în Sfânta zi de duminică au anunţat că se vor ruga pentru minerii din subteran, ca ei să iasă la suprafaţă cu bine. 11 mineri au avut nevoie de îngrijiri medicale până acum.

Senatoarea Diana Șoșoacă a fost primită cu aplauze la Lupeni de rudelor minerilor, cărora le promite soluţii.

sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/mineri-protest-valea-jiului-salarii-594100.html

”Trebuie să recuperăm acel bun simţ al poporului român, nu mai este timp de ascuns sub preş nimic”

 

Sigur că nu mai avem timp de menajat pe nimeni, nici de ascuns sub preş unele atitudini ale conaţionalilor noştri. Acesta e adevărul: nu mai avem timp, pentru că nu putem continua la nesfârşit cu târârea bietei noastre ţări prin tranziţii nesfârşite, extrem de păguboase şi de nedemne. 

De aceea trebuie să fim foarte atenţi deja la conaţionalii noştri din dreapta şi din stânga. Nu atât la cei înghesuiţi la ciolan, pe când ei nu merită deloc să se apropie de templul numit conducerea României, unde au fost totuşi un Ion I. C. Brătianu, un Iuliu Maniu (închis, torturat şi mort la Sighet), apoi Nicolae Iorga (ucis de legionari), Vintilă Brătianu, Gheorghe Brătianu (mort la Sighet), Nicolae Titulescu, Ştefan Cicio-Pop, Constantin Argetoianu (mort la Sighet), Onisifor Ghibu (închis la Caracal, Văcăreşti, Sibiu), I. G. Duca (ucis de legionari), Alexandru Vaida-Voevod (arestat de regimul comunist, arest la domiciliu până la moartea sa), Take Ionescu, Gheorghe Pop de Băseşti, Armand Călinescu (ucis de legionari), Ion Mihalache (mort în închisoarea Râmnicu Sărat), Grigore Gafencu, Nicolae Petrescu-Comnen, Daniel Ciugureanu (mort la Sighet), Gheorghe Mârzescu, Mihai Popovici (deţinut la Sighet), Iancu Flondor, Vasile Goldiş, Vasile Lucaciu, Victor Iamandi (ucis de legionari), Pantelimon Halippa (deţinut la Sighet), Virgil Madgearu (ucis de legionari), Emil Haţieganu (deţinut la Sighet), Mircea Cancicov (deţinut la Văcăreşti, Aiud şi Râmnicu Sărat, unde a şi murit), Alexandru I. Lapedatu (mort la Sighet), Voicu Niţescu (deţinut la Sighet), Grigore Iunian, Sebastian Bornemisa (mort la Sighet), Gheorghe Mironescu, Ion Pelivan (mort la Sighet), Gheorghe N. Leon (închis la Jilava, Sighet, Râmnicu Sărat, unde a şi murit), Ion Nistor (închis la Sighet), Vasile Stoica (mort în Penitenciarul de maximă siguranţă Bucureşti), Radu Portocală (ucis la Sighet), Aurel Vlad (mort la Sighet), Ilie Lazăr (deţinut la Sighet), Dimitrie Burileanu (mort la Sighet), Barbu Ştirbey, Victor Slăvescu (îndepărtat din învăţământ de regimul comunist), Dimitrie Gusti, Vasile Pârvan, Victor Cădere (încarcerat la Jilava şi la Sighet), Vasile Grigorcea, Sever Bocu (mort la Sighet), Victor Rădulescu Pogoneanu (mort în închisoarea de la Văcăreşti), Victor Papacostea (deţinut la Sighet), Zenovie Pâclişanu (deţinut la Sighet, mort la a doua arestare în arestul MAI Bucureşti), Silviu Dragomir (deţinut la Sighet), Ştefan Meteş (deţinut la Sighet), Viorel Virgil Tilea (a cerut azil politic în Anglia în timpul dictaturii legionare, 1940) – toţi unul şi unul.

Acesta e templul adevărat al conducerii unei ţări demne, spre care acum s-au bulucit cu duiumul, după 1989, politicieni şi politiciene de carton, care ne-au adus în situaţia aceasta tristă, cu o datorie uriaşă a statului român, cu români transformaţi proletari în ţară şi străinătate. Dar acum vreau să atrag atenţia asupra laşităţii, inculturii şi derutei unor români de aproape. Repet, nu mai este timp de ascuns sub preş nimic, trebuie să recuperăm acel bun simţ al poporului român pe care l-am avut în preajma Marii Uniri şi datorită căruia am realizat Marea Unire.

De la ce am pornit ? Am văzut pe „feisbuc” cum un „deştept” l-a jignit grobian pe cineva din Cluj că nu a făcut nimic când s-au retrocedat atâtea clădiri pe nedrept „ungurilor”. Şi tocmai acel cineva, căruia i s-a dat în cap, a luptat din 1990 până astăzi, timp de treizeci de ani contra „retrocedărilor” ilegale, de fapt adevărate împroprietăriri făcute sub coordonarea UDMR-ului. 

Cum se va fi simţit acel cineva cu această pleaşcă dată după cap de unul dintre acei români care-şi flutură incultura, cu deruta lui cu tot, peste tot, numai ca să se afirme că el e mai patriot şi mai deştept. Dacă aşa s-ar fi trezit marele patriot Iuliu Maniu cu asemenea grobiene atacuri am fi riscat însăşi realizarea unităţii naţionale. Dar nu s-a petrecut aşa. Bunul simţ al românilor transilvăneni îi dirijau să discearnă valorile, nu erau fără bun simţ, în derută, atacând orbeşte în stânga şi în dreapta. 

Îţi vine să plângi după acel minunat bun simţ al strămoşilor noştri de odinioară. Şi laşitatea celui de care vorbeam nu îl face câtuşi de puţin curajos să-i întrebe (nu să-i acuze, repet, să-i intrebe) pe primarii Funar şi Boc ce-au făcut dânşii, şi cu biroul juridic al Primăriei timp de treizeci de ani, ce-au făcut inspectorii guvernamentali când au inspectat activitatea lor în această problemă, ce-a făcut Justiţia română, de ce nu s-a sesizat când s-au adus dovezi uluitor de clare că nu trebuie împroprietărit UDMR-ul, respectiv unele instituţii pe care le patronează şi că nu are niciun drept legal asupra unor clădiri istorice, nici din Cluj, nici din alte oraşe din Transilvania.

Până unde a ajuns biata Românie ! Ceva de speriat. Şi ce frumoasă lume românească aveam ! Toată Transilvania asculta de Iuliu Maniu şi aşa am făcut Marea Unire, cu bunul simţ al poporului. Până şi în sala Marii Uniri, chiar în Ziua cea Mare, când au încercat unii să zică să facem Marea Unire, dar cu condiţii, Iuliu Maniu a spus două cuvinte clare: Fără condiţii ! Şi toţi s-au conformat, aşa bun simţ şi respect aveau chiar şi intelectualii noştri cei mari.

Aşadar, să facem un apel la reinstaurarea, în biata noastră ţară, acum atât de urgisită, a bunului simţ şi a respectului în a ne orienta pentru a vedea valorile – avem atâţia intelectuali de marcă pe care trebuie să-i respectăm, atâţia creatori extrem de valoroşi -, şi să discernem corect care sunt politicienii şi politicienele de carton care prin ignoranţa şi incultura lor, chiar fudulă –Doamne fereşte ! – duc ţara de râpă, o fac de râs, ba unii o trădează, iar cei care prin „deşteptăciunea” lor grandioasă lovesc în unitatea naţională, dau cu bâta-n baltă, nicidecum nu se repliază la bunul simţ naţional pe care l-am avut cândva.

sursa:https://ziarulnatiunea.ro/2021/02/12/uluit-de-lasitatea-incultura-si-deruta-unor-romani/

Copil de 15 ani, inculpat pentru uciderea şoferului român de taxi găsit înjunghiat la Londra

 

Un băiat în vârstă de 15 ani a fost pus sub acuzare pentru uciderea şoferului român de taxi Gabriel Bringye.

Românul a fost înjunghiat mortal miercuri seară la Tottenham, în nordul Londrei, relatează sâmbătă publicaţia The Sun, scrie Agerpres. Acelaşi adolescent este acuzat şi pentru posesie de bunuri furate, într-un dosar separat, şi se află în arest preventiv.

Poliţia britanică a presupus iniţial că Gabriel Bringye, în vârstă de 37 de ani, a fost înjunghiat de către un client care a comandat o cursă prin intermediul aplicaţiei Bolt.

Şoferul român este a 12-a persoană înjunghiată mortal la Londra de la începutul acestui an.

Corpul lui Gabriel Bringye a fost găsit în noaptea de miercuri spre joi, în autovehiculul său, în apropierea unei şcoli din Tottenham. Un şofer de autobuz ce era parcat pe sensul opus a alertat poliţia şi la locul incidentului a fost chemată o ambulanţă aeriană, care a declarat decesul său 40 de minute mai târziu.

Gabrel Bringye trăia în Regatul Unit de 13 ani şi lucra ca şofer de taxi în Londra din anul 2015. Sora sa a oferit poliţiei detalii despre ultima lui adresă, care era din Tottenham.

sursa:https://www.dcnews.ro/copil-de-15-ani-inculpat-pentru-uciderea-soferului-roman-de-taxi-gasit-injunghiat-la-londra_803144.html

Când găsești bani pe jos e bine să îi iei

 

Nu există oameni cu care să fie totul perfect, tot timpul, dar există oameni în viață cu care ți-ai dori să treci peste toate necazurile. Aceasta a fost pilda zilei, sâmbătă seară, la Antena 3.

Uitați-vă la ceas ! Vedeți că acele ceasului merg doar înainte. De ce credeți ? Pentru că nu le mai pasă de ceea ce a trecut, a spus Lidia Fecioru la emisiunea ”Adevăruri ascunse”.

Lidia Fecioru a prezentat la emisiunea ”Adevăruri ascunse” mai multe sfaturi pentru noroc financiar în anul bivolului. Anul Chinezesc 2021 este Anul Bivolului de metal.

Când găsești bani pe jos e bine să îi iei, pentru că acei bani reprezintă norocul. Atenție ! Nu luați bani de la intersecții însă ! Dacă ați găsit bani în altă parte e bine să-i păstrați ca talisman, nu să-i cheltuiți. Destinul ne arată că suntem norocoși.

sursa:https://www.antena3.ro/adevaruri-ascunse/lidia-fecioru-pilda-zilei-594085.html

Legende și mituri din munții României

 

Oamenii locului din jurul munților Ceahlău spun că și acum văd în munți focuri vii. Și vorbesc mereu despre comori. Comori îngropate încă de pe vremea lui Petru Rareș. Comori jurate, comori blestemate. Cei care le caută nu le găsesc niciodată, deși ele există.

Daniel Dieaconu, profesor de istorie, și Florin Ioniță, meșter artizan din Pipirig, au vorbit sâmbătă la emisiunea ”Voi cu Voicu” despre comoara ferecată din munți.

Legende și mituri din Munții Ceahlău

”Muntele Ceahlău, fără modestie, e muntele care are cele mai multe povești și mituri. Am reușit să strângem undeva la peste 60 de legende și povești, nu știu să fie alt munte în țară care să aibă așa multe și așa frumoase”, a spus Daniel Dieaconu, profesor de istorie.

Muntele Ceahlău deține una dintre cele mai vechi și cunoscute stânci ale României. Este vorba de stânca Dochiei, un vechi megalit preistoric.

Din lemnul sfânt al munților, Florin Ioniță, meșter artizan din Pipirig, adună rădăcini vechi, duse de ape. Le usucă, se uită la ele zile întregi și le dă forme, le dă viață cum spune chiar el. A lucrat în Italia ca scenograf 13 ani, dar dorul de locurile Bucovinei l-a adus acasă. Și din lemnul aruncat în pădure face lucruri rare, extraordinare, pe care străinii veniți în România le duc la ei acasă.

sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/legende-mituri-muntii-ceahlau-594087.html

Minerii de la Lupeni îşi vor primi salariile restante

 

Ministrul Energiei, Virgil Popescu, a anunțat că în prima jumătate a săptămânii viitoare minerii de la Lupeni vor primi banii.

”La începutul săptămânii viitoare vor primi banii, am anunţat acest lucru. Prefectul a spus că până în data de 26 s-a înţeles cu sindicatele. Noi a venit cu mai mult în Guvern, am accelerat procedura, am publicat Ordonanţa de Urgenţă în Monitor vineri seară. În paralel, Ministerul Muncii a redactat deja normele de aplicare, modificarea normelor vechi în aşa fel încât să cuprindă şi modificările din ordonanţă şi dacă este avizată luni, luni vom face şi şedinţă de Guvern – mai trebuie avizată de două ministere, Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Externe, fiind vorba despre o directivă europeană – vom face luni şedinţă de Guvern, dacă nu marţi, va fi publicată în aceeaşi zi.

În paralel, cei de la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă  Hunedoara aşteaptă de la conducerea Complexului Energetic Hunedoara – şi am înţeles că deja se lucrează şi transmit informaţii – aşteaptă statele de salarii, justificarea salariilor pentru a putea face plăţile.

Deci în prima jumătate a săptămânii viitoare vor primi banii”, a declarat Virgil Popescu sâmbătă după amiază, într-o intervenţie telefonică la Digi 24.

La mina Lupeni se înregistrează o întârziere aferentă lunii ianuarie, în condiţiile în care minerii primesc salariile în data de 15 lichidare şi în 30 avansul pentru luna următoare.

Minerii de la exploatările de cărbune Livezeni, Vulcan şi Lupeni protestează de câteva zile pentru că nu au primit salariile.

sursa:https://www.antena3.ro/actualitate/mineri-lupeni-protest-salarii-594086.html

Excelența Sa, Valery Kuzmin, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Federației Ruse în România, a subliniat, într-un mesaj plin de semnificații, importanța sărbătorii Zilei Apărătorului Patriei.

 

Zi plină de solemnitate și pioasă aducere aminte: 19 februarie 2021, a avut loc ceremonia de depunere de flori de la Complexul Memorial Herăstrău, la mormintele ostașilor sovietici, care și-au dat viața pentru eliberarea Europei de fascism în timpul celui de-la doilea război mondial.

Cei adunați au onorat memoria războinicilor morți cu un moment de liniște. De asemenea, s-a intonat imnul de stat al Federației Ruse și cel al României.

Excelența Sa Valery Kuzmin, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Federației Ruse la București, a ținut o scurtă cuvântare.

”Această sărbătoare este foarte importantă și pentru o serie de state prietene, care, împreună cu poporul rus, au avut o contribuție foarte importantă în Marele Război pentru Apărarea Patriei, foarte cunoscut aici (în România – nota Georgiana Arsene) drept Cel De-al Doilea Război Mondial”, a explicat Excelența Sa.

Valery Kuzmin a amintit că, în 2021, pe data de 22 iunie, se împlinesc 80 de ani de la începutul Marelui Război Patriotic. Se marchează 80 de ani de la agresiunea Germaniei naziste asupra Uniunii Sovietice.

Agresorilor li s-a opus Armata Roșie, cu prețul vieții, a sacrificiilor.

”Eroismul soldaților noștri este nemuritor și cinstim Armata Rusă”, a subliniat ambasadorul rus la București.

Ambasadorii Rusiei, Azerbaidjanului, Belarus au depus cununi și flori la poalele monumentului soldatului sovietic.

La eveniment au participat, alături de angajați ai Ambasadei, Atașatului Militar, Serviciului Memorial Militar al Ministerului Rus al Apărării, reprezentanți ai misiunilor diplomatice, inclusiv atașați militari acreditați la București, Centrul Rus de Cultură și Știință, Consiliul de Coordonare al Rusiei și compatrioți din România, Comunitatea Rusă - Română, Uniunea Rutenilor Subcarpatici, Camera de Cooperare Economică și Culturală Româno-Rusă, companii rusești, inclusiv Aeroflot, Gazpromexport, Lukoil.

sursa:https://ro.sputnik.md/society/20210219/33704546/Valery-Kuzmin-Eroismul-soldatilor-nostri-nemuritor-VIDEO.html

În curtea Centrului Rus de Știință și Cultură de la București de pe Bulevardul Lascăr Catargiu s-a auzit sunetul inconfundabil al clopotelor rusești. Cum au ajuns în București și care este povestea lor ?

 

Bucureștenii care au participat la evenimentul organizat joi, 18 februarie 2021, de Centrul Rus de Știință și Cultură sau au trecut prin zonă au putut auzi sunet de clopot. O muzică total neobișnuită pentru acea zonă a Bucureștiului.

De fapt, totul a fost doar o demonstrație atât a sunetelor lor bogate și unice, pentru care Rusia este vestită, dar și a măiestriei de a trage din clopote.

Denis Latîșev, un tânăr om de afaceri, originar din Chișinău, care, de la vârsta de 12 ani a învățat, la Catedrala din Chișinău, să cânte din clopote, este cel care a adus clopotele la București, de la Fabrica din vechiul oraș rusesc Iaroslavli. Vorbim despre șase clopote, de dimensiuni diferite.

Omul de afaceri, care are firma ”Russianbells”, aduce clopote din Rusia pentru bisericile și mănăstirile din România.

Timp de câteva secole, clopotele pentru bisericile din România erau aduse, de obicei, din Austria.

Denis Latîșev a declarat, într-o scurtă cuvântare ținută la Centrul Rus de Știință și Cultură de la București, că și clopotele austriece sunt foarte bune, dar ele sunt produse pentru piață și bisericile catolice.

”Eu aduc clopotele turnate special pentru ortodocși, pentru că România este o țară ortodoxă”, a declarat omul de afaceri.

În urmă cu cinci ani, acesta a adus primele clopote la Mănăstirea Putna, apoi la Catedrala din Giurgiu, la bisericile din Sibiu, la capela militară din Botoșani, la lăcașurile din Suceava, Reșița și alte localități.

Modul în care se fac clopotele în Iaroslavli nu s-a schimbat din perioada țarilor, fiind vorba de o muncă manuală. De asemenea, se păstrează tradiția artizanală autentică.

Interesant este un lucru: Denis Latîșev vede în meseria sa voința lui Dumnezeu.

”Trag clopote de la vârsta de 12 ani. N-am căutat această meserie, Dumnezeu mi-a dat-o. Încerc să promovez această artă frumoasă. Clopotele și dangătul lor nu au naționalitate, este un mesaj pentru a chema oamenii la slujbă, la biserică și cred că primul care se roagă este clopotul”, a declarat omul de afaceri.

De asemenea, înainte de se ieși în curtea Centrului Rus pentru a asculta muzica clopotelor, oaspeții au putut să își bucure sufletul cu câteva cântări religioase, interpretate de corul Bisericii Sfântul Nicolae Tabacu din București.

În cuvântul său de inaugurare, Excelența Sa, Ambasadorul Rusiei la București, a subliniat că ortodoxia reprezintă un liant între poporul român și cel rus și că, de-a lungul istoriei, Rusia a căutat să sprijine comunitățile creștin-ortodoxe atunci când acestea se aflau sub stăpânirea Imperiului Otoman.

Excelența Sa a subliniat că, în România, există câteva biserici ctitorite de ruși – Botoșani, Brașov. De asemenea, în secolul al XIX-lea, se tipăreau și cărți sfinte pentru români, spre exemplu, la Tipografia Sinodală din Sankt Petersburg.

Valery Kuzmin a subliniat că Biserica Ortodoxă Rusă a acordat totdeauna sprijinul său coreligionarilor ortodocși.

sursa:https://ro.sputnik.md/society/20210219/33706508/Sunetul-clopotului-rusesc-rasunat-prag-seara-Capital.html

"Nu vor renunța. Mă duc să le iau vitamine. Aici trebuia să fie tot guvernul"

 

Diana Șoșoacă a ajuns astăzi la Lupeni. În stilul caracteristic, ea a refuzat să poarte mască și s-a îmbrățișat cu oamenii. Șoșoaca a solicitat să intre în subteran la mineri, dar în cele din urmă accesul i-a fost refuzat.

Un miner ieșit la pensie a ajuns la gura minei acolo unde a întâmpina-o pe Șoșoacă și i-a explicat neajunsurile. La scurt timp, aceasta a început să plângă.

Iată discuția care a avut loc la gura minei, între Diana Șoșoacă și un miner pensionat, restul fiind în subteran, acolo unde protestează. 

Miner pensionar: Și eu am lucrat în mină. Eu-s bătrân. De ce nu-i dă pe ăia de la București jos? Eu unde găsesc loc de muncă.

Șoșoacă: Știți ce mafie e ? 

Miner pensionar: Vă rog frumos, doamna Șoșoacă.

Șoșoacă: Știți de ce nu m-au lăsat să intru ? Pentru că așa am putut să aflu tot.

Miner pensionar: Ați avut curaj, doamna Șoșoacă, să intrați lângă mineri. Ei n-au curaj. Lor le e frică ! Să-mi dați numărul de telefon al dumneavoastră, că eu vă susțin toată viața.

Șoșoacă: Eu nu știu cine n-ar putea să plângă când vezi ce-i acolo. Nu mi-am închipuit vreodată că există atâta durere în oameni și autoritățile să nu ia atitudine. Domnule... pentru 1700 lei ca să te duci 250 de metri sub pământ ca să trăiască cine ? Niște mizerabili care sunt la putere. Nu și-au văzut familiile. Unul are nevasta gravidă, nu știe nimic despre ea, sunt șase oameni internați. Aerul e atat de rarefiat acolo... Minerii nu vor renunța. Mă duc să le iau vitamine. Unde-s toți ? Aici trebuia să fie tot guvernul și parlamentul României"

sursa:https://www.dcnews.ro/diana-sosoaca-a-inceput-sa-planga-langa-mineri-nu-vor-renunta-ma-duc-sa-le-iau-vitamine_803113.html

RUSIA AVERTIZEAZĂ - Statele Unite nu-şi ascund intenţia de a oferi tot felul de ajutoare Ucrainei pentru a-şi creşte potenţialul militar ofensiv

 

Ajutorul militar american pentru Ucraina poate agrava conflictul din Donbas, afirmă Kremlinul.

Rusia a avertizat sâmbătă că ajutorul militar american destinat armatei ucrainene poate agrava conflictul din estul Ucrainei şi ar putea incita guvernul de la Kiev să încerce soluţionarea acestuia prin metode agresive, relatează agenţia EFE, scrie Agerpres. 

Statele Unite nu-şi ascund intenţia de a oferi tot felul de ajutoare Ucrainei pentru a-şi creşte potenţialul militar ofensiv, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, la teleconferinţa sa de presă zilnică.

”Manifestări de agresivitate”

Această politică nu contribuie la stabilitate şi predictibilitate în inima Europei, ci dimpotrivă, ea provoacă manifestări de agresivitate, inclusiv în soluţionarea problemelor din sud-estul ucrainean, a adăugat el.

De asemenea, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse a calificat drept alarmantă decizia autorităţilor ucrainene de a adopta sancţiuni împotriva opozantului prorus Viktor Medvedeciuk şi soţiei acestuia, Oxana Marcenko.

Este alarmantă întrucât vedem că tendinţa reacţionară capătă forţă în Ucraina, a explicat Peskov, înainte de a adăuga că Moscova urmăreşte acţiunile represive împotriva unor mass-media, politicieni şi cetăţeni în Ucraina.

S-au decis sancțiuni 

Consiliul de Securitate Naţională şi Apărare al Ucrainei (SNBO), convocat vineri de preşedintele Volodimir Zelenski, a decis sancţiuni împotriva a 19 entităţi juridice şi opt persoane fizice, pe listă remarcându-se politicianul Viktor Medvedeciuk, lider al opoziţiei proruse şi apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin.

Entităţile şi persoanele sancţionate, dintre care cinci sunt cetăţeni ruşi, fac obiectul unei anchete pentru finanţarea terorismului, au transmis autorităţile de la Kiev, fără alte detalii. Prin termenul de terorist autorităţile ucrainene fac de obicei referire la separatiştii proruşi care controlează Donbasul, regiune ce cuprinde provinciile din estul Ucrainei. Sancţiunile vizează şi o participaţie la postul ucrainean de televiziune 1+1 pe numele soţiei deputatului Medvedeciuk. Acesta din urmă este adesea primit de preşedintele rus Vladimir Putin, care este naşul uneia dintre fiicele sale.

Preşedintele Zelenski a decis la începutul lunii interzicerea a trei televiziuni proruse considerate a fi sub controlul lui Medvedeciuk şi devenite, potrivit guvernului ucrainean, un instrument de război împotriva Ucrainei.

sursa:https://www.dcnews.ro/rusia-a-avertizat-ajutorul-care-poate-agrava-conflictul-din-donbas_803109.html

În CHINA, fiecare chinez a fost oficial atenționat să învețe cum arată lumea. Dar și umanitatea a fost sesizată că, fiecare al patrulea locuitor al planetei va fi chinez

 

Aparțin unei generații de studenți în filosofie și sociologie introduși în culturile clasice. Prin cursuri și, desigur, lecturi, moștenirea lui Laozi, Confucius, Mencius ne-a fost cunoscută. Iar citindu-l pe Max Weber, la sociologie, am putut sesiza dilemele Chinei.

Cu timpul am urmărit îndeaproape evoluția Chinei, care intrase, în 1968, apoi în 1978, în centrul atenției. Apoi, în 1998, fiind invitat de guvernul chinez ca ministru al educației naționale al României, am vizitat Beijing, Shanghai și alte metropole. Cu acea ocazie, s-au stabilit trimiterea de bursieri pentru studii în medicina tradițională chineză și filologie și cooperări în educație.

Fiind consultant internațional al Hanban (2010-2020), am avut ocazia altor vizite, care mi-au sporit cunoștințele despre China actuală. Am profitat pentru a cunoaște nu doar ce se scria pe plan internațional despre China, ci și ceea ce scriu învățații chinezi despre țara lor. Interesul meu a rămas pentru ceea ce se petrece în realitatea vieții.

În China, manifestarea mea a culminat cu discursul la aniversarea Universității de Știință și Tehnologie din Hangzhou, creată de guvernele chinez și german. Ultima oară am avut onoarea să susțin conferința Confucius astăzi la impresionantul Confucius Research Institute of China, construit în Qufu, localitatea natală a cugetătorului.

În România, manifestarea mea a culminat cu crearea, împreună cu rectorul Du Wei (Hangzhou), a Institutului Confucius (2009) la Universitatea Babeș-Bolyai. Apoi, cu articularea programului de cooperare România-China (2012), în calitate de ministru al afacerilor externe al țării mele.

De altfel, obiectivele stabilite atunci au rămas, în mare, valabile, chiar dacă – spus aici în treacăt – în România nepregătitul ei „președinte” și „guvernul său” de diletanți distrug cooperări de tradiție, în cea mai săracă politică externă de la Stalin încoace. Când spun distrug am în vedere și împrejurarea că miniștri actuali (vezi în „Cotidianul”, Cornel Nistorescu, 11 feb. 2021; Octavian Știreanu, 17 feb. 2021), interzic cooperarea cu firme chineze! Niciun guvern nu a coborât atât de jos! Dimpotrivă, Uniunea Europeană tocmai a încheiat acordul cu China. Iar președintele american (11 feb. 2021) a pledat pentru implicarea Chinei în „proiectele în infrastructură” din America!

Cu pregătirea în filosofie și sociologie, cu experiențele vizitelor în China și cu lecturi, am putut să-mi dau seama că, între timp, China a înregistrat o ascensiune care schimbă lumea. O constatare pe care am exprimat-o în volumul Ascensiunea globală a Chinei (Ed. Niculescu, București, 2015), în care am căutat să demontez patru anticipări devenite prejudecăți în privința Chinei: că nu va ajunge să elaboreze filosofie, ca urmare a specificului cultural (Hegel), că nu va putea genera știință modernă, datorită limbii (Renan), că nu va ajunge la o societate concurențială, din cauza confucianismului (Max Weber), că nu va reuși să urce printre puterile lumii, datorită regimului politic (Chris Patten). În realitatea vieții, aceste anticipări au fost infirmate.

În fapt, după 1978, China s-a transformat cu repeziciune și a întrecut previziunile. Doar în cursul unei generații, ea a obligat lumea din jur la schimbarea imaginii. Acum se pot delimita retroactiv etape ale evoluției acestei imagini.

După Al Doilea Război Mondial, s-a creat în Europa Răsăriteană o imagine edulcorată despre China. Au venit apoi mișcările studențești europene din 1968, care au adus-o în atenție. Diferendul chino-sovietic a ridicat întrebări privind potențialul țării. A urmat intrarea Chinei în atenția lumii ca mare putere a viitorului. Mai ales Henry Kissinger și Helmut Schmidt au semnalat inițiativele finale ale lui Mao Zedong: părăsirea „marelui salt înainte” și a „revoluției culturale” și lansarea proiectului afirmării Chinei. Cărțile celor doi (On China, 2012, și, respectiv, Die Mächte der Zukunft. Gewinner und Verlierer in der Welt von morgen, 2006) au oferit informații privind transformările din China.

A urmat o etapă marcată de profilarea lui Deng Xiaoping, cu „politica de reformă” și „deschiderea spre lume” (Ezra F.Vogel, Deng Xiaoping and the Transformation of China, 2011). Cu acestea, China s-a relansat. Sub Ziang Zemin și Hu Jintao, China a devenit o supraputere globală. O vastă dezbatere internațională a consemnat faptul (Michel Anglietta, Yves Landry, La Chine vers la superpuissance, 2007; Caroline Puel, Les trente glorieuses chinoises. De 1980 à nos jours, 2013 etc.). La rândul meu, l-am examinat ca parte a fundamentării unei politici externe realiste (Schimbarea lumii, Ed. Academiei Române, București, 2013).

Acum, „visul chinez” de a vedea China participând la evoluția lumii cu abordări și răspunderi proprii, proclamat de Xi Jinping, se concretizează. Oricare dintre analizele de referință (Zbigniew Brzezinski, Strategic Vision. America and the Crisis of Global Power, 2012; Gerard Chaliand, Michel Jan, Vers un nouvel ordre du monde, 2013; Henry Kissinger, World Order, 2014 etc.) vede China printre decidenții principali ai lumii. În Ordinea viitoare a lumii (Ed. Niculescu, București,2017), într-o examinare adusă la zi, am privit lumea ce vine ca efect al „geometriei variabile” a relațiilor dintre supraputeri.

Sunt în plin avânt analizele (Robert D. Kaplan, Marco Polo’s World. War, Strategy, and American Interests in the Twenty-First Century, 2018) care fac viitorul dependent de China. Analizele germane cele mai temeinic informate (Theo Sommer, China First. Die Welt auf dem Weg ins chinesische Jahrhundert, 2019) vorbesc de „secolul chinez”.

Examinarea implicațiilor urcării Chinei la statutul de supraputere are deja tradiție. Samuel Huntington (The Clash of Civilisations, 1996) spunea că „democrația chineză nu va recurge la procedurile practicate în democrațiile occidentale, ci la acceptarea de către popor”. John Mearsheimer (The Tragedy of Great Power Politics, 2001) își asuma că supraputerile se comportă la fel. Eberhard Sandschneider (Globale Rivalen. Chinas unheimlicher Aufstieg und die Ohnmacht des Westens, 2007) susținea că politica confruntării nu oprește ascensiunea Chinei. James Mann (The China Fantasy, 2008) spunea că în China forma de conducere consacrată este durabilă. Kishore Mahbubani (The Great Convergence. Asia, the West and the Logic of the World, 2018) susține că partidul comunist chinez împiedică emergența de ideologii particulariste care ar putea fi primejdioase pentru întreg globul.

Între timp, specialiștii chinezi, unii implicați în decizii ale țării lor, au publicat scrieri de largă rezonanță (Hu Angang, China in 2020. A New Type of Superpower, 2011; Yu Keping, Democracy is a Good Thing: Essays on Politics, Society and Culture in Contemporary China, 2011; Liu Jie, Human’s Rights: China’s Road, 2014 etc.). Sunt scrieri care atestă un nivel profesional superior și afirmă China prin reflecții despre sine și despre lume.

China se proclamă oficial țară în curs de dezvoltare, preocupată de modernizare și deschisă spre învățarea din experiențe. Ea s-a dezvoltat după 1978 datorită chinezilor – oameni pregătiți la nivel tot mai înalt, tot mai motivați și mai inovativi. În fapt, o țară care construiește insule și portavioane și trimite nave pe Lună și Marte are sectoare avansate.

Desigur, China s-a dezvoltat și cu aportul cooperărilor. Un regretat ministru al economiei al Germaniei îmi relata odată intrarea marilor firme de automobile pe piața chineză. Condiția autorităților chineze a fost aceea ca firmele să investească, apoi să reinvestească profitul, vreme de ani, în extinderea fabricilor lor din China. Poate fi un mecanism mai inteligent și mai echitabil?

Sub ce aspecte China contează astăzi? O enumerare completă ar lua multe pagini. Răspund pe scurt, cu date ușor verificabile.

China este țara cu cea mai veche cultură. Chinezii și evreii sunt cele mai vechi popoare păstrate de istorie. Spre deosebire de evrei, însă, chinezii au avut tot timpul statul propriu. Fiind popoare aflate acum în avangarda civilizației, despre ele se spun adevăruri, dar și destule aberații – din lipsa informării și din intratabila rea credință.

În orice caz, vestigiile scrise ale culturii chineze revin în urmă la peste un mileniu și jumătate înaintea erei noastre. Este cultura care a influențat cel mai mult, prin Confucius, culturile asiatice. Ea se compară doar cu India, dar confucianismul se dovedește acum mai fecund.

China este țara cea mai populată de pe glob. În China, fiecare chinez a fost oficial atenționat să învețe cum arată lumea. Dar și umanitatea a fost sesizată că, în curând, fiecare aproape al patrulea locuitor al planetei va fi chinez.

China dispune în acest moment de o forță de muncă activă de peste 780 milioane de angajați, tot mai bine calificați. Nicio altă țară din lume, cu excepția Indiei, nu trece deocamdată de 220 milioane de lucrători. Efectivul de cercetători științifici de performanță se apropie de două milioane și este acum în China cel mai mare din lume. Universitățile ei proliferează – dar o fac la nivelul ridicat al pregătirii. China a și smuls din sărăcie cam 700 de milioane de oameni, apropiindu-se cu pași repezi de lichidarea flagelului.

China a revenit în poziția de cel mai mare producător al lumii, pe care a mai avut-o în secolul al XVII-lea. Accesul pe piața ei, care este, se știe, cea mai largă din lume, este socotit criteriu de performanță în multe țări și căutat asiduu. Forța științifico-tehnologică a Chinei este doar în urma SUA, iar în multe domenii dă tonul.

China are cea mai mare rezervă de devize. Este țara care investește cel mai mult. Este cel mai mare producător de mașini. Este țara cu cea mai mare rețea de telefonie mobilă și de folositori ai Internet-ului. Tehnologiile ei digitale sunt competitive.

China promovează, de la Deng Xiaoping încoace, modernizarea economică, instituțională și culturală în rândurile unei populații de dimensiuni unice. Ea a avut curajul unei „revizii culturale” spre deschidere, de proporții istorice. Pasiunea învățării o caracterizează. Doar în câțiva ani, aproape o jumătate de miliard de chinezi au vizitat alte țări pentru a cunoaște lumea. China a infirmat teoriile după care performanțele nu ar fi posibile pe solul unei tradiții de egalitarism.

China a optat pentru „democrație cu caracteristici chineze” și pledează pentru „reconstrucția ordinii mondiale”. Diplomația ei este călăuzită de imaginea „armoniei”, care îi asigură magnetism (cum sesiza cu uimire deja Hillary Clinton, Hard Choices, 2014). Prezența Chinei pe glob, mai nou în Africa, America de Sud, Europa, în căutare de resurse, piețe, schimburi, este doar în urma SUA. Cu „noul drum al mătăsii” China realizează cel mai mare proiect în infrastructură din istorie.

Chineza este acum cea mai vorbită limbă pe glob, după engleză. Proporția chinezilor vorbitori ai celei de a doua limbi se apropie (cum arată Mathieu Duchatel …, Le monde vu de l’Asie, 2012) de marile țări europene. Cultura chineză este acum singura competitivă cu cea euro-americană. Ea dispune, prin institutele gestionate de Hanban, de cea mai organizată rețea de distribuție de pe glob. O seamă de valori – de pildă, „integritatea” și „meritocrația” – și de concepte – spre exemplu, „ființa” – se discută astăzi amintindu-se rădăcinile lor în vechea Chină.

Dezvoltarea impetuoasă a Chinei nu este un fenomen oarecare al istoriei. Cu siguranță, este al doilea eveniment de mare anvergură al timpurilor noastre, după trecerea la globalizare. De aceea, țările conduse în mod responsabil se și grăbesc să se poziționeze.

Am amintit astfel de date nu demult, prefațând volumul Reflecții asupra relațiilor româno-chineze (Editura Universității din Sibiu, 2020) al tânărului Radu Sava. Volumul își propune să redea istoria a 70 de ani ai relațiilor diplomatice dintre România și China, fructificând un lung interviu cu cei care au realizat cea mai lungă reprezentare a României în capitala chineză, ambasadorul Romulus Ion Budura și soția acestuia.

Cartea permite să se observe și ceea ce este de făcut pentru a scoate din simplism aceste raporturi. Mai ales că, în diferite țări, cooperarea cu China este abordată inovativ. Am fost, la un moment dat, în apropierea lui David Cameron, care, în calitate de prim-ministru al Regatului Unit, cerea învățarea instituționalizată a chinezei de către noile generații. Germania luase deja măsuri similare.

Scrutând situația în adâncimea ei, primul aspect care ar fi de rezolvat în România este eliberarea de securism. Place sau nu, acesta întreține în România o piedică mentalitară și o optică mărginită la decidenți, care-i face anacronici și sterili, de la „elita” de carton existentă la aspiranți. Distrugerile și stagnarea sunt urmările.

A doilea aspect este cercetarea arhivelor atunci când se vorbește de relații între popoare. Adesea, partide și persoane vor să confiște relația diplomatică. Doar că diplomația rămâne veritabilă cât timp este înțeleasă ca raport între state și se verifică prin rezultate. La noi, se vorbește des de istorie, dar se stă tot mai puțin în arhive.

Nu se poate vorbi despre China în acest moment fără a lua notă de ceea ce s-a petrecut în 2020 în relația dintre SUA și China. Se știe că cele două supraputeri s-au înțeles în 2019 să renegocieze tarifele comerciale – acțiune deloc simplă. Prima fază a negocierilor s-a încheiat cu brio, supraputerile urmând să profite fiecare de piața celeilalte pe o scară nouă în istorie.

S-a descoperit infecția cu coronavirusul 19 la Wuhan, nu departe de institutul de virusologie finanțat de China, SUA, Franța. China a notificat în decembrie 2019 virusul la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și a trecut la stăvilirea infectării. Președintele Trump a lăudat repetat eforturile Chinei. Secretarul de Stat Mike Pompeo a și precizat că virusul are origini naturale.

Virusul a surprins, însă. Este tot mai limpede că abia testări complete, vaccinări pe cea mai mare scară și tratamente îl pot opri. În orice caz, sub năvalnica infecție și în condițiile campaniei de alegeri din SUA (noiembrie 2020), unii au trecut la acuzarea Chinei. Acuzațiile au mers de la sugerarea unei scurgeri de viruși din laborator, au vizat apoi întârzirea anunțării organizației internaționale și au ajuns în final la acuzarea neopririi virusului.

Acum se testează toate ipotezele. Niciuna nu s-a putut confirma până în clipa de față. Vocea medicală cea mai autorizată a Chinei, epidemiologul care a descoperit SARS și transmiterea de la om la om a noului coronavirus, Zhong Nanshan, a și spus din prima clipă că virusul a ajuns la Wuhan probabil odată cu carnea de consum importată.

Unde ne aflăm astăzi? În 29 decembrie 2020, președintele ales al SUA a declarat China drept principalul competitor al Americii. Ulterior, președintele a precizat că SUA nu sunt în conflict cu China. Mai recent, într-o convorbire de două ore (11 feb.2021), președintele american a vorbit de „posibilități” de cooperare, iar președintele chinez a invitat la „prudență” în abordarea Taivanului și Hong Kongului, „părți ale Chinei”.

Dincolo de izbucniri polemice, cred că cele două supraputeri vor folosi oportunitățile pe care și le pot oferi una alteia. Nu se poate stăvili coronavirusul 19 și nu se poate repune în mișcare economia mondială fără cooperare. Iar cele două teritorii vor rămâne în seama tratatelor internaționale.

Discuțiile despre regimurile politice și sociale sunt inevitabile și este firesc să se poarte într-o lume deschisă. Deocamdată ele au rămas, însă, în termeni vechi.

În fapt, China a schimbat discuția postbelică, care a culminat cu cotitura anilor nouăzeci din Europa Centrală și Răsăriteană. Ea a arătat că istoria nu se lasă epuizată de alternativa capitalism sau socialism răsăritean. China ilustrează un capitalism al producției, combinat cu un socialism al distribuției și o conducere de către comuniști care preconizează democratizări, într-o țară cu o populație de un miliard și jumătate de locuitori, și „un nou tip de relații interțări”. Această alternativă stârnește și elogii, și rezerve și critici, bine cunoscute, desigur. Cert este faptul că ea nu se încadrează în istoria cunoscută. Ea infirmă clișeele. Peste toate, nu există din partea Chinei zilelor noastre vreun export de organizări, de regim – nimeni nu a semnalat așa ceva.

Autor : ANDREI MARGA

sursa:https://www.cotidianul.ro/de-ce-china/

Scrotild Armand, contesa de Glazvand. ”colo-n tîrg, la primărie, s-a deschis clotildărie”

 

Cu hramul purtat de ” diva ” politică, progresistă și franțuzească Clotilda Armand m-am lămurit mai demultișor. scrie Lucian Postu, în 7iasi.ro. Acum cîțiva ani, ca om rău ce îs ( și plătit de Putin ca să fac propagandă rusească, biensur, sau bien sûr, ori cum s-o mai scrie ), am pus, pe pagina de Facebook a vijelioasei amazoane USR-iste, o întrebare legată de unele informații apărute în spațiul public, vizavi ( sau vis-à-vis, ori cum s-o mai scrie ) de implicarea ei în dezgustătoarea, grotesca, penala și extrem de scumpa mizerie a autostrăzilor romînești, cvasi-inexistente, dar plătite cu miliarde de euro din bugetul statului romînez.

Plus firma franțuzească de ape și canalizări care își făcuse în București, conform procurorilor, un serviciu secret și ilegal de informații.

Întrebarea pusă de mine pe pagina de FB clotildeză era ușor ironică, dar absolut decent formulată. Dar asta n-a contat deloc, fiindcă a fost ștearsă aproape instantaneu. La fel cum s-a întîmplat și cu următorul meu comentariu de pe aceeași pagină, legat de dispariția întrebării anterioare. Tot ironic, dar tot decent. Așa că, dincolo de toată posibila claie de explicații docte, am înțeles cum stă treaba cu democrația clotildeză, care nu-i pentru căței, ci numai pentru dulăi și partenerele lor.

Prestațiile ulterioare ale divei graseiante m-au convins că, în ciuda copacului ei genealogic și aristocratic, nu e decît o versiune francofonă a unei negustorese jmechere din Obor sau de pe Lipscani. Scrotilda lu’ Armand, cum ar veni. Parfum de la Chanel, mangleală de motel.

Fanii ei și ai USR se pot indigna cît vor, dar idoluța lor franțuzească e doar o morișcă profitoare de vorbe lunecoase și agitate. Un fel de Armanda Lear politică, de mîna a treia, cu pretenții civilizatoare, dar cu prestații mai degrabă manglitoare. Cît e mangleală verbală, la vedere, și cît e de cealaltă, concretă, mai la dos, asta om vedea la urmă. Dar cei care nu s-au născut ieri și nu pun botul la mămăliga cu vanilie din cîrlig, precum carașii, pot mirosi repejor scamatoriile de bîlci pseudo-aristocratic ale madamei cu strămoși castelani și strămoașe contese.

Ultimul episod din epopeea clotildeză, cel cu ” statuile ” în chelea goală din primărie, e absolut relevant pentru ” lumina ” civilizatoare pe care o împrăștie lanterna armando-useristă. Și nu-i vorba de indignarea conservatoare a celor care cred că un sediu de primărie bucureșteană nu poate găzdui o expoziție de ” țîțe goale „. Fiindcă nu viziunile estetice, reformatoare sau retrograde, sînt cheia acestui scandal.

Un primar, cum e madam Armand, nu e ales ca să fie un arbitru al relevanței artistice din parohia lui administrativă. Mai ales cînd vorbim de o primărie dintr-un oraș, capitală a țării, care are probleme grave, iarna, cu încălzirea locuințelor. Plus probleme grave cu gunoiul și apa caldă. Cînd, într-o asemenea situație de criză, un primar presupus inteligent n-are altă grijă decît să provoace comunitatea, tuflindu-i în cap, cu ifose progresist-justițiare, o controversată tichie de mărgăritar, lucrurile sînt cam clare : nu e pîine, deci se livrează circ. Cu garnitura aferentă de ifose culturalnice.

În maniera ei tipic useristă, madam Scrotild vrea să arate că are accesorii cerebrale masculine, de inspirație inghinală. Numai că, asemeni majorității colegilor ei, șefi în USR-PLUS, primăreasa de la Sectorul 1 ne arată altceva : că acțiunile ei publice au legătură mai degrabă cu transpirația inghinală. În fine, e vorba de inghinalitatea mentală, dar, ca o rafinată a subtilităților franțuzoide, desigur că madam Armand a înțeles instantaneu asta.

Donc : colo-n tîrg, la primărie, s-a deschis clotildărie. Allez, enfants de la Latrie, le jour de soir est arrivé !

Zi-le, madam Scrotilda!

sursa:https://www.cotidianul.ro/scrotild-armand-contesa-de-glazvand/